Anulare act. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 407
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil promovat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.288/AC din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4417 din 8.11.2007, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosar nr-, s-a admis acțiunea în constatare nulitate absolută formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului P N, și și, în consecință, s-a dispus:
- respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate cu privire la prescrierea dreptului la acțiune și lipsa calității procesual active a reclamanților;
- constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 780 din 8.02.2007 emisă de Primarul Municipiului PNp rivind acordarea de măsuri reparatorii pârâților și.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții, în cererea formulată, au arătat că parații și au formulat Notificare la. unde a fost înregistrată la nr. 637 din 29 Octombrie 2001. Aceasta Notificare s-a înaintat la Prefectura N cu documentație anexa in data de 13.02.2002 pentru a li se acorda despăgubiri bănești ce reprezintă contra valoarea imobilului teren cu construcții pe care pârâții l-au avut în proprietate în intravilan, Mun. P N pe-, și care a fost preluat abuziv în baza Decretului de expropriere nr. 396/1978. Cererea petenților se referă la suprafața 500 pt. care Serviciul de Specialitate din cadrul Primăriei Mun. PNa constatat că amplasamentul terenului care a fost proprietatea pârâților este ocupat de peronul autogării P N, aflat în prezent în proprietatea. Construcțiile care au existat pe acest teren și care au fost în proprietatea pârâților si, au fost demolate în baza aceluiași Decret de expropriere abuzivă din 1978.
În temeiul dispozițiilor Art. 9 Al. 1 Cap. 2, din Legea Nr. 10/2001, Notificarea nr. 637/2001 a fost înaintată spre competentă soluționare la actuala deținătoare a terenului, în calitate de proprietară în baza titlului de proprietate Seria M 09 nr. 0 260 03.03.1994, emis de Ministerul Transporturilor în baza nr.HG 34/1991, fiind privatizată.
Tot în acțiune reclamanții au susținut că pârâții și-au majorat pretențiile cu privire la suprafața de teren pentru care au solicitat despăgubiri de la 500 la 700, printr-o nouă Notificare emisă sub nr. 52/2005, notificare care a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, prin Decizia Primarului nr. 940 din 11.05.2006.
Această dispoziție a Primarului a fost contestată de către pârâții, la instanța competența, Tribunalul Neamț, care prin sentința civilă nr. 925 din 08.11.2006 pronunțată în dosarul 945/C/2006, a admis în parte contestația cu privire la anularea dispoziției Primarului, nr. 940/2006, obligând pe intimat, Primarul Mun. P N, să înainteze Notificarea nr. 52 din 18.08.2005 persoanei deținătoare a imobilului a cărui restituire se cere de către foștii proprietari, pârâții din acțiune.
Astfel, Notificarea cu documentația anexă, trebuia înaintată spre rezolvare actualei proprietare a terenului: P N, conform prevederii Legii 10/2001 modificată.
Reclamanții au mai arătat că nu s-a pus în executare dispoziția nr. 925/C/2006 a Tribunalului Neamț, motivată în fapt și în drept pe dispozițiile Legii 10/2001, ci Primarul Mun. PNa dat curs indicațiilor, recomandărilor primite de la Prefectura N, comunicate cu adresa nr.: 58/11. 63/12 din 26.01.2007 prin care prefectura solicită domnului Primar să emită o nouă Dispoziție prin care să acorde foștilor proprietari (pârâții ) teren în compensarea celui deținut pe- din P Astfel, au arătat reclamanții, a fost emisă dispoziția primarului nr. 780 din 08.02.2007 a cărei nulitate absolută se cere a se constata de către instanța de judecată în prezenta cauză. Reclamanții își susțin cererea de constatare absolută a Dispoziției Primarului nr. 780/2007 pe faptul căPrimarul nu era competent să acorde teren proprietatea Mun. P N, așa cum este și terenul suprafață de 700 situat în intravilan, Mun. P N pe strada -și care a fost dat pârâților și în compensare pt. terenul 500. aflat în proprietatea, singura competentă să soluționeze notificarea pârâților cu privire la despăgubirea pt. terenul avut în proprietate pe- din P
Pârâții din acțiune: și, au formulat întâmpinare prin care au cerut instanței să respingă acțiunea reclamanților atât pe cale de excepție cât și pe fond.
Pe cale de exceptie, pârâții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților care au calitatea de terți față de Dispoziția 780/2007 emisă de Primar. Singurii în măsură să ceară nulitatea acestei Dispoziții fiind foștii proprietari ai terenului în cauză sau moștenitorii acestora.
Pe fond, pârâții au cerut respingerea acțiunii reclamanților ca fiind nefondată contestând dreptul de a soluționa Notificarea pentru teren cu construcții care le-a fost facută în mun. P N pe strada -. Au mai invocat în susținerea cererii de respingere a acțiunii reclamanților principiul de drept: Nimeni nu poate sa invoce propria culpa în apărarea sa și indicațiile înaintate de Prefectura P N, Primarului Mun. P N, pentru acordarea de teren în compensarea celui pierdut în mod abuziv. Au mai susținut de asemeni că Dispoziția Primarului care face obiectul prezentei acțiuni, are puterea probantă a unui act de proprietate, fiind intabulat și constituie titlu executor.
Nu în ultimul rând un nou motiv de respingere a acțiunii, invocat de către pârâți, este buna credință a autorităților locale care i-au pus pe cei doi pârâți să declare printr-un înscris că renunță la acțiunile existente pe rolul instanțelor în schimbul primirii acestei suprafețe de teren de 700 pe strada din Mun. P
Pârâtul, Primarul Mun. P N, G, legal citat a formulat la rândul său o întâmpinare aflată la filele 52-55 din dosar fond cu act de anexa în copie la filele 56-63 din dosar.
Primarul Mun. P N, a susținut că autorii depuse sub nr. 745/2001 și 637/2001 au solicitat compensări pt. construcțiile demolate și pe care le-au avut în proprietatea pe terenul situat în- din P S-au stabilit despăgubiri pt. construcțiile demolate în valoare de 5 miliarde lei vechi, în această sumă fiind inclusă ulterior și valoarea terenului de 500 care au fost recunoscuți de către primar că au fost în proprietatea pârâților și
Primarul mun. P N, a mai arătat că petenții care au înaintat Notificările de mai sus, au exercitat repetate presiuni în special la Prefectura N, amenințând că vor intra în greva foamei dacă nu li se rezolvă cererile din Notificări. Așa se justifică, conform întâmpinării depuse de Primar, faptul că Prefectura a cedat cererilor pârâților și a transmis Primăriei adresele nr. 58/11 si 63/12 din 26.01.2007 prin care recomandau Primarului municipiului să emită o Dispoziție pt. acordarea de teren în compensarea celui avut în proprietate pe-.
La fel ca și pârâții, intimatul, Primarul municipiului a invocat în apărare referatul nr. 6669 din 5.02.2007 întocmit și semnat de Comisia pentru aplicarea Legii 10/2001, comisie formată din reclamanții din prezenta acțiune. Astfel a susținut pârâtul, reclamanții nu pot cere anularea dispoziției care a avut la bază tocmai propunerea pe care ei au făcut-o pt. a se acorda pârâților terenul de 700 pe strada - în compensarea terenului pierdut abuziv în anul 1978.
La dosar pârâții au depus mai multe memorii despre litigiile despre care au declarat în scris că renunță (inclusiv la amenințarea cu greva foamei) în schimbul primirii acestui teren și au invocat de asemeni tardivitatea introducerii cererii reclamanților de constatare a nulității absolute a Dispoziției Primarului motivând că această cerere se putea introduce numai în termenul legal de 30 de zile de la data emiterii Dispoziției și nu după 2 luni de la emiterea sa.
Instanța analizând întreg materialul probator a constatat acțiunea reclamanților ca fiind întemeiată pentru următoarele motive:
- cererea de constatare a nulității absolute a unui act este imprescriptibilă în situația când se constată încălcarea unei norme de drept așa cum este legea nr. 10/2001, prin aceasta anulare a dispoziției urmând să se restabilească aplicarea corectă a dispozițiilor Legii 10/2001 republicată, cu privire la prevederile Art. 9 Al. 1 Cap. 2 din lege.
- Primarul nu era competent legal să propună și să emită o Dispoziție de acordare a terenului în suprafață de 700 pe strada - în mun. P N, teren aflat în proprietatea municipiului.Singura persoana care avea calitatea să primească și să rezolve notificările pârâților fiind societatea deținătoare a terenului, societate privatizată fără participarea capitalului de stat.
- Această prevedere este invocată și în motivarea Sentinței Civile nr. 925 din 08/C din 08.11.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr. 945/C/2006.
- Primarul municipiului avea competența să soluționeze numai cererea privind compensarea valorică cu suma corespunzătoare pt. construcțiile care au existat pe acest teren și au fost demolate abuziv și nu pt. terenul expropriat abuziv, pentru acesta urmând să se aplice un alt regim juridic pentru acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 10/2001. Chiar și intimatul, Primarul Municipiului a recunoscut în întâmpinarea formulată că a soluționat numai Notificările pârâților în ceea ce privește construcțiile pe care le-au avut în proprietate, stabilind o valoare de 5 miliarde lei vechi, ulterior incluzând în această valoare terenul expropriat abuziv în suprafață de 500
- Nu în ultimul rând, pârâții, la fel ca și reclamanții din acțiune recunosc că la baza emiterii Dispoziției nr. 780/2007 a existat o înțelegere între părți în sensul de a se preda acest teren familiei, condiționat că aceștia să renunțe la acțiunile din instanțe, acțiuni în care erau implicate mai multe societăți și persoana fizica ( vezi fila 72 din dosar fond verso. ). Se știe că nu se poate emite nici un act valabil așa cum este Dispoziția emisă de Primar care constituie act de proprietate, condiționat de a se renunța la acțiuni în instanță prin care urmau să se înlăture situațiile de încălcare a dispozițiilor legii așa cum este și modul în care s-a încercat să se soluționeze rezolvarea notificărilor pârâților în urma presiunilor exercitate de către aceștia în relațiile cu Prefectura și Primăria P
Coroborând toate aspectele prezentate anterior, instanța a constatat că Dispoziția Primarului reprezintă și o încălcare a Dispozitivului nr. 925/2006 a Tribunalului Neamț prin care s-a dorit soluționarea legală a înaintate de pârâții în opoziție cu modul în care a înțeles intimatul, Primarul municipiului să soluționeze aceste Notificări prin acordarea de teren aflat în proprietatea municipalității, familiei.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții și și Primarul Municipiului P N, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-.
La termenul din 22.04.2008, pe baza precizării valorii terenului vizat de actul contestat în cauză - de aproximativ 2 miliarde lei Rol - s-a calificat calea de atac ca fiind apel, nu recurs cum se menționase în dispozitivul sentinței Judecătoriei Piatra Neamț.
Prin civ. nr. 288 AC din 4.11.2008, Tribunalul Neamța respins apelurile împotriva civ.4417/2007 a Judecătoriei Piatra Neamț și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele:
Din oficiu, tribunalul a verificat competența după materie a soluționării acțiunii în primă instanță și a constatat că, persoanele - părți active ale procesului civil dedus judecății sunt asimilate terților ceea ce înseamnă că, în mod corect a procedat judecătoria învestindu-se.
Pentru pronunțarea acestei soluții, Tribunalul a reținut, în fapt sintetic, circumstanțele cauzei:
Prin Decretul nr. 396/16.10.1978 apelanților și li s-a expropriat imobilul compus din casă și 500. teren situat în- P
Casa a fost demolată iar terenul ocupat de autogara P N, respectiv de peronul de manevră a autobuzelor.
În anul 1994 aceasta a fost privatizată integral, fără participarea capitalului de stat. Terenul respectiv a fost inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria M 09 nr.0 260/ 03.03.1994 emis de Ministerul Transporturilor în baza NR.HG 34/1991, către
La momentul apariției Legii nr.10/2001 persoanele îndreptățite au formulat notificarea nr. 745/6.04.2001 și, pentru că nu au primit răspuns, ulterior au mai procedat la oad oua notificare pe aceea cu nr.52/18.08.2006 prin care au solicitat despăgubiri în echivalent bănesc pentru construcție și restituire în natură a terenului.
Deși au fost adresate Primăriei municipiului P N, prima notificare a fost înaintată societății comerciale spre soluționare iar pentru a doua, s-a pronunțat sentința civilă nr. 925/C/8.11.2006 a Tribunalului Neamț care a obligat pe primar să o înainteze persoanei deținătoare a imobilului a cărei restituire se cere, respectiv C
La data de 22.07.2005 terenul solicitat de familia este vândut de către societatea comercială către numita (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1127/22.07.2005) care, l-a înstrăinat către PLUS ROMÂNIA ȘI SRL.
În dosarul nr- al Secției Comerciale a Tribunalului Neamț notificatorii au solicitat anularea acestor contracte în temeiul art. 21 al.5 din Legea nr. 10/2001 care prevede că " până la soluționarea procedurilor administrative sau după caz judiciare generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea grevarea sub orice formă a bunurilor imobile, terenuri și /sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi."
La fila nr.108 din acest dosar - atașat spre consultare - există atașată o Convenție semnată de și, PLUS ROMANIA, PROJECT SRL și prin care s-a pus capăt tuturor litigiilor civile și penale, prin voința comună întrucât primarul intenționa să le atribuie teren în compensare.
Pe rolul Tribunalului Neamț, în aceeași perioadă, a existat și contestația împotriva nesoluționării notificării nr. 745/6.04.2001 (dosarul nr. 3167/C/2006).
Prin Încheierea de ședință datată 5.03.2007 s-a luat act de renunțarea la judecată a contestatorilor și împotriva pârâtei din acel dosar, pentru același motiv.
Această intenție s-a materializat prin Dispoziția nr. 780/06.02.2007 emisă de Primarul municipiului P N în sensul că pentru terenul situat în str. -, ce nu poate fi restituit în natură, în calitate de persoană îndreptățită, s-a acordat, în compensare, 700. situat în str.-.
Dispoziția nu a fost contestată la acel moment astfel că reprezentând titlu executoriu - a fost și intabulată în CF sub nr. 21361/N a municipiului P
Referatul nr. 6669/5.02.2007 al Comisiei de aplicare a Legii de restituire a proprietății (22 din dosarul de fond), anterior Dispoziției, a fost semnat de membrii acesteia, reclamanții din prezenta cauză (, și ), mai puțin de reclamanta.
Apelanții-pârâți s-au apărat, în mod constant, invocând inadmisibilitatea acțiunii în raport cu principiul invocării propriei culpe.
Față de acest motiv de apel, instanța a reținut următoarele:
Calitate în emiterea Dispoziției, în raport cu art. 1 (5) din Legea nr. 10/2001 o are Primarul, referatul Comisiei fiind consultativ. Legea specială nu prevede obligația primarului, respectiv a conducătorului entității învestite, să se conformeze măsurilor propuse de comisie. Din această perspectivă răspunderea legalității acestui act revine exclusiv Primarului care este emitentul Dispoziției.
Fiind vorba despre un act administrativ reglementat prin lege specială, nu se poate refuza controlul instanței judecătorești, chiar dacă persoana care a reclamat acest este Comisia însăși.
În raporturile juridice de drept privat este aplicabil deplin acest principiu.
În acest caz însă, întrucât prejudiciul se prezumă ca afectând un interes public mai larg, respectiv al populației municipiului al cărei reprezentant este primarul,emitent al Dispoziției și din proprietatea căreia s-a predat în compensare terenul - verificarea legalității acesteia este obligatorie, nefiind întemeiată inadmisibilitatea cererii principale.
Prima instanță a reținut în mod corect că primarul nu avea nici o calitate să soluționeze notificarea pentru teren, această competență revenind societății deținătoare
Mai mult decât atât, tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, respectiv art. 27 anterior republicării întrucât societatea în al cărui patrimoniu se află terenul este integral privatizată cu capital privat, statul nefiind acționar.
Art.45 al.1 din Legea nr. 10/2001 prevede că "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării".
Pentru cazul contrar, s-a instituit dreptul la acțiunea în nulitate a acestor acte, în condițiile al.4, art.45 din Lege în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a acestei legi.(al.5).
Or, notificatorii nu au invocat niciun moment, pe parcursul litigiilor dintre părți nelegalitatea actului de privatizare din 1994, mai mult, nu s-a introdus o acțiune în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate deținut de Pentru că doar în acest caz era admisibilă restituirea în natură, respectiv în compensare cu teren echivalent.
În situația notificatorilor - beneficiari ai Legii speciale, singura reparație posibilă, cu privire la teren, sunt măsurile reparatorii sub formă de despăgubiri în condițiile exprese ale art. 29 (1-3) din Legea nr.10/2001 republicată unde se instituie ca reparație, dreptul la despăgubiri aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
(2) Dispozițiile al.1 sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
(3) În situația imobilelor prevăzute la alin. 1 și 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce efectuează privatizarea, dispozițiile art.26 al.1 fiind aplicabile în mod corespunzător".
Așadar, singurele instituții care puteau soluționa notificarea erau sau APAPS B ( devenită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului din cadrul Guvernului României) și în nici un caz conducerea administrației publice locale. Primarul ar fi fost competent doar dacă imobilul ar fi fost înstrăinat din patrimoniul administrației publice locale în condițiile al.4 art.29.
În faza procesuală a apelului apelanții s-au prevalat de "validarea" compensării, de către AVAS B, depunând în acest sens Decizia nr. 421/30.11.2007 (71) prin care s-a respins "notificarea nr. 745/2001 formulată de petenții și, întrucât aceasta a fost soluționată de către Primăria P N în ceea ce privește construcția demolată prin Dispoziția nr. 2349/29.09.2006 și în ceea ce privește terenul în suprafață de 500. prin Dispoziția motivată nr. 780/8.02.2007, act prin care petenților li s-a acordat în compensare un teren în suprafață de 700 "
Tribunalul a apreciat însă că aceasta nu poate opera drept o ratificare a actului contestat în prezenta cauză pentru că terenul atribuit în compensare nu a fost în patrimoniul AVAS și deci aceasta nu putea uza de dreptul de dispoziție asupra unui bun care nu-i aparține.
Respingerea acelei notificări are doar rațiunea de a evita dubla recompensă, respectiv îmbogățirea fără just temei, singura în măsură să aprecieze legalitatea Dispoziției primarului fiind instanța judecătorească.
Instanța de apel a verificat dacă prin anularea actului, se aduce atingere proprietății, în sensul ocrotit de Constituția României și a constatat că - nefiind un drept legal câștigat, nu poate primi protecția instanței de judecată. În același sens este și jurisprudența constantă a Curții europene a drepturilor omului care a statuat că art. 6 al.1 din Convenție este afectat doar dacă bunul este în proprietatea legală a solicitantului printr-o soluție definitivă dată de instanțele judecătorești (, a împotriva României ) aceasta fiind o condiție obligatorie a irevocabilității titlului.
S-au înlăturat apărările apelanților persoane fizice cu privire la existența actelor juridice de înstrăinare ulterioare către societățile comerciale față de obiectul cauzei și de aplicarea în drept a dispozițiilor Legii speciale republicată sub aspectul dispozițiilor art. 29 (1) care definește actul de privatizare ca fiind legal,în lipsa unei hotărâri în nulitate.
Or, în prezenta cauză nu se poate vorbi despre o judecată definitivă asupra fondului dreptului câștigat de către apelanții pârâți, fapt care constituie temei suplimentar de legalitate a sentinței atacate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, motivat și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 6 lei și timbru judiciar de 1,15 lei s-a formulat recurs de către pârâții și, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticile formulate, în scris ( fl. 3-6 ) și oral, au vizat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.7 și 9.pr.civ. recurenții susținând în esență următoarele:
- 1- Motivarea are un caracter confuz, sumar și contradictoriu în legătură cu excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și a competenței AVAS-ului a soluționa cererea de restituire prin compensare; Astfel, s-a reținut că s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii în raport de principiul invocării propriei culpe, dar s-a motivat pe calitatea Primarului în emiterea Dispoziției, pierzându-se din vedere că:
- persoanele ce desfășoară activitate în domeniul administrativ legat de Legea 10/2001 ( cum este cazul reclamanților ca membri în Comisia de aplicare a legii 10/2001 din cadrul Primăriei P N ) nu pot contesta în justiție actul la emiterea căruia au participat direct fără a se crea dezordine și insecuritate a raporturilor juridice;
- apărarea patrimoniului autorității administrativ teritoriale locale nu se poate face de către terți, ci de Primar ori Prefect; De asemenea, s-a reținut inițial că restituirea prin compensare trebuia soluționată de AVAS, pentru ca apoi să se dezică de acest raționament în legătură cu Decizia 421/2007;
- reclamanții nu sunt terți și astfel puteau contesta Dispoziția numai în termenul și cu procedura prevăzute de Legea 10/2001;
- reclamanții nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii nefiind afectați în nici un mod de emiterea dispoziției contestate.
- 2- Hotărârea încalcă dispozițiile legii 10/2001, în sensul că s-au nesocotit dispozițiile în vigoare la data notificării, astfel încât sa legitimă de a primi o soluționare favorabilă a rămas iluzorie. De asemenea s-a omis a se reține că AVAS-ul nu are proprietăți imobiliare la dispoziție pentru a dispune compensarea, în astfel de cazuri tot autoritățile locale punând terenul la dispoziție pentru această modalitate de despăgubire.
Legal citat, intimatul pârât Primarul Municipiului PNa solicitat în scris - fl. 16 - judecarea cauzei în lipsă și pronunțarea unei soluții legale și temeinice;
Intimații reclamanți, legal citați, nu s-au prezentat în instanță, dar au formulat întâmpinare (fl. 18-24 ) solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât: - sub aspectul calității procesual active, justifică această calitate față de nulitatea absolută solicitată a se constata și interesul exprimat - acela de a se ocroti un interes public obștesc și de a nu le fi incidente dispozițiile art. 33 din Legea 10/2001 sub aspect penal ( în dosarele 2901/P/2007 și 20/P/2008 ); - nu le este aplicabilă procedura instituită de art. 26 alin.8 din Legea 10/2001 republ. - corect s-a reținut că societatea în patrimoniul căreia se afla terenul fusese privatizată fără ca statul să fie acționar, fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin.1 și 2 Legea 10/2001, iar Primarul mun. P N nu era competent să soluționeze notificarea 637/2001 prin acordare de teren în compensare.
La termenul din 16.02.2009, din oficiu, pentru verificarea susținerii recurenților privind valoarea terenului atribuit în compensare prin actul contestat în cauză, și astfel a se aprecia asupra competenței, instanța a dispus emiterea unei adrese către Camera Notarilor Publici B pentru a se comunica valoarea unui teren situat în str. - din mun. P N la data investirii instanței ( 19.04.2007 ); cu adresa 462/2009 ( fl. 38 ) s-a comunicat răspunsul în sensul că un în acea zonă era de 74,30 Eur; în atare împrejurări s-a constatat că în mod corect s-a făcut aplicarea per a contrario a art. 282.pr.civ. apreciindu-se că în cauză se putea exercita atât apel cât și recurs.
La 9.03.2009 s-a pus în discuție ca nou motiv de recurs prev. de art. 403 pct.1 și 3.pr.civ. competența de soluționare în apel sau ca primă instanță de către Tribunalul Neamța acțiunii prin raportare la dispozițiile dec. 9/2006 a
Părțile lipsă au fost citate cu mențiunea de a formula concluzii pe acest motiv de ordine publică, aceștia solicitând fie pronunțarea unei soluții legale( fl. 50 ), fie lăsând soluția la aprecierea instanței ( fl. 52 ); recurenții au apreciat că motivul de ordine publică este întemeiat și trebuie admis, cu consecința trimiterii cauzei spre a fi judecată în primă instanță de Tribunalul Neamț, întrucât reclamanții nu sunt terți și atunci li se aplică dispozițiile Legii 10/2001.
Examinând recursul în raport de dispozițiile art.304, 306 alin.2, 312.pr.civ. de motivele invocate de recurenți și din oficiu și față de probatoriul administrat în cauză, Curtea, constată următoarele:
- Sub aspectul motivului de casare pus în discuție din oficiu la termenul din 9.03.2009 - cu opinie majoritară - se apreciază că acest motiv nu este întemeiat întrucât:
- în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile art.26 Legea 10/2001, republicată, text ce reglementează o competență materială specială în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor în a soluționa în primă instanță doar contestațiile împotriva deciziilor/dispozițiilor emise de entitățile deținătoare în sensul prev. de Legea 10/2001; prin acest act normativ legiuitorul nu a înțeles a deroga de la dispozițiile art. 1 alin.1 pr.civ. creând o competență materială specială pentru acțiunile în anularea contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect material imobile ce cad în sfera de reglementare a acestei legi.
Mai mult, acțiunile de natura celei de față nu pot fi calificate nici a fi cereri accesorii ori incidentale în raport de contestația întemeiată pe dispozițiile art. 26 Legea 10/2001, republ. ci constituie acțiuni prejudiciale, modul lor de rezolvare condiționând soluționarea contestației.
De asemenea, nici valoarea imobilului nu se încadrează peste valoarea prev. de art. 2 pct.1 lit."b" pr.civ. astfel încât să atragă competența tribunalului în primă instanță.
De menționat că și a statuat în practica sa în sensul celor argumentate anterior, în acest sens menționând. 3584/3.05.2007 și. 5540/7.06.2006.
- considerentele. nr. 9/2006 pronunțată de într-un recurs în interesul legii nu deschide, pe argumentul specializării instanței, dreptul oricărei persoane de a se adresa cu plângeri la Legea 10/2001 secției civile a Tribunalului d e la locul situării imobilului, ci stabilește, cu putere obligatorie, doar dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii de a se adresa acestei instanțe pentru contestarea actelor emise ori refuzate a fi emise în aplicarea dispozițiilor Legii 10/2002.
- actul contestat în cauză, fiind intabulat, devine astfel titlu de proprietate intrat în circuitul civil, iar eventuala sa nelegalitate poate fi invocată de terți doar pe calea dreptului comun; caz în care competența se stabilește, după caz, conform art. 1, 2.pr.civ.
Prin urmare acest motiv nu va fi reținut pentru reformarea hotărârii recurate.
II. - Referitor la motivul privind contradictorialitatea motivelor hotărârii recurate se constată că acesta nu poate fi reținut ca fiind incident în cauză întrucât:
- aspectele criticate ca fiind contradictorii apar ca pur formale și nu sunt de natură a atrage reformarea hotărârii recurate ori măcar a celei apelate;
Astfel, se critică că s-a reținut invocarea inadmisibilității acțiunii, dar s-a motivat pe calitatea Primarului; ori, atât timp cât soluția nu s-a motivat pe inadmisibilitate, cât această excepție nu s-a soluționat distinct de către instanța de apel și nici nu apare ca fiind dezvoltată în considerente, se apreciază că menționarea sa la pagina 6 alin.5 din motivare nu are decât caracterul unei greșeli materiale, fără implicații negative asupra părților ( sub aspectul încălcării dreptului la apărare și a altor drepturi procesuale ori personale )
De asemenea, s-a susținut că instanța de apel a fluctuat cu privire la competențele AVAS-ului în soluționarea notificării, recunoscându-i inițial dreptul de a soluționa cererea de restituire prin compensare, pentru ca apoi să-l nege; ori, este de observat că instanța de apel nu a lansat astfel de aprecieri, ci a răspuns apărărilor apelanților - pagina 7 din hotărâre -, afirmând că singura modalitate de soluționare a notificării era sub formă de despăgubiri, iar competența revenea "" sau AVAS, și că Decizia NR. 421/2007 a AVAS-ului nu poate ratifica dispoziția contestată, atât timp cât AVAS-ul nu a avut terenul dat în compensare în patrimoniul său pentru a putea uza de un drept de dispoziție asupra acestuia.
III. Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civ. se apreciază că acesta este incident în cauză în modalitatea aplicării greșite a legii justificat de următoarele:
- ambele instanțe au pierdut din vedere să verifice dacă sunt întrunite condițiile în care poate opera nulitatea absolută ( solicitată a se constata în raport cu dispoziția 780/8.02.2007 ).
* Astfel, în primul rând trebuia verificat dacă reclamanții erau sau nu persoane interesate - în accepțiunea legiuitorului astfel încât să poată beneficia de protecția legii prin aplicarea sancțiunii nulității absolute; acest interes, ca și condiție a solicitării, trebuia să întrunească aceleași cerințe ca interesul de a fi parte în proces, respectiv de titular a unui interes legitim, născut și actual, personal și direct.
În cauză, reclamanții au pretins că au formulat acțiunea în calitate de terți - cetățeni ai mun. P N - interesați în protejarea interesului obștesc sub aspectul patrimoniului municipalității;
În mod real însă, interesul lor - relevat la 25.10.2007, fl. 94 fond - era de a-și acoperi cu o hotărâre judecătorească activitatea desfășurată în cauză în calitate de membri ai Comisiei locale de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei P N, astfel încât să nu mai poată fi angajată răspunderea lor civilă, penală ori contravențională ( în condițiile în care deja se desfășura o cercetare penală );
Prin urmare, din acest punct de vedere trebuia constatat că interesul ce a determinat promovarea acțiunii nu era unul legitim, neavând legătură cu pretenția obiectiv formulată ( cu dreptul subiectiv afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției era obligatorie ) - ocrotirea interesului general -, ci cu alte valori, pur subiective.
În ceea ce privește interesul inițial invocat, al publicului, acesta trebuia analizat în concret, respectiv prin raportarea efectelor actului asupra comunității și implicit a anulării sale asupra beneficiarilor; procedându-se în acest mod s-ar fi constatat că:
- în primul caz efectul negativ este doar presupus generic ( nu concret ), - pe când în cel de-al doilea este major ( a se vedea câți ani au așteptat titularii a beneficia de reparațiile dorite de legiuitor a fi operabile rapid - vezi termenele riguroase din legea 10/2001 - și echitabile - vezi modificările constante în favoarea celor îndreptățiți, respectiv ce șanse concrete mai au în prezent a primi o reparație ).
Deci, în ambele cazuri, nu se justifica acordarea protecției legii prin aplicarea sancțiunii solicitate în aceste împrejurări.
* De asemenea, pornind de la motivarea acțiunii, din care se desprinde ideea că s-a fondat pretenția dedusă judecății pe frauda la lege ( apreciată de reclamanți a consta în încălcarea dispozițiilor art. 21 alin.4. - imobilul expropriat nefiind proprietatea municipalității - și a art. 25 alin.1 din Legea 10/2001 republ. - primarul nefiind îndreptățit a se pronunța asupra notificării, municipalitatea neavând calitatea de unitate deținătoare ), instanțele trebuiau să verifice în ce măsură aceste susțineri se pliază noțiunii de fraudă la lege - definită ca abuz de drept și ca acea manevră constând în folosirea unor dispoziții legale în alt scop decât cel pentru care au fost edictate, respectiv în scopul de a eluda alte dispoziții legale imperative.
Ori și sub aspect, trebuia constatat, pornind de la modalitatea în care s-a reinvestit Comisia locală de aplicare a Legii 10/2001 din cadrul Primăriei P N, de la finalitatea urmărită de demersul prefecturii - soluționarea cu celeritate și în spiritul Legii 10/2001 a solicitării persoanelor îndreptățite -, dacă la data când s-a emis actul contestat s-au încălcat dispoziții imperative ale legii ori s-au utilizat dispoziții legale în alt scop decât cel avut în vedere la edictare.
În acest mod s-ar fi constatat că actul juridic contestat nu a survenit în scopul deturnării legii de la finalitatea ei, ci în realizarea scopului de reparație echitabilă urmărit de Legea 10/2001, republ.cu modif. și că normele reținute de către instanțele de fond nu erau singurele aplicabile speței, iar interpretarea lor nu putea fi scoasă din contextul întregii Legi 10/2001 ( a se vedea normele metodologice aprobate prin HG498/2003 - în vigoare la data emiterii dispoziției 780/2001 ).
Astfel, din interpretarea dispozițiilor 7.2 din HG498/2003 în contextul scopului amintit ( de instituire a unor măsuri reparatorii apte a realiza o reparație echitabilă a celor îndreptățiți, în primul rând, în natură - pe vechiul amplasament ori pe altul în compensare - și, abia în ultimă instanță, prin despăgubiri bănești - se reține căPrefecturile (--) aveau obligația să verifice dacă varianta solicitată de persoana îndreptățită este singura posibilă. În cazul în care constatau (---) că soluția restituirii în natură era posibilă - pe vechiul sau alt amplasament -, trebuiau să comunice în scris persoanei îndreptățite noua soluție și să transmită notificarea deținătorului imobiluluiposibil de a fi restituit în natură. În acest cazunitatea deținătoare devenea unitatea obligată la restituire, potrivit legii.
În același sens operează și semnificația dată de legiuitor, în partea introductivă a acelorași norme metodologice aprobate prin HG498/2003, sintagmei de entitate învestită cu soluționarea notificării respectiv, după caz, de unitate deținătoare saupersoana juridică abilitată de legesă soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său(Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, Ministerul Finanțelor Publice, prefecturile,alte autorități publice centrale sau locale implicate); ori primăria era implicată ca și unitate deținătoare de teren în compensare.
Mai mult, există prezumția că legiuitorul, cu ocazia emiterii acestor dispoziții, a protejat interesele tuturor celor angrenați în această procedură, inclusiv ale unităților administrativ teritoriale "implicate".
Prin urmare, în considerarea acestor atribuții și constatându-se că imobilul expropriat nu mai putea fi restituit în natură - situație necontestată în cauză -, iar unitatea deținătoare ( și succesorii săi ) nu puteau acorda compensare în natură, cu adresa din 26.01.2007 ( fl. 19 fond ) Prefectura a sesizat Primăria mun. P N ca unitate deținătoare a dispune asupra măsurii compensării; ceea ce a și survenit prin actul contestat.
De asemenea trebuie menționat că în acest mod nu s-a contravenit dispozițiilor civ. 925/2006 a Tribunalului Neamț, întrucât emiterea dispoziției s-a făcut în considerarea altei situații legale decât cea deja analizată în respectiva cauză.
Față de toate aceste considerente suficiente a atrage reformarea soluției recurate ( caz în care nu se vor mai analiza distinct celelalte argumente invocate în susținerea recursului ), recursul va fi admis; cum Primarul mun. P N nu a declarat recurs, însă consecințele recursului pârâților se răsfrâng și asupra modului de soluționare a apelului declarat de această parte, prin aplicarea art. 48 alin.2 pr.civ. efectele recursului se vor extinde și asupra sa.
Drept urmare, se va modifica în tot hotărârea recurată în sensul admiterii apelurilor cu consecința schimbării în parte a sentinței apelate sub aspectul respingerii acțiunii.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.288/AC din 04 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, extinde efectele acestuia și asupra intimatului Primarul mun. P
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite apelurile și schimbă în parte hotărârea apelată și în consecință respinge ca nefondată acțiunea.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Cu opinia parțial separată a d-lui.judecător în sensul casării în tot deciziei și sentinței cu trimiterea spre judecare a cauzei în primă instanță la Tribunalul Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red.
Red.
Tehnored./3 ex.
22.04.2009
OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI
JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
Consider spre deosebire de opinia majoritară că se impunea admiterea recursului și casarea în tot a deciziei recurate și a sentinței pronunțate de prima instanță pentru motivele prevăzute de art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că legea 10/2001 modificată nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care decizia ori dispoziția emisă de unitatea deținătoare a imobilului este contestată de o altă persoană decât beneficiarul acestora.
În opinia noastră însă, în primă instanță,instanța competentă materialsă judece o acțiune în anulare sau modificare a unei asemenea decizii sau dispoziții formulate deun terțeste pentru rațiuni de judecată (practică unitară) și în considerarea principiului specializării instanțelor de judecatăsecția civilă a tribunaluluiîn a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică notificată, deținătoare a imobilului și nu judecătoria sau secția de contencios administrativ a tribunalului.
Atâta timp cât pe de o parte Legea 10/2001 modificată prevede în art.26 alin.3 că decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz al instituției învestite cu soluționarea notificării, iar, pe de altă parte într-o contestație formulată de un terț împotriva acestor decizii sau dispoziții se invocă în cvasitotalitatea cazurilorapărări de fonda căror natură pur civilă specială este indiscutabilă este în opinia noastră pe deplin justificată în drept concluzia menționată mai sus referitoare la competența tribunalului prin secția civilă și nu a judecătoriei ca în cauza pendinte în soluționarea unor astfel de acțiuniîn primă instanță.
De reținut că aceste argumente (respectarea principiului specializării și a dreptului la o judecată unitară ca o fațetă a dreptului (mai larg) la un pas echitabil) au fost reținute și în două decizii pronunțate în două recursuri în interesul legii: decizia nr.IX/20.03.2006 publicată în Monitorul Oficial nr.653/28.07.2006 și decizia nr.XV/5.02.2007 publicată în Monitorul Oficial nr.764/12.11.2007. Acestea trebuie aplicatemutatis mutandisși în cauza de față.
Este evident că în situația în care se stabilește că tribunalul era competent să soluționeze în primă instanță în complet format de un singur judecător, apelul trebuia soluționat conform art.3 pct.2 Cod procedură civilă de către Curtea de apel.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
