Speta Legea 10/2001. Decizia 409/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 409/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva intimatului reclamant cu domiciliul în O,-/A, - 75,. 3,. 14, județul B, intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 298/A din data de 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 22.02.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentanta intimatului reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 8 din data de 20.02.2010, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și o adresă prin care recurenții reclamanți indică adresa corectă intimatului reclamant, după care:
Instanța constată că procedura de citare cu intimatul reclamant este îndeplinită, aceasta fiind acoperită de prezența reprezentantei lui.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți solicită admiterea recursului conform petitului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate și a hotărârii pronunțate de instanța de fond și în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele. Arată că recurenții reclamanți sunt proprietarii imobilului în litigiu, suprafața de 248 mp nu este liberă, fiind amplasate pe acest teren o serie de construcții care au fost executate de către foștii proprietari cu respectarea tuturor avizelor și aprobărilor legale în materie la acea vreme, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, apreciază că în mod greșit s-a reținut reaua credință recurenților reclamanți, la baza efectuării construcțiilor și împrejmuirii terenului proprietatea recurenților reclamanți au stat autorizațiile legale depuse la dosar. La data când recurenții reclamanți au cumpărat imobilul, nu era nici o acțiune care să conteste mențiunile din cartea funciară, astfel încât să poată fi reținută reaua credință a recurenților reclamanți. Instanța de apel a omis a constata că starea de fapt reținută la momentul emiterii dispoziției Primarului nu corespundea cu situația de carte funciară. Astfel, din rapoartele de expertiză topografică efectuate rezultă că suprafața de 248 mp se afla în folosința recurenților încă de la momentul cumpărării. Terenul nu era o suprafață liberă în sensul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel că acesta nu putea fi retrocedat pârâtului. Arată că recurenții reclamanți sunt de acord cu plata unor despăgubiri către intimatul pârât.
Reprezentata intimatului reclamant solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar, menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor instanțelor de fond și apel, cu cheltuieli de judecată. Arată că terenul în suprafață de 248 mp, restituit în natură intimatului, se află sub ocupația nelegală recurenților reclamanți, fără nici un titlu. În mod corect s-a restituit acest teren intimatului, întrucât se afla în proprietatea Statului Român care l-a preluat abuziv de la părinții intiamtului. Gardul împrejmuitor a fost construit de recurenții reclamanți, fără a deține autorizație de construire, în ceea ce privește autorizația de construire nr. 400/1992, aceasta nu poate fi luată în considerare întrucât s-a dat pentru alte topografice. Dacă s-ar accepta susținerile recurenților reclamanți, s-ar mări suprafața din CF cu 248 mp pe care o ocupă nelegal din alt CF, ceea ce contravine legii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civila nr.3080 din 23.04.2009, pronunțata de Judecătoria Oradea, s-a respins în întregime ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului O cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, jud B și, cu obligarea reclamațiilor la plată către pârât, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a pronunța aceasta soluție, instanța de fond a reținut ca din dezvoltarea motivelor cererii de chemare în judecată, si din cuprinsul motivelor de apel depuse la ribunalul Bihor de către reclamanții-apelanți, dar și din cuprinsul considerentelor nr. 228/A/2008 a Tribunalului Bihor, prin care prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare, aplicând prev. art 84 și art. 129. că temeiul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, nu decurge din Legea nr 10/2001, ci are la bază dispozițiile dreptului comun, adică ale Codului civil, referitoare la nulitatea actului juridic civil.
A constatat că prin dispoziția nr. 295/2002, a cărei anulare se cere, s-a dispus, în conformitate cu prev.art. 20 alin 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură pârâtului, terenul situat în O, str. - nr..6. în suprafață de 424/920 mp, înscris în CF 7803 O, nr. top 9650/4, transcris în această coală CF din CF 9044 O nr. top 9650/2 (f 30 dosar inițial).
A reținut ca imobilul revendicat, a fost înscris în CF 9044 O, nr. top 9650/2 și a reprezentat în natură casă și teren în suprafață totală de 565 mp, fiind expropriat prin Decretul nr. 353/1981, iar ulterior exproprierii, terenul a fost dezmembrat și transcris în CF 7803 O nr. top 9650/4, iar solicitantul (pârâtul din prezenta cauză) este nepot de fiu al proprietarilor tabulari, fiind moștenitor legal în cotă legală de 3/4 după fiul proprietarilor tabulari, potrivit certificatului de moștenitor nr. 838/1980 și că imobilul respectiv se încadrează în prev. art. 2 lit. g, art. 4 alin 2 și art. 10 alin 3 din Legea nr. 10/2001 pentru a putea fi restituit (f 31 dosar inițial).
A menționat că pe terenul respectiv, nu există construcții, dar că terenul este împrejmuit cu gard de proprietarii imobilului situat pe nr top 9651/1 respectiv reclamanții din prezenta cauză, împrejmuire făcută abuziv, fără a se respecta autorizația de construire nr. 400/1992, prin care s-a autorizat construirea respectivului gard pe nr. top 9651/1 și 9651/3.
A constatat ca din cuprinsul rapoartelor de expertiză și contraexpertiză tehnice judiciare topografie și a schiței de identificare vizată de OJCGC B, lucrări efectuate în dosarul nr. 2295/2003 al Judecătoriei Oradea, rezultă că reclamanții din prezenta cauză, ocupă o suprafață totală de 248 mp din imobilul cu nr. cad 3192 aparținând pârâtului, cu o serie de construcții, curte și grădină, iar edificatele acestora, s-au realizat pe baza autorizației de construire și certificatului de urbanism care vizau însă imobilul din CF nr. 7806 cu nr. top 9651/1 și 9651/3 și nicidecum imobilul înscris în CF 7803 O, nr. top 9650/4, aparținând pârâtului.
A reținut ca această stare de fapt, prin raportare la obiectul prezentei cauze, nu corespunde realității, deoarece reclamanții au invocat, indirect, ca motiv de constare a nulității dispoziției nr. 295/2002, faptul că pe suprafața de 248 mp din parcela cadastrală nr.3192, restituită pârâților prin această dispoziție, reclamanții au amplasate o serie de construcții, executate de foștii proprietari cu respectarea tuturor avizelor și aprobărilor legale și că, prin emiterea dispoziției atacate, si astfel, se aduce un grav prejudiciu dreptului lor de proprietate, având în vedere că o parte din construcțiile ce le aparțin, se află pe terenul pârâtului.
A menționat ca susținerile reclamanților, sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, din cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părți, si nu rezulta ca reclamanții și nici antecesorii lor, să fi deținut autorizații legale de construire a respectivelor edificate pe terenul aparținând pârâților
Deoarece nu au fost respectate condițiile legale la construirea acestora, a considerat ca această împrejurare, nu poate fi invocată pentru anularea unui act juridic ulterior, fiind pe deplin aplicabil principiul potrivit căruia, nimeni nu poate să se prevaleze de propria culpă și incorectitudine pentru dobândirea unui drept.
Altfel spus, în condițiile nerespectării prevederilor legale pentru realizarea acestor edificate, ulterior construirii lor în astfel de condiții, persoanele în culpă - constructorii, beneficiarii acestora sau succesorii în drepturi ai beneficiarilor - nu pot invoca propria lor culpă pentru a obține anularea unui act juridic, ulterior emis cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.
A constatat ca dispoziția nr. 295/29.03.2002, emisă de Primarul Municipiului O, îndeplinește toate condițiile de legalitate, în condițiile în care reclamanții nu au învederat alte vicii, de natură să atragă nulitatea sa, cu excepția încălcării prin această dispoziție a dreptului lor de proprietate, în condițiile arătate anterior, motiv pentru care a respins cererea formulata de reclamanți, si i-a obligat pe aceștia la plata către pârâtul a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător ales, conform delegației avocațiale și chitanței de plată nr. -/07.04.2009, in baza art.274.c Cod Penal
Împotriva acestei sentințe in termen legal la data de 28.05.2009 de reclamanții și au declarat apel, solicitând instanței al admite, a schimba în totul sentința atacată și a admite acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Prin decizia civilă nr. 298/A din data de 26.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins apelurile formulate de către apelanții și, ambii cu domiciliul în O,str. -, nr. 6. jud. față de intimații - cu domiciliul în O,str. -, nr. 2. -.75,. III,. 14, jud. B și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în O, -, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr.3080/23.04.2009 a Judecătoriei Oradea.
A obligat apelanții și să plătească intimatului - 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței apelate sânt apreciate de instanța ca fiind nefondate, deoarece, așa cum a reținut si instanța de fond, dispoziția nr. 295/29.03.2002, emisă de Primarul Municipiului O, îndeplinește toate condițiile de legalitate, în condițiile în care apelanții reclamanții nu au învederat alte vicii, de natură să atragă nulitatea sa, cu excepția încălcării prin această dispoziție, a dreptului lor de proprietate.
Este de la sine înțeles că fostul CF. 7803, nrt. 9650/4 Oar eprezentat fosta proprietate a părinților intimatului, demolată, din care s-a restituita acestuia în natură, pe același amplasament suprafață de 384.
Astfel, prin dispoziția nr. 295/2002, a cărei anulare se cere, s-a dispus, în conformitate cu prev. art. 20 alin 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură intimatului pârât, terenul situat în O,-/A, în suprafață de 424/920 mp, înscris în CF.7803 O, nr. top 9650/4, transcris în această coală CF din CF 9044 O, nr. top 9650/2.
Din probatoriul administrat in cauza, respectiv, rapoartele de expertiză și contraexpertiză tehnice, judiciare, si topografie, a schiței de identificare vizată de OJCGC B, lucrări care s-au efectuat în dosarul nr. 2295/2003 al Judecătoriei Oradea, reiese că apelanții din prezenta cauză, ocupă o suprafață totală de 248 mp, din imobilul cu nr. cad 3192 aparținând pârâtului, cu o serie de construcții, curte și grădină, iar edificatele acestora, s-au realizat pe baza autorizației de construire și certificatului de urbanism, care vizau însă imobilul din CF nr. 7806 O cu nr. top 9651/1 și 9651/3 și nicidecum imobilul înscris în CF. 7803 O, nr. top 9650/4, aparținând pârâtului.
Acest imobil înscris în CF. 7803 O, nr. topo 9650/4 a avut inițial o întindere de 920. devenit liber prin demolarea casei părintești a intimatului, iar suprafața care este neocupată de domeniul public are o întindere de 384. teren care a fost restituit intimatului pe același amplasament.
Susținerile reclamanților - apelanți, sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, din cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse la dosar de părți, si nu rezulta ca reclamanții și nici antecesorii lor, să fi deținut autorizații legale de construire a respectivelor edificate pe terenul aparținând pârâților
In aceste condiții această împrejurare, nu poate fi reținută pentru anularea unui act juridic ulterior, deoarece așa cum a reținut si instanța de fond, nimeni nu se poate prevala de propria culpă, dar nici de incorectitudine pentru dobândirea unui drept.
Susținerile apelanților, în sensul că imobilul proprietatea lor se prezintă așa cum a fost cumpărat, nu are nici un temei legal, deoarece aveau posibilitatea și chiar obligația la data cumpărării să verifice extrasele CF. și să observe totodată că terenul cumpărat era înscris în CF. ca aparținând altor proprietari.
In condițiile nerespectării prevederilor legale, pentru realizarea acestor edificate, ulterior construirii lor în condițiile arătate, persoanele în culpă, constructorii, beneficiarii acestora sau succesorii în drepturi ai beneficiarilor, nu pot invoca propria lor culpă, pentru a obține anularea unui act juridic, ulterior emis cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege.
In condițiile in care, dispoziția nr.295/29.03.2002, emisă de Primarul Municipiului O, îndeplinește toate condițiile de legalitate, nefiind alte vicii de natură să atragă nulitatea sa, instanța a respins recursul declarat de apelanți ca fiind nefondat.
Fiind găsiți în culpă procesuală, instanța a obligat apelanții și în baza art. 274 să plătească intimatului, cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs apelanții și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, prin dispoziția nr. 295/29.03.2002 Primarului Municipiului O, s-a dispus restituirea în natură către pârâtul 429/920 mp teren, restul de 496 mp rămânând în proprietatea Statului Român, cu titlu de expropriere. Anterior anilor 1989, cei 920 mp au reprezentat proprietatea antecesorilor pârâtului, terenul cu casă fiind preluat abuziv de Statul Român.
Ulterior, între Statul Român și a intervenit o dezmembrare iar părțile au convenit ca în urma sistării indiviziunii pârâtului să-i revină 384 mp, formându-se o parcelă cadastrală. Ei sunt proprietari ai imobilului din O,-/A, casă cu 2 apartamente și 710 mp înscrise în CF nr. 66257 O, nr. top. 9651/5, apartamentul 1 cu 311 mp, nr. top. 9651/5/1 în CF nr. 66258 O, iar apartamentul 2 cu 371 mp în CF nr. 66259 O, nr. top. 9651/5/II. Între ei și mai există un proces de revendicare cu nr. 3282/2006 al Tribunalului Bihor, suspendat până la soluționarea acestui dosar. În acel dosar s-au efectuat două expertize topografice și s-a constatat că ei ocupă 248 mp din nr. cadastral 3192 în suprafață de 384 mp ce reprezintă proprietatea lui.
Suprafața de 248 mp nu este liberă, sunt amplasate pe acest teren construcții constând în gard, poartă intrare, scări acces la apartamentul 2, terasă, trotuar, edificate de către foștii proprietari de la care ei au cumpărat, cu respectarea tuturor avizelor, aspecte de care instanțele nu au ținut cont, reținând greșit că ei ar fi de rea credință.
Emiterea autorizațiilor au creat o aparență de drept în favoarea antecesorilor lor, ce s-a consolidat prin înscrierea în CF, iar când ei au cumpărat, în CF nu era înscris un litigiu pentru a se reține reaua lor credință. În sistemul de carte funciară, conform art. 32, 33 din Decretul Lege nr. 115/1938, cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul celui ce l- dobândit prin act juridic cu titlu oneros, dacă nu era notat în CF o acțiunea în constatare, ei neputând cunoaște inexactitățile ce au rezultat ulterior din proba cu expertiza topografică.
S-a făcut o confuzie gravă, s-a omis o chestiune esențială, starea de fapt reținută la momentul emiterii dispoziției Primarului, ce nu corespunde cu situația de CF, cei 248 mp aflându-se în folosința lor încă din momentul cumpărării, nefiind liber în sensul Legii nr. 10/2001. Atât autorizația de construire cât și dispoziția de restituirea, sunt emise de Primarul municipiului O, ei neputând fi calificați de rea credință, primul dobânditor trebuind să fie protejat față de subdobânditorul subsecvent.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 295/29.03.2002 emisă în baza Legii nr.10/2001 de către Primarul Municipiului O, s- dispus restituirea în natură către intimatul a suprafeței de 424 mp teren, înscris în CF nr. 7803 O, nr. top. 9650/4, transcris în această coală din CF nr. 9044 O, nr. top. 9650/2. Se reține din referatul privind fundamentarea acestei dispoziții - filele 31 - 32 dosar fond - că, imobilul având nr. top. 9650/2 a reprezentat în natură casă și 565 mp teren, expropriat în baza Decretului nr. 353/1981, dezmembrat ulterior și transcris în CF nr. 7803 O, sub nr. top. 9650/4. Pe acest teren cu nr. top. 9650/4, s-a constatat că nu există construcții ci doar că este împrejmuit cu gard de către proprietarii imobilului având nr. top. 9651/1, împrejmuire făcută abuziv, fără respectarea autorizației de construire nr. 400/1992, prin care s-a autorizat construirea gardului pe nr. top. 9651/1 și 9653/3. Se mai reține că este fiu al foștilor proprietari tabulari, conform certificatului de moștenitor nr. 838/1980, având o cotă legală de părți după def..
Din analiza cuprinsului autorizației de construire nr. 400/1992 - fila 108 dosar fond - se reține că la solicitarea lui () și, s- autorizat efectuarea lucrărilor de împrejmuire teren prin montare prefabricate, pe nr. top. 9651/1 și 9651/3, însă, conform procesului verbal de constatare din 30.05.2000 - fila 70 dosar fond - s-a constatat că nu s-a respectat execuția lucrării conform autorizației, respectiv numărul topografic pe care s-a dispus autorizarea, iar, potrivit adresei nr. -/28.08.2001 - fila 50 dosar fond - emisă de Direcția de Control, dezvoltare urbană, pe terenul revendicat în baza Legii nr. 10/2001 cu nr. top. 9650/2 nu există construcții, decât un gard de împrejmuire realizat de proprietarii casei cu etaj situată pe nr. top. 9651/1, realizat abuziv, prin autorizația de construire nr. 400/1992 s-a autorizat construirea pe nr. top. 9651/3 și 9651/1.
Recurenții au cumpărat imobilul situat în localitatea O,-/A,. 2, având nr. top. 9651/1 și 9651/3/II, compus din 2 camere, bucătărie, baie, antreu, balcon în suprafață de 35/70 părți din suprafața construită și 371 mp curte în indiviziune, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1818/19.03.1999 de BNP - fila 107 dosar fond -, de la vânzătorul, drept întabulat în CF nr. 66259 O, foaia B nr. 3 - 4.
Ca urmare, aceștia au cumpărat un apartament cu teren aferent având nr. top. 9651/1, 9651/3/II și nu o parte din imobilul având inițial nr. top. 9650/4. Faptul că antecesorii au edificat o serie de construcții și împrejmuire ce se extinde și pe terenul învecinat - aspect ce se reține din probațiunea administrată în dosar nr. 2295/2003 al Judecătoriei Oradea, având ca obiect revendicare - nu justifică în favoarea acestora un drept de proprietate, fiind cert, conform considerentelor expuse că autorizația de construire nu fost respectată. Cu ocazia cumpărării, recurenții aveau posibilitate de- verifica întinderea dreptului vânzătorului, de-a efectua inclusiv măsurători topografice, ocazie cu care puteau constata că o parte din construcții, gardul împrejmuitor, curtea, se află pe un alt nr. topografic asupra căruia nu erau proprietari, aspecte corect reținute de instanță în apel.
Sigur că, potrivit probațiunii administrate în dosarul având ca obiect revendicare, suprafața de 248 mp teren este ocupată de către recurenți, din terenul restituit intimatului însă, nici vânzătorul și nici actualul proprietar nu posedă vreun titlu de proprietate asupra acestui teren, construirea, ocuparea acestui teren fiind făcută în lipsa unui titlu legal, cu nerespectarea autorizației de construire.
Art. 32, 33 din Decretul Lege nr. 115/1938 prevede într-adevăr că, înscrierile în cartea funciară se consideră exact în folosul celui ce l-a dobândit în baza unui act juridic cu titlu oneros, însă, în speță, recurenții și nici antecesorii lor nu au avut înscris în cartea funciară vreun drept de proprietate, folosință asupra imobilului în litigiu, care să ducă la concluzia că prin emiterea dispoziției în baza Legii nr. 10/2001 s-ar aduce atingere acestuia, ci dimpotrivă.
Urmare a tuturor considerentelor expuse, nefiind încălcate dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în mod corect ambele instanțe au reținut valabilitatea dispoziției contestate, astfel că, dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă nefiind incidente, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatului suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva intimatului reclamant cu domiciliul în O,-/A, - 75,. 3,. 14, județul B, intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 298/A din data de 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 05.03.2010
- judecători fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 05.03.2010 - 6 ex.
- emis 4 com. - 05.03.2010 -, PRIMARUL MUNICIPIULUI
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
