Anulare act. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 424
Ședința publică de la 29 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de, și, împotriva deciziei civile nr.242 din 02 aprilie 2008 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă; recurenții și asistați de av. care o reprezintă și pe recurenta; intimatul asistat de av. și intimatul; lipsă fiind intimații și -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată.
-. depune la dosar precizări scrise și cere, în primul rând, să se aibă în vedere faptul că nu se cunoaște nici până la această dată întinderea moștenirii și deci, practic, nu se poate stabili valoarea bunurilor cuprinse în testament, pentru că sunt două titluri de proprietate și alte suprafețe de teren. În al doilea rând, recurenții au solicitat constatarea prescripției acestui testament. În condițiile în care nu se judecă pe fond, cauza se judecă pe excepție, iar prin hotărârea instanței de fond, instanța s-a pronunțat pe prescripție, și în condițiile în care nu s-a intrat în dezbaterea fondului și soluția pronunțată este numai pe excepție, consideră că și instanța de recurs este investită cu aceiași excepție.
În raport cu cele dispune la termenul anterior, se pune în vedere recurenților să indice valoarea bunurilor cuprinse în testamentul a cărui reducțiune o solicită, pentru că, în funcție de precizările pe care le vor formula, urmează a se verifica aspectul legat de timbraj și alte chestiuni legate de investirea instanței.
-. pretinde că se solicită menținerea prescripției întrucât pentru recurenți acest testament nu își produce efecte. În al doilea rând, se cere reducțiunea testamentului fără a se stabili valoarea, întinderea masei succesorale. Nu are cum și nu înțelege să precizeze valoarea bunurilor cuprinse în testament, deoarece sunt două titluri de proprietate și alte suprafețe de teren pe care nu le cunoaște.
-., față de poziția procesuală exprimată de apărătorul recurenților, cere să se constate că instanța de recurs în mod corect a pus în vedere recurenților să stabilească valoarea bunurilor cuprinse în testament, pentru că testamentul cuprinde bunurile identificate, individualizate, chiar dacă recurenții susțin că nu pot fi evaluate și se impune a fi indicată o valoare estimativă, cel puțin. să se ia act că nu se înțelege a se indica valoarea acestor bunuri cuprinse în testament și pe cale de consecință să se dea cuvântul părților pe excepția netimbrării.
-. menționează că nu are posibilitatea indicării valorii bunurilor cuprinse în testament, nu cunoaște întinderea masei succesorale. Nu s-a cerut reducțiunea testamentului. Susține că testamentul este prescris și cauza s-a judecată numai pe excepție.
-. arată că va putea preciza valoarea bunurilor cuprinse în testament, cerând a se lăsa cauza la o nouă strigare.
Pentru a se lămuri aspectele pentru care s-a acordat termen, se lasă dosarul la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La sfârșitul ședinței de judecată, reluându-se cauza, la apelul nominal se prezintă; recurenții și asistați de av. care o reprezintă și pe recurenta; intimatul asistat de av. și intimatul; lipsă fiind intimații și -.
-. precizează că este vorba de un legat cu titlu particular.
Instanța, în momentul în care s-a lăsat dosarul la a doua strigare pentru ca recurenții să indice valoarea bunurilor cuprinse în testament, atrage atenția că este vorba de un legat cu titlu particular conform înscrisului aflat la fila 8 dosar fond.
-. pentru intimatul, precizează că valoarea acestor bunuri cuprinse în testamentul a cărui reducțiune se solicită este de 50.000 lei (RON).
-. cere să se observe că se cere reducțiunea testamentului pentru toată masa succesorală, pentru că, în parte a doua a acțiunii se vorbește că masa succesorală se compune din 5/8 casă de locuit,1/4 din suprafața de 250. cu casa de locuit, și alte suprafețe de teren conform a două titluri de proprietate.
Se reține că, într-adevăr, soluția dispusă la instanța de fond era respingerea ca prescrisă a cererii de reducțiune, dar prin același dispozitiv, și la ceea ce fac referire recurenții că se împarte toată masa, s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect partajarea masei, deci instanța de recurs este investită cu verificarea controlului judiciar în privința verificării soluției dispusă pe capătul de cerere privind reducțiunea testamentară și sub acest aspect se dă cuvântul.
-. este de acord cu această situație. Contestă însă valoarea azi precizată de către intimatul-reclamant prin apărător de 50.000 lei (RON) pentru că nu știe care este valoarea și va încerca să facă dovezi dacă instanța va dispune în mod imperativ.
Apărătorul recurenților, interpelat fiind, dacă contestă cuantumul, în sensul că este prea mare sau prea mic, sau contestă faptul că nu se poate determina valoarea așa cum a susținut pa parcursul dezbaterilor, susține că nu se poate determina valoarea.
Instanța pune în discuția părților admisibilitatea căii de atac, în raport de dispozițiile art.282 indice 1 și 299 Cod procedură civilă și poziția procesuală a apărătorului recurenților precizată în sală în sensul că nu contestă cuantumul precizat de către intimatul-reclamant prin apărător.
Se dă cuvântul părților pe aspectul pus în discuție din oficiu.
-. cere să se constate că ceea ce s-a menționat cu privire la valoare nu-i individualizat, nu se poate evalua și în aceste condiții trebuie judecat acest recurs numai sub aspectul excepției prescripției.
-. cere să se respingă ca in admisibil recursul, cu acordarea cheltuielilor de judecată, conform chitanței aflată la fila 10 dosar.
Intimatul achiesează concluziilor puse de apărătorul intimatului.
Cauza rămâne în pronunțare sub aspectul pus în discuție din oficiu.
Deliberând;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 945/20.04.2007 a Judecătoriei Pașcanis -a admis excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 8432/21 martie 1995.
S-a respins ca prescrisa acțiunea civilă având ca obiect reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 8432/21 martie 1995, formulată de reclamantul, domiciliat în comuna -, satul, județul I, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în I,-, -.4,. C,. 2,. 11, județul I, domiciliată în I,-,. 994,. B,. 2,.11, județul I, domiciliată în I,-,. 787,. A,. 2, județul I, domiciliat în P,-, -oldova,. B,. 7,. 25, județul I, domiciliat în comuna Lespezi, județul I, -, domiciliată în B,-, -.7,.4,. 61, sector 3.
S-a disjuns capătul de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale rămasă de pe urma defuncților si.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani sub nr. 2694 din 29.06.2004, reclamantul a chemat in judecată pârâții, și -, solicitând instanței constatarea nulității certificatului de moștenitor nr.159/1996, reducțiunea testamentului autentificat sub nr. 8432/21.03.1995 si partajarea masei succesorale rămasă de pe urma defuncților si.
In motivarea acțiunii reclamantul arată ca si au avut 8 copii:, si.
Mai arata reclamantul ca au decedat anterior introducerii acțiunii rămânând ca moștenitor, precum si având ca moștenitor pe -. De asemenea, a decedat si, fără descendenți, acesta fiind moștenit de ceilalți frați si nepoți.
Reclamantul a fost declarat străin de succesiunea rămasă în urma tatălui, împrejurare constatată cu prilejul dezbaterii succesorale notariale a moștenirii.
De asemenea, după au rămas ca moștenitori părțile, cu o cota de 1/7 din moștenire, masa succesorală fiind compusă din: 5/8 din casa de locuit, din 250. teren aferent casei de locuit, din 3,59 ha. din 1 ha. de pădure, 4, 46 ha. conform P nr. -/2002.
Mai arată reclamantul că in timpul vieții a încheiat un testament autentificat sub nr. 8432/1995 în favoarea copiilor săi, testament ce se impune a fi redus deoarece încalcă rezerva succesorala.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 728 Cod civil, 841, 948 Cod civil.
In susținerea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, martori si expertiza tehnica topografica si in construcții.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prezent in instanța la termenul din 29.10.2004, acesta a declarat ca este de acord cu cererea de reducțiune a testamentului.
La termenul din 03.12.2004 instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului de a cere reducțiunea testamentului.
Pârâtele, si au formulat întâmpinare, arătând in cuprinsul acesteia ca nu sunt de acord cu capătul de cerere având ca obiect reducțiunea testamentului si au solicitat admiterea excepției invocată de instanța, reclamantul având cunoștință încă din anul 2000, de când se derulează procese intre aceleași părți de existenta testamentului încheiat de mama lor.
Prin sentința civilă nr. 348 din 04.03.2005 instanța a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 159/1986 si a disjuns capetele de cerere având ca obiect reducțiune testament si partaj.
Prin încheierea din 08.04.2005 instanța a dispus in baza dispozițiilor art.244 pct. 1 Cod procedura civila suspendarea cauzei până la rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 348 /2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, iar prin decizia civila nr. 419 din 20.03.2006 (rămasă definitivă si irevocabilă) s-a respins cererea formulată de reclamant având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
La 02.03.2007 pârâtele, si au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivul suspendării încetând, cerere ce a fost admisă de instanță ca fiind întemeiată.
În baza dispozițiilor art. 137 Cod procedura civilă instanța se va pronunța prioritar asupra excepției invocată din oficiu de către instanță.
Defuncta a încheiat la 21 martie 1995 testamentul autentificat sub nr. 8432, prin care a testat toate bunurile sale in favoarea tuturor copiilor săi, deci inclusiv in favoarea reclamantului.
Acțiunea de reducere a liberalităților reglementata de art. 847 cod civil este supusă prescripției extinctive de 3 ani, prevăzută prin art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, deoarece au un caracter personal, si nu un caracter real.
Termenul de prescripție de trei ani curge de la data deschiderii succesiunii sau la data când a luat cunoștință reclamantul de existenta testamentului.
A încercat reclamantul să susțină ca nu a avut cunoștință de existenta testamentului până în toamna anului 2001, când acesta a fost depus la Comisia locala de fond funciar, apărare ce urmează a fi înlăturată de instanța ca neîntemeiată.
Astfel, analizând ansamblul probator instanța a apreciat că reclamantul a avut cunoștință de existenta testamentului de vreme ce locuia în aceeași localitate cu mama sa si cu atâta mai mult cu cat prin acest act a testat in favoarea tuturor copiilor săi, inclusiv in favoarea reclamantului.
Este greu de acceptat ca in aceste condiții, nici testatorul și nici unul din cei 6 frați nu i-au adus la cunoștință până in toamna anului 2001 de existenta testamentului.
In aceste condiții, succesiunea fiind deschisă in anul 1995, instanța a apreciat ca fiind prescris dreptul reclamantului de a solicita reducțiunea testamentului.
Tribunalul Iașia admis, prin decizia civilă nr.242 din 2.04.2008, apelul declarat de împotriva sentinței civile 945/20.04.2007 a Judecătoriei Pașcani, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Iașia constatat următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 847 Cod civil, raportat la art. 1, 3 din Decretul 167/ 1958, termenul de prescripție extinctivă în materia liberalităților este de 3 ani și curge de la data deschiderii succesiunii sau de la data când s-a luat cunoștință de existența testamentului.
Din probele administrate atât la fond cât și în recurs (declarație de martor și înscrisuri) rezultă că la data încheierii testamentului defuncta nu locuia în aceeași localitate cu reclamantul apelant.
Aceasta locuia la fiicele sale în I, acesta fiind și locul încheierii testamentului.
Defuncta, bolnavă fiind (conform declarațiilor martorilor și actelor medicale depuse), a locuit în ultimele luni de viață în Rezultă din probele administrate în cauză că pentru prima oară testamentul a fost prezentat Comisiei locale de fond funciar de către intimate în toamna anului 2001.
Susținerile intimaților pârâți că reclamantul ar fi avut cunoștință de existența testamentului încă din anul 2000 sunt nedovedite, reclamantul apelant nefiind parte în dosarul nr. 3504/ 2000.
Arată martorii audiați că apelantul reclamant a cultivat separat de familie terenurile așa cum au fost împărțite de mama sa, după 1989 fără a ști de existența testamentului.
(decedat în 2020) care locuia în aceeași localitate cu apelantul a aflat de existența testamentului anterior perioadei la care a fost depus de pârâtele intimate la Primăria comunei.
Astfel, față de acțiunile deschise de reclamantul apelant la data aflării de existența testamentului întocmit de defuncta, acțiuni ce întrerup cursul prescripției, instanța constată că prezenta cerere este formulată în termen.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, și, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
La termenul din 29.10.2008, Curtea de APEL IAȘIa pus în discuție admisibilitatea prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art.2821alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit art.2821alin.1 Cod procedură civilă, "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (RON) inclusiv -".
Acțiunea în speță este evaluabilă în bani și, în raport cu această valoare se stabilește, conform sus-menționatului text de lege, dacă hotărârea primei instanțe este sau nu supusă numai recursului, iar nu și apelului.
Așadar, în speță valoarea obiectului litigiului fiind sub 100.000 lei (RON), hotărârea pronunțată de Judecătoria Pașcani este supusă doar recursului, care, potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă se soluționează de tribunal.
Aceasta înseamnă că hotărârea dată de Judecătoria Pașcani este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului. Ori, în cauză, așa cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac prevăzută de lege, prin decizia Tribunalului Iași.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii. De aceea, văzând că un recurs în cauză a fost deja soluționat de Tribunalul Iași (chiar dacă sub denumirea greșită de "apel"), prezentul recurs apare ca inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de, împotriva deciziei civile 242 din 2.04.2008 a Tribunalului Iași.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 800 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
- -
Judecătoria Pașcani:
-
21.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
