Anulare act. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 429
Ședința publică din data de 15 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTORI: Eliza Marin, Adriana Maria Radu Elisabeta
--
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 129,. D,. 133, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 584/27 dec. 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în comuna, județul D și -, ambii citați prin publicitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.23/15.04.2008 și intimații-pârâți personal și asistată, reprezentat, de avocat din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr.38122/14.03.2008, lipsind intimații pârâți - și
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 10,00 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței seria nr. nr.-/15.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus dovada citării prin publicitate a intimaților pârâți - și
Avocat pentru recurentul reclamant depune în fața instanței dovada citării prin publicitate a intimaților pârâți - și G, respectiv ziarul de largă circulație,România Liberă".Totodată solicită a se amâna cauza pentru a putea lua la cunoștință de conținutul întâmpinării deoarece abia a fost angajat.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul recurentului reclamant întrucât întâmpinarea a fost depusă la data de 24.03.2008, acesta avea timp suficient pentru a lua la cunoștință de ea și lasă cauza la doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului să lectureze conținutul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul-reclamant personal și asistat de avocat și intimații-pârâți personal și asistată, reprezentat, de avocat, lipsind intimații pârâți - și
Părțile prezente având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei Tribunalului Dâmbovița și păstrarea sentinței pronunțată de judecătorie ca legală și temeinică, potrivit motivelor de recurs depuse la dosar. Totodată solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații pârâți și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei tribunalului ca legală și temeinică.
Susțin intimații pârâți prin apărător, că așa cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă la dosar, în mod corect instanța de apel a apreciat că doar simpla folosință a bunului nu echivalează cu acceptarea succesiunii. Autorul recurentul reclamant nu a acceptat succesiunea conform art.696 Cod civil, nu a achitat taxele succesorale, a renunțat la bunuri, astfel că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Solicită respingerea recursul ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 17.10.2006 sub nr. 2933/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor din 04.03.1991 eliberat de notarul de stat.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 15.02.1990 a decedat, moștenitori cu vocație la succesiune rămânând, și -.
A mai precizat reclamantul că acesta din urmă este tatăl său și în prezent este decedat de la data de 24.03.1995.
Pe de altă parte, la data de 04.03.1991 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 190 prin care tatăl său apare ca străin de moștenire prin neacceptare în ceea ce privește suprafața de 1000 mp teren și construcții.
Ori, - nu putea fi străin de moștenire atâta timp cât a continuat să locuiască în casa supusă partajului, unde a și murit, acceptând tacit moștenirea autorului său.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea întâmpinării pârâții au arătat că - și ceilalți frați ai săi au renunțat expres la succesiunea tatălui și deci acțiunea este vădit nelegală și netemeinică.
Au mai precizat pârâții că acțiunea reclamantului este introdusă după 10 ani, deci cu mult peste termenul de 3 ani, fiind deci prescrisă conform art. 3 din Legea nr. 167/1958.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare învederând că tatăl său nu a renunțat expres la succesiunea tatălui său și deci are vocație succesorală la moștenirea bunicului.
A mai precizat reclamantul că acțiunea sa nu este prescrisă întrucât are ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor, nulitatea absolută putând fi invocată oricând.
Pe parcursul soluționării litigiului s-a dispus citarea în calitate de pârâți și a numiților - și
În cauză au fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și proba testimonială.
A fost atașat dosarul notarial.
Părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Răcaria pronunțat Sentința civilă nr.1884/22.06.2007 prin care a respins excepția prescripției invocată de către pârâții și, a admis cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor pentru defunctul.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că tatăl reclamantului și-a exercitat dreptul de opțiune prin acceptare tacită, că actele îndeplinite de către defunct, respectiv intrarea în posesia și folosința bunurilor succesorale, care a locuit definitiv în gospodăria moștenită, comportându-se ca un proprietar, valoarea acceptării tacite chiar în condițiile în care locuise în gospodărie și înainte de decesul autorului său și că susținerea pârâtei nu poate fi avută în seamă, întrucât nu era singura moștenitoare și nici nu a fost declarată ca fiind singura titulară a unui astfel de drept pentru uza de acesta.
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâții și, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin intermediul motivelor de apel apelanții au invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a calității procesuale active.
În motivarea celor două excepții apelanții au arătat că potrivit dispozițiilor art. 700 al. 1 cod civil neacceptarea moștenirii face ca succesibilul să rămână străin de acesta, cum este și cazul dedus judecății, autorul reclamantului neacceptând succesiunea.
Sub aspectul celei de a doua excepție apelanții au învederat că deși acesta a fost invocată prin notele scrise pentru a se respecta principiul contradictorialității instanța era obligată să repună cauza pe rol.
Acesta excepție este reiterată și în faza apelului motivat de faptul că atâta vreme cât autorul defunctului nu a acceptat moștenirea în termenul general de opțiune succesorală fiind considerat străin de moștenire atât acesta cât și moștenitori săi nu pot invoca vreun drept cu privire la patrimoniul defunctului.
În motivarea apelului pe fondul cauzei apelanții au arătat că dispozițiile art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 nu au fost încălcate, că reclamantul trebuie să arate clar
de ce respectivul act juridic este lovit de nulitate, că rațiunea folosită de prima instanță este greșită, deoarece înainte de deschiderea unei succesiuni nu se poate vorbi de succesiunea unui defunct și că nici după deschiderea succesiunii prin care un succesibil nu acceptă moștenirea expresă în termenul de opțiune succesorală, nu se mai poate vorbi de o acceptare tacită.
S-a mai susținut că, autorul reclamantului chiar dacă a locuit în imobilul ce formează obiectul actului juridic civil, nu poate conduce la concluzia că acesta a acceptat tacit succesiunea și că potrivit principiilor care guvernează materia succesiunilor, un succesibil poate accepta sau repudia succesiunea neexistând posibilitatea unei situații intermediare.
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimați.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 584 din 27 decembrie 2007, respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis excepția lipsei capacității de folosință a numitului G, a admis apelul declarat de apelanții pârâți și a schimbat în tot sentința în sensul că a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că potrivit depozițiilor martorilor audiați la solicitarea pârâților, autorul reclamantului intimat a locuit în imobilul rămas de pe urma defunctului, atât înaintea decesului acestuia din urmă cât și după decesul acestuia.
Împrejurarea conform căreia tatăl reclamantului a locuit până la decesul său în imobilul ce a aparținut bunicului reclamantului, este relatată și de către martorii audiați la solicitarea reclamantului.
O atare situație însă nu poate valora o acceptare tacită a succesiunii, întrucât continuarea folosinței unui imobil și după decesul defunctului, este lipsită de expresivitate probatorie în sensul acceptării tacite, iar, pe de altă parte, folosința unui bun succesoral nu reprezintă, în sine, un act de acceptare, decât dacă s-ar fi făcut dovada că această folosință continuată exprimă voința posesorului de aoe xercita în calitate de moștenitor, ceea ce în cauză nu s-a demonstrat.
Pe de altă parte, întreaga procedură de dezbatere succesorală notarială a fost purtată și cu autorul reclamantului care avea vocație succesorală și care a fost încunoștințat, așa cum atestă dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pe care defunctul - le-a semnat personal.
Prin urmare, cum nu s-a făcut dovada că defunctul - a îndeplinit vreun act din care să se poată prezuma intenția sa de a accepta succesiunea defunctului său tată, în mod corect s-a constatat prin certificatul de moștenitor că acesta este străin de succesiune prin neacceptare, conform art.700 Cod civil și pe cale de consecință urmează ca apelul să fie admis.
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a numitului G, dat fiind că în cazul persoanelor fizice capacitatea de folosință începe de la nașterea lor și încetează la moartea lor, iar capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual și cum acesta era decedat, așa cum reiese din încheierea din data de 28.11.2006 și din certificatul de deces, nu putea fi parte în proces, astfel că excepția lipsei capacității de folosință a numitului G urmează să fie admisă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active, această excepție va fi respinsă având în vedere atât obiectul cererii de chemare în judecată cât și regimul juridic al nulității absolute, în sensul că o astfel de nulitate poate fi invocată de orice are interes.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că instanța a motivat admiterea apelului și schimbarea sentinței în mod contradictoriu.
Astfel, după ce analizează declarațiile martorilor audiați în cauză potrivit cu care autorul reclamantului a locuit în imobilul rămas de pe urma defunctului și înainte de deces și după, concluzionează în mod uimitor că o atare situație nu poate valora acceptare tacită pentru că este lipsită de expresivitate.
A mai precizat recurentul că eliberarea certificatului de moștenitor a avut loc cu mult după data decesului, deci pentru toți moștenitori se punea problema de acceptare tacită a moștenirii.
Ori, nici pentru ceilalți moștenitori nu se poate indica acte de acceptare tacită a moștenirii și nu se cunoaște care au fost criteriile după care notarul a constatat că unii au acceptat moștenirea, iar alții nu.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, în mod corect instanța de apel a apreciat că simpla folosință a bunului nu echivalează cu acceptarea succesiunii.
Astfel, simpla folosire a bunului respectiv neurmată de acte de administrare, conservare sau dispoziție cu privire la un bun succesoral nu echivalează acceptare tacită a succesiune.
A mai precizat intimata că susținerea potrivit căreia moștenitorul care a renunțat la succesiune poate reveni în termenul de opțiune succesorală în condițiile în acre nici un alt succesibil nu ar fi acceptat între timp moștenirea nu poate fi primită, recurentul nefăcând nici o dovadă în acest sens.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul a investit inițial Judecătoria Răcari cu o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din 04.03.1991 eliberat de notarul de stat, pe motiv că autorul său - a acceptat succesiunea tatălui său tacit.
După cum se știe, în lumina dispozițiilor art. 689 Cod civil acceptarea pură și simplă voluntară este de două feluri și anume: acceptarea voluntară expresă și acceptarea voluntară tacită.
În ceea ce privește cea de a doua formă, acesta rezultă din acte sau fapte pe care succesibilul nu ar fi putut să le facă decât în calitatea sa de moștenitor acceptant.
Așa cum s-a arătat în mod constant în doctrină și s-a decis în jurisprudență actele de administrare care nu au caracter urgent și angajează viitorul cum sunt actele de folosință a bunurilor succesorale implică acceptarea pentru că succesibilul s-a comportat ca un proprietar și nu a putut a fi săvârșit aceste acte fără să fi voit să accepte moștenirea.
Ori, față de probatoriul administrat, respectiv acte, interogatorii și martori în mod legal a reținut prima instanță că actele de folosință a imobilului bun succesoral valoarea acceptării tacite.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat în precedent, continuarea folosinței unui imobil după data decesuluide cujusuluiare valoare probatorie în sensul acceptării tacite, hotărârea instanței de apel sub acest aspect apărând ca nelegală.
Sub aspectul reținerii tribunalului din considerentele deciziei în sensul că întreaga procedură de dezbatere succesorală notarială a fost purtată și cu autorul reclamantului, care avea vocație și care a fost încunoștințat, așa cum atestă dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pe care defunctul le-a semnat personal, Curtea constată că la data dezbaterii moștenirii de pe urma defunctului era în vigoare Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială.
Potrivit art. 12 din actul normativ menționat notarul de stat, după ce a constatat că de pe urma unei persoane decedate au rămas bunuri chemă înaintea sa pe toți moștenitorii presupuși și pe legatari, pentru împărțirea bunurilor succesiunii.
Articolul 13 al aceluiași act normativ prevede la termenul fixat notarul de stat stabilește numărul și calitatea moștenitorilor precum și masa succesorală.
Stabilirea numărului și calității moștenitorilor se face prin declarații de martori date în fața notarului de stat.
Ori, față de conținutul dosarului succesoral atașat dosarelor prezentei cauze rezultă că notarul instrumentator nu a administrat declarații de martori, ci a trecut drept acceptanți numai succesibili prezenți, reținând că cei care nu s-au prezentat nu au exercitat dreptul de opțiune succesorală în termenul legal, fiind astfel străini de moștenire prin neacceptare.
Ori, administrarea de probe era cu atât mai necesară cu cât cererea de deschidere a procedurii succesorale a fost formulată în luna ianuarie 1991, deci după expirarea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii și care a avut loc la data de 15.02.1990, astfel încât problema exercitării dreptului de opțiune succesorală se punea pentru toți succesibili, cei considerați acceptanți de către notar neproducând nici o dovada în acest sens.
Pentru toate considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia în sensul respingerii apelului și va păstra hotărârea de primă instanță.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-,. 129,. D,. 133, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 584/27 dec. 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în
contradictoriu cu pârâții, ambii domiciliați în comuna, județul D și -, citați prin publicitate.
Modifică în tot Decizia civilă nr. 584/27.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă în sensul respingerii apelului.
Sentința civilă nr. 1884/22.06.2007 a Judecătoriei Răcari.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Eliza Marin, Adriana Maria Radu Elisabeta
- - - - - -
GREFIER,
Red
2 ex/ 22.04.2008
nr. 2933/2006 Judecătoria Răcari
-
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Adriana Maria Radu Elisabeta
