Anulare act. Decizia 43/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.43
Sedința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.637/14.09.2006 pronunțată Tribunalul Timiș în dosar nr.4338/2003, în contradictoriu cu pârâții intimații Consiliul Local al Municipiului T, Primăria Municipiului T, SRL, Administrarea Domeniului Public A, și, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul recurent prin avocat și intimații Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent a depus concluzii scrise.
Reprezentantul reclamantului recurent a depus, pentru complinirea situației, două înscrisuri ce atestă valoarea celor două apartamente,respectiv nr.3 corp A și apartament 15+16 corp C din T- ( actual nr.6 și 6a), valoare apreciată de către două societăți imobiliare, respectiv Imobiliara T L și Mondo Imobiliare L, învederând că cele 2 apartamente menționate mai-sus sunt înstrăinate.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate în apel, admiterea apelului și a acțiunii, în subsidiar, casarea deciziei cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Totodată, reprezentantul reclamantului recurent a solicitat să se constate preluarea fără titlu a apartamentelor, respectiv nulitatea celor trei contracte de înstrăinare, restituirea în natură a apartamentelor în discuție, în caz contrar, solicitând restituirea prin echivalent.
Reprezentanta pârâților intimați, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, potrivit motivelor invocate în scris.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.637/14.09.2006 pronunțată în dosarul nr.4338/2003, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.23204/16.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.19161/2002, în contradictoriu cu pârâții - intimați Consiliiul local și Primăria municipiului T precum și T, alături de, și.
Ulterior, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins recursul declarat de același reclamant împotriva deciziei civile nr.637/14.09.2006 pronunțată în dosarul nr.4338/2003, de Tribunalul Timiș, însă această decizie dată în recurs a fost anulată prin decizia civilă nr.1095/24.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, ca efect al admiterii contestației în anulare formulată de către reclamantul, dispunându-se astfel rejudecarea recursului.
În esență, cu ocazia admiterii contestației în anulare, curtea a constatat prin decizia civilă nr.141/08.02.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiat/nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.637/14.09.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar 4338/2003, instanța de recurs reținând doar că, sub aspectul motivelor de casare prev. de art.304 pct.1-5.pr.civ. acestea nu sunt incidente, după care a făcut doar o simplă înșiruire a textelor menționate, cum la fel s-a întâmplat și în răspunsul dat cu privire la lipsa de aplicabilitate a motivelor de modificare prev.de art.304 pct.6-9.pr.civ. fără a comenta și fără a argumenta motivele pentru care aceste motive de casare/modificare nu ar fi incidente în speța dedusă judecății și care fuseseră invocate explicit de către reclamantul, în recursul său.
În această ordine de idei, curtea a constatat că reclamantul a investit curtea cu un recurs ce a fost motivate în drept cu disp. Art.304 pct.1-5, respective art.304 pct.6-9.pr.civ. și deși este adevărat că în privința majorității acestor motive de recurs, reclamantul nu a făcut altceva dect să copieze textele, așa cum sunt redate în Codul d e procedură civilă, totuși, a menționat și anumite aspecte concrete cu privire la faptul că drepturile sale ar fi fost încălcate prin emiterea unor citații necorespunzătoare și care nu i-ar fi fost comunicate în mod legal, susținând că astfel ar fi fost încălcate normele imperative prev. de art.85, respectiv art.93 pr.civ.
În plus, s-a observat că recurentul s-a referit în mod concret și la faptul că instanțele inferioare ar fi încălcat normele de ordine publică referitoare la competența materială a instanțelor, raportat la valoarea estimată a imobilului ce reprezintă obiectul material al dosarului
De asemenea, într-un mod la fel de concret, din perspectiva motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a susținut că primele două instanțe inferioare ar fi aplicat și interpretat greșit disp.art.46 din 10/2001 și nu au analizat deloc, pe fond, chestiunile invocate în legătură cu nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Stat și foștii chiriași-persoane fizice, în baza 112/1995.
În acest context, analizând comparativ conținutul deciziei civile nr.141/08.2007, curtea a constatat că instanța de recurs a omis să aibă în vedere exigențele impuse de normele procedurale interne cuprinse la art.261 pr.civ. asociată cu jurisprudența CEDO în privința art.6 din Convenție și astfel, reclamantul-recurent a fost privat de dreptul său de a avea acces la judecată efectivă, concretizat în lipsa unor răspunsuri concrete ale instanței de recurs, cu privire la motivele cu care a fost investită.
Curtea, reluând judecarea cauzei și analizând recursul reclamantului, din perspective motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.304 pct.3 și 5.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, curtea va constata în primul rând faptul că primele două instanțe, respective Judecătoria Timișoara și Tribunalul Timiș au încălcat normele imperative de ordine publică privitoare la competența materială în soluționarea prezentei cauze, în contextual în care reclamantul a susținut continuu și în mod explicit, pe parcursul judecării acestei cause, că valoarea imobilului revendicat din T,- ( fostă - nr.6, 6A și de nr.24) este de cel puțin 22,4 miliarde ROL (lei vechi), astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță a fost de la bun început tribunalul și nu judecătoria, potrivit disp.art.2 pc.1 lit.b pr.civ. deși reclamantul estimase această valoare, respectând disp.art.112 pct.3 pr.civ. iar părțile adverse nu au contestat această valoare.
În al doilea rând, curtea va constata că primele două instanțe au omis să analizeze pe fond și aspectele legate de validitatea titlului Statului, dar și cele legate de legalitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de Stat cu foștii chiriași, în baza 112/1995, în ciuda faptului că reclamantul formulase în acțiunea introductivă, în mod distinct, capete de cerere în acest sens, iar primele două instanțe nu au administrat niciun fel de probe, în afara celor prezentate de către reclamant (extras CF + contracte de vânzare-cumpărare) și care de altfel nu au primit niciun fel de interpretare juridică din partea primelor instanțe, deși avea datoria în acest context al existenței unor dovezi, de a manifesta un minim rol activ, potrivit art.129 alin.4 pr.civ.
În sfârșit, instanțele nu au manifestat interes nici în clarificarea aspectului particular susținut de către reclamant în cuprinsul cererii sale introductive, cu privire la transferul proprietății revendicate în beneficiul mandatarului său din faza judecății în primă instanță.
Însumând toate aceste argumente, curtea, în temeiul prev. art.312 alin.5 pr.civ. rap.la art.304 pct.3, 5 și 9.pr.civ. curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.637/14.09.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.4338/2003.
Va casa decizia recurată, precum și sentința civilă nr.23204/16.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.19161/2002 și va trimite dosarul spre competentă soluționare în primă instanța la Tribunalul Timiș, care va relua judecata acțiunii reclamantului pe fond, urmând să clarifice toate aspectele menționate mai sus, atât cu privire la valabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu, cât și cu privire la validitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza 112/1995, cât și existența posibilității restituirii în natură a unor eventuale apartamente nevândute, după cum se va analiza inclusiv validitatea și întinderea mandatului conferit de reclamant domnului.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.637/14.09.2006 pronunțată Tribunalul Timiș în dosar nr.4338/2003.
Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 23.204/16.12.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 19.161/2002 și dispune trimiterea dosarului spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/28.01.2008
DACT.S/2ex/29.01.2008
INST.APEL--- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
