Anulare act. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA - APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE - MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 44
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 74/A din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - reclamantă asistată de avocat, intimații - pârâți și asistați de avocat, și care se legitimează cu, seria -, nr. - eliberat de Poliția N la data de 8.09.1987, CNP -, avocat pentru intimații - pârâți și, lipsă fiind intimatii - pârâtii, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurenta - reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 6 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei conform încheierii de ședință pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Bacău.
Avocat pentru intimații - pârâți și depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocat pentru intimații - pârâți și depune la dosar 2 adrese în original de la Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală a Finanțelor Publice N și de la Consiliul Local
Instanța arată că, in conformitate cu disp.art. II din. 212/2008 nu se mai datorează taxa de timbru calculata prin rezoluție pentru apelul de la Tribunalul Neamț. Totodată se mai constată că din mențiunile aflate la fl. 47 dosar din extrasul de pe caietul grefierului de la Tribunalul Neamț coroborat cu susținerile de la termenul anterior de către avocat reiese că la Tribunalul Neamț la termenul de judecată din data de 20.03.2008 chiar dacă în încheiere nu apare menționat în mod expres, s-au purtat discuții și s-a dispus recalificarea căii de atac, în apel și a fost soluționat în complet de 2 JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
Avocat solicită comunicarea unei copii de pe motivele de recurs dar, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Instanța detașează de la dosar fl. 27 - 30 reprezentând duplicat motive de recurs care au fost restituite de la adresa de domiciliul a intimatei - pârâte, pentru a i le comunica avocatului.
La solicitarea instanței părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond și pune în discuția părților și motivul de recurs invocat la termenul din data de 24.XI.2008 prevăzut de art. 304 pct. 1 și 5 cod pr.civilă sub aspectul calificării căii de atac ca fiind apel și nu recurs și în consecință compunerea completului de judecată având în vedere obiectul cauzei și valoarea litigiului.
Avocat pentru recurenta - reclamanta având cuvântul solicită admiterea recursului. In ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 cod pr.civilă instanța care a soluționat cauza în complet de 3 judecători în momentul repunerii pe rol a cauzei aceasta a fost soluționată în complet de 2 judecători, cu recalificarea căii de atac motiv pentru care considerăm că hotărârea este nulă. In ce privește motivul de recurs privind nepronunțarea instanței pe excepția tardivității care a fost invocată, aceasta trebuia să se pronunțe întrucât apelul promovat de intimații este tardiv întrucât aceștia au depus apelul pe data de 13.08.2007 iar ultima zi de declarare a apelului era 11.08.2007 iar instanța cu privire la acest aspect nu s-a pronunțat în nici una din încheierile de ședință.
Mai arată că în ce privește celelalte motive de recurs urmează să fie analizate întrucât intimații au știut despre situația terenului și absolut tot ce era legat de acesta. În ce privește boala intimatului, aceasta este sesizabilă de la o primă discuție și se cunoștea că aceasta este veche de mai mulți ani. In aceeași zi în care a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare a fost eliberat și Certificatul fiscal de către Primărie fără a se face verificări în ce privește această suprafață de teren. După întocmirea contractului, efectuarea formalităților de înscriere în Cartea Funciară a vânzării nu a mai putut fi realizată întrucât Biroul de Carte Funciară a refuzat înscrierea contractului în cartea funciară. Plângerea s-a soluționat fără citarea reclamantei, ci doar a Biroului de Carte Funciara, intimații dând dovadă de rea credință. In concluzie solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații - pârâți și având cuvântul solicită respingerea recursului. Arată că instanța de apel a fost legal investită, iar pe fond precizează că buna credință este a intimatului și nu a intimatului deși și acesta este de bună credință întrucât se ocupă de imobile având o societate imobiliară. La data întocmirii contractului vânzătorul nu arăta lipsă de discernământ ci la data efectuării expertizei. Nu se poate reține că intimatul "s-ar fi descurcat la Finanțe" pentru a încheia contractul de vânzare cumpărare, acesta având un teren învecinat cu cel în litigiu și-a dorit să-și întregească suprafața de teren. In ce privește adresa intimatului care este greșită este o eroare materială făcută de către grefier. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații - pârâți și având cuvântul solicită respingerea recursului. Arată că această chestiune a timbrajului a fost soluționată în mod irevocabil prin încheierea din 22 dec. 2008 și întrucât din motivare rezultă că obiectul dedus judecății atrage exercitarea a 2 căi de atac, taxa de timbru în recurs fiind cea fixă iar nu la valoare, apelul trebuia să fie soluționat de către Tribunalul Neamț iar recursul de către Curtea de Apel Bacău. In ce privește excepția tardivității raportat la data comunicării și data depunerii rezultă că apelul este în termen, motiv pentru care solicită respingerea pe acest motiv.
Pe fond solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile ca legală și temeinică și arată că buna-credință în cauză este mai presus de orice dubiu, aspect confirmat de întreg probatoriul administrat de-a lungul judecății. Intimații sunt dobânditori de bună-credință ai unei suprafețe de teren în urma încheierii în formă autentică a unui contract de vânzare - cumpărare cu respectarea tuturor formalităților legale. Vânzătorul dobândise la rândul său proprietatea în urma încheierii unui alt contract de vânzare - cumpărare de la un vânzător care a făcut dovada de unic moștenitor potrivit certificatului de moștenitor eliberat de către biroul notarului public. Mai arată că în ce privește lipsa capacității de exercițiu a pârâtului, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nu a avut drept obiectiv stabilirea retroactivă a prezenței discernământului la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare în litigiu; prin raport se constată lipsa discernământului la data efectuării acestuia și nu la data întocmirii contractului de vânzare - cumpărare.
Precizează că poziția sinceră a intimaților rezultă și din interogatoriu iar interesul acestora a fost de a-și întregi proprietatea.
Avocat pentru recurentă, în replică, solicită să fie analizat raportul de expertiză și anume pct. 2 din concluzii din care rezultă că susnumitul are discernământul critic abolit la momentul semnării actului. Depune chitanță onorariu avocat în sumă de 500 RON.
Intimatul - pârât prin curator având cuvântul solicită admiterea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
După dezbateri, avocat depune chitanță onorariu avocat în sumă de 500 RON.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2004 din 14.05.2007, Judecătoria Piatra Neamța respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinările formulate, și a admis în totalitate, așa cum a fost completată, acțiunea prin care reclamanta a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâții, -, -, și, nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.27/28.02.2006 și a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.936/4.04.2006 și, respectiv, nr.3056/23.06.2006. Totodată, a fost admisă cererea de intervenție forțată formulată de aceeași reclamantă, în contradictoriu cu numita.
Respingerea excepției de netimbrare a acțiunii a fost motivată prin aceea că reclamanta nu a solicitat și repunerea părților în situația anterioară încheierii celor două contracte, astfel încât ea nu datorează taxa judiciară de timbru prevăzută de art.6 alin.1 lit.b din Ordinul Ministerului Justiției nr.760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și de art. 2 alin.1 din această din urmă lege.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost găsită neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, ea este descendent de gradul I al defuncților (decedat la 9.04.1997) și (decedată la 30.04.2000), la a căror succesiune are vocație, deci are calitatea de a cere anularea certificatului de moștenitor emis fără citarea tuturor succesibililor în cadrul procedurii succesorale notariale, iar pe de altă parte, nulitatea absolută a unui act juridic (în speță, a celor două contracte de vânzare-cumpărare) poate fi invocată de orice persoană interesată, și nu doar de părțile contractante.
De asemenea, prima instanță a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive, constatând că toate persoanele menționate de pârâtul - au fost chemate în judecată, în calitate de pârâți, excepția prematurității acțiunii, deoarece niciun text de lege nu condiționează introducerea unei acțiuni în constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare a unui bun indiviz de realizarea în prealabil a partajului succesoral și excepția tardivității modificării acțiunii, modificare făcută anterior primului termen de judecată, deci înăuntrul termenului prevăzut de art.132 Cod proc. civ.
Pe fondul cauzei, cu privire la certificatul de moștenitor nr.27/28.02.2006, emis de Biroul Notarilor Publici Asociați " și ", instanța a arătat că a fost eliberat cu nerespectarea dispozițiilor art.75 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995 actualizată, pârâtul neaducând la cunoștință notarului public că defuncții săi părinți mai au și alți succesibili (reclamanta și intervenienta), a căror citare în cadrul procedurii succesorale notariale era obligatorie, și cum, potrivit art.88 alin.1 din actul normativ indicat, certificatul de moștenitor face dovada deplină a calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor cuvenite fiecărui moștenitor în parte, prin emiterea lui doar în favoarea fratelui său, reclamanta a fost vădit vătămată, fiind îndreptățită să solicite și să obțină desființare acestuia.
Pentru a constata nulitatea absolută a contractului autentic prin care între beneficiarul certificatului de moștenitor, în calitate de vânzător, și pârâtul -, căsătorit cu pârâta -, în calitate de cumpărător, a intervenit transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.200. situat în extravilanul municipiului P N, punctul " ", 26, parcela 268/19, judecătorul fondului a reținut că, potrivit raportului de expertiză medico-legală, la data încheierii actului, vânzătorul avea discernământul critic abolit, stare de care cumpărătorul a profitat cu rea-credință, atitudine pe care a manifestat-o și pe parcursul soluționării cauzei, el folosindu-se de o serie de manopere dolosive, prin intermediul cărora a determinat-o pe intervenientă să declare la notar că renunță la succesiunea părinților săi și să încheie în formă autentică o promisiune unilaterală de vânzare a imobilului în litigiu, acte pentru a căror întocmire același pârât a obținut, în prealabil, o adeverință provizorie de identitate pentru intervenientă. Instanța de fond a avut în vedere prevederile art.948 Cod civil, care consacră consimțământul valabil al părții care se obligă, ca pe o condiție esențială pentru valabilitatea unei convenții, consimțământ a cărui lipsă atrage sancțiunea nulității absolute a contractului, dar și prevederile art. 966 Cod civil, potrivit cărora obligația bazată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate produce niciun efect, deoarece pârâtul - a fost de rea-credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare, profitând de starea precară a sănătății vânzătorului și de incapacitatea acestuia de a discerne efectele acțiunilor sale.
Cu privire la cel de-al doilea contract, prin care - a vândut terenul cumpărat de la copârâților, prima instanță a apreciat că, urmare constatării nulității absolute a primului contract de vânzare-cumpărare, obiectul înstrăinării a constat într-un bun care nu aparținea vânzătorilor, deci de care soții nu puteau dispune valabil, și că buna-credință pe care o invocă cei doi cumpărători subdobânditori nu este perfectă, ei acționând fără prudență și diligență, deoarece având un alt teren cumpărat în imediata vecinătate a celui în litigiu, au cunoscut situația lui și a familiei vânzătorului.
Prin decizia 74/AC/2008 a Tribunalului Neamțs -a respins ca neîntemeiată excepția tardivității apelului declarat de pârâții și, apelul acestora fiind respins ca nefondat.
S-a admis apelul declarat de pârâții și precum și aderarea la apel formulată de pârâții și.
A fost schimbată, în parte, sentința în sensul respingerii ca nefondat al capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare 3056/23 iunie 2006.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată intimata - reclamantă la 18 lei, cheltuieli de judecată efectuate în apel d e către apelanții pârâți și.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Cu privire la apelul declarat de pârâții - și -, s-a reținut că aceștia au atacat sentința primei instanțe în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod proc. civ. dar nu pentru motivul invocat în cererea de apel, a constatat a fi nereal, urmare verificării actelor dosarului de fond ( nicăieri, pe parcursul judecății, nu se face mențiune despre vreo schimbare a domiciliului soților, domiciliu care, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată era în P N,-, - scara F, apart.93), ci pentru că hotărârea a fost comunicată acestora la o cu totul altă adresă, respectiv P N,-, apart.2, pe dovezile de comunicare, a căror înapoiere a fost aprobată de dirigintele Oficiului poștal nr.3 P N, fiind menționat: "Destinatar necunoscut. Pe B-dul - nu există nr.81.". În aceste condiții, excepția tardivității acestui apel, invocată de intimata-reclamantă, este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Pe fondul său, însă, apelul soților nu este fondat, a fost respins în temeiul art. 296 Cod proc. civ. pentru considerentele de fapt și de drept au fost reținute și de judecătorul fondului, completate de tribunal în cele ce urmează.
Certificatul de moștenitor este un înscris oficial, emis de notarul public competent la încheierea procedurii succesorale notariale, prin care se constată, cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, calitatea de moștenitor a unei persoane fizice și drepturile sale succesorale. Legiuitorul a prevăzut prin norme imperative citarea de către notarul public, în procedura succesorală notarială, a tuturor celor care au vocație la moștenirea în discuție, citare care, este, deci, obligatorie, și nicidecum o facultativă (art.75 alin.1 din Legea nr.36/1995 și art.78 alin.1 din Regulamentul de aplicare a acestei legi). Ori, în ceea ce privește certificatul de moștenitor supus controlului judecătoresc, notarul public sesizat nu și-a îndeplinit această obligație, consemnând, doar pe baza declarației solicitantului, că nu există alți succesibili ai defuncților și, afirmație care s-a dovedit a fi și de natură a leza grav drepturile succesorale ale intimatei-reclamante. Desigur, întocmirea certificatului cu neobservarea unor dispoziții procedurale imperativ prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității sale absolute, cum corect a apreciat și instanța de fond, dispunând desființarea cu efect retroactiv a acestui act de o deosebită importanță, deoarece constituie mijlocul legal de probă a celor două aspecte mai precizate, (calitatea de moștenitorilor și cotele sau bunurile cuvenite fiecăruia din patrimoniul succesoral).
De asemenea, tribunalul a constatat că prima instanță a soluționat legal și temeinic și cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantei, deoarece într-adevăr, intervine nulitatea absolută a unui act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o normă de interes general, în speță fiind vorba despre norma care privește consimțământul în înțeles de voință exteriorizată (art.953 Cod civil) și care trebuie să provină de la o persoană cu discernământ. Această condiție, esențială pentru validitatea unui act juridic civil, decurge din caracterul său conștient, un subiect de drept trebuind să aibă puterea de a discerne, de a aprecia efectele juridice care se produc ca o consecință a manifestărilor sale de voință. În principiu, lipsa discernământului în momentul încheierii actului juridic se sancționează cu nulitate relativă, lipsa totală și generală a discernământului echivalează cu lipsa consimțământului, astfel încât, un act juridic încheiat în asemenea condiții, este sancționat cu nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită niciodată prin confirmare, fie ea expresă sau tacită.
În cauză, așa cum au stabilit medicii specialiști din cadrul Serviciului de medicină legală P N, în raportul medico-legal psihiatric întocmit la cererea reclamantei, la data de 16.01.2007, vânzătorul suferea de boli psihice grave înainte de încheierea contractului nr. 936/2006, (deși nu a fost pus sub interdicție), fiind în evidența Secției Psihiatrie a Spitalului județean N încă din anul 1986, cu predelirium tremens, delirium tremens și psihoză alcoolică acută, concluziile specialiștilor fiind neîndoielnice și necontestate de vreuna dintre părți: "-numitul are discernământul critic abolit în momentul semnării actelor". Așadar, contractul de vânzare-cumpărare intervenit între și - la data de 4.04.2006 este nul absolut, deci lipsit de efecte.
Nu aceeași este și situația celui de-al doilea contract de vânzare-cumpărare atacat de reclamantă, care greșit a fost desființat de prima instanță, deoarece reclamanta nu a răsturnat prezumția de bună-credință a cumpărătorilor și la încheierea cu soții a contractului autentificat sub nr.3056/23.06.2006. Conform definiției date de art. 1898 alin.1 din Codul civil, buna-credință reprezintă credința posesorului că, cel de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, ceea ce în prezentul litigiu presupune că apelanții au avut convingerea că încheie contractul cu adevărații proprietari și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment. Actele dosarului evidențiază faptul că au îndeplinit diligențe rezonabile pentru a cunoaște situația terenului cumpărat, care aparținea vânzătorilor în baza unui act autentic aflat în ființă, înscris în cartea funciară cu titlu de drept de proprietate și având număr cadastral provizoriu, abia în cadrul acestui proces fiind pusă în discuție valabilitatea actelor care au precedat încheierii celui de-al doilea contract de înstrăinare care, abia ulterior pronunțării sentinței apelate apare ca având ca obiect un bun care nu era al vânzătorilor, fiind, în consecință, sustras prerogativelor de dispoziție ale acestora. Desigur, recunoașterea efectului translativ de proprietate al unui asemenea act contravine principiului invocat de judecătorul fondului (nemo), dar nici practica și nici doctrina nu au recunoscut în toate cazurile eficiența distructivă, în această materie, a principiului enunțat, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil fiind preferat acesta din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință se impune pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice și ea își găsește suportul juridic în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul latinerror communis facit jus(cel care acționează cu bună-credință, aflându-se într-o eroare general admisă ca adevăr, trebuie ocrotit juridicește). Pentru ca acest principiu să-și găsească incidența, trebuie întrunite cumulativ două condiții, cu privire la care tribunalul apreciază că se regăsesc în persoanele apelanților, întrucât, în primul rând, eroarea lor cu privire la calitatea de vânzători a celor de la care au cumpărat terenul în litigiu a fost una comună, obștească, nefiind dovedit că ei ar fi avut vreo cunoștință despre împrejurările care au determinat, ulterior, desființarea cu caracter retroactiv atât a certificatului de moștenitor obținut de intimatul, cât și a contractului prin care acesta a vândut apelantului -, iar în al doilea rând, buna lor credință este, în situația de fapt concretă, lipsită de orice culpă sau chiar îndoială care să le fie imputabilă.
Față de cele mai arătate, apelul ultimilor cumpărători ai terenului a fost admis, iar în temeiul art.296 Cod proc. civ. sentința a fost schimbată în parte, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr. 3056/2006, ca argument în plus pentru această soluție putând fi invocat și textul art.933 din proiectul noului Cod civil, în forma adoptată de, care prevede expres că "Eroarea care, după împrejurări, putea fi cunoscută cu diligențe rezonabile, nu atrage anularea contractului".
Consecință a admiterii apelului pârâților și, tribunalul a admis și cererea prin care ceilalți doi apelanți au înțeles să adere la apelul primilor, cerere întemeiată pe dispozițiile art.293 alin.1 Cod proc. civ. prin care soții au urmărit, de asemenea, schimbarea hotărârii primei instanțe, printre altele, și în sensul menținerii actului prin care ei au transmis proprietatea asupra terenului apelanților, menținerea cu privire la care sunt direct interesați, dată fiind obligația de a-i garanta pe cumpărători de evicțiunea imobilului, potrivit art.1336 pct.1 și urm. din Codul civil.
Impotriva deciziei din apel a formulat recurs doar reclamanta care a criticat soluția Tribunalului Neamț, sub aspectul greșitei aplicări a legii în ceea ce privește, pe de o parte cererea de apel - aderarea la apel - formulată de pârâții și pe de altă parte noțiunea de bună - credință în ceea ce-i privește pe pârâții.
Din oficiu, instanța a pus în discuție noi motive de recurs, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 1 și 5 cod pr.civilă cu referire la calea de atac, raportată la dispozițiile art. 2821cod pr.civilă și implicit compunerea completului de judecată.
Pentru acest motiv, Curtea va admite recursul.
Astfel, acțiunea (completată) formulată de reclamantă a avut 3 capete principale de cerere:
-Constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 27/2006 ( sub aspectul calității de moștenitor).
-Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 936/2006 de privind vânzarea dintre și.
-Constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3056/2006 privind vânzarea dintre și și.
Obiectul acțiunii este unul evaluabil în bani și nu depășește suma de 100.000 de lei (nu s-a invocat o valoare mai mare decât cea trecută în contractele de vânzare - cumpărare).
In aceste condiții, în mod greșit Tribunalul Neamța soluționat calea de atac ca fiind apel și nu recurs ( a se vedea și decizia în interesul legii nr. 32/9 iunie 2008 publicată în 830/10 decembrie 2008) art. 2821cod pr.civilă limitând in acest caz căile de atac la una, respectiv recurs. În ce privește încheierea din 22 dec. 2008 prin care s-a admis cererea de reexaminare, se constată pe de o parte că a fost admisă nu "pe fond" ci ca urmare a intrării în vigoare a OUG212-2008 (art.II) iar pe de alta parte, că nici nu poate lega instanța cu privire la o eventuală calificare a căii de atac.
Pentru aceste motive va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare, în recurs.
La rejudecare, Tribunalul va avea în vedere și principiul non reformatio in pejus (art. 236 raportat la art. 296 al.1 teza a- II-a cod pr.civilă).
Cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la Curtea de Apel Bacău, se va pronunța instanța de rejudecare care va aprecia în funcție de culpa procesuală a părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta domiciliată în B, str. -,. 9,.B,.6, jud. B împotriva deciziei civile nr. 74/AC din 20.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, în recurs, la Tribunalul Neamț - secția civilă.
Cu privire la cheltuielile de judecată se va pronunța instanța de rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red.
.ct/3 ex.
06.02.2009
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Doru Octavian Pîrjol
