Anulare act. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 444/2009
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 177/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul, lipsă fiind intimatul în contestație.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Întrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv dl. judecător și-a încetat activitatea prin pensionare, completul de judecată a fost complinit, în conformitate cu prevederile art. 98(6) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător -, desemnată în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale, încheindu-se proces verbal în acest sens.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, legala îndeplinire a procedurii de citare.
Totodată, se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, cerere formulată de intimatul în contestație, prin care se solicită judecarea cauzei în lipsa sa.
Contestatorul, înregistrează de asemenea la dosar, pentru acest termen de judecată, concluzii scrise, la care atașează un set de înscrisuri, reprezentând: copie a deciziei civile nr. 38/A/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 5863/2001; referatul nr. 2467/P/2005 al J A - Serviciul de investigare a fraudelor; CF 280, CF 15152 I; copie contracte de vânzare - cumpărare; notă explicativă nr. 8136/14.11.2002; declarații de martori în dosar nr- al Tribunalului Alba - Secția penală; interogatoriu luat de instanță, în ședința publică din 29.05.2008 în dosar nr. -/2008 al Judecătoriei Alba Iulia.
Contestatorul declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului cu privire la contestația în anulare formulată în cauză.
Instanța, deliberând, constată că, înscrisurile depuse pentru acest termen de judecată nu reprezintă înscrisuri noi, acestea regăsindu-se la dosarul cauzei și nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului, cu mențiunea de a se referi strict asupra motivelor contestației în anulare cu privire la decizia atacată.
Contestatorul arată că instanța de recurs s-a pronunțat incorect, în raport de dispozițiile art. 31 cod procedură civilă, acestea nefiind respectate. Arată că instanțele anterioare s-au pronunțat în baza unor documente depuse la dosar de către petiționar și analizate de către organele de cercetare abilitate, iar instanța de recurs, în mod eronat a pronunțat hotărârea. În consecință, solicită casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece documentele pe care s-au bazat instanțele de judecată în pronunțarea soluțiilor, nu sunt corecte. Menționează de asemenea că este fraudat în drepturile sale, față de faptul că s-au încheiat acte între părți, în mod fraudulos și solicită a se avea în vedere de către această instanță, în cadrul acestei căi de atac exercitate, a documentelor emise de notar, în condițiile în care contestatorul susține că nu a participat la semnarea acestor documente. A detaliat pe larg situația în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar și solicită a fi avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față,
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2009 contestatorul a solicitat anularea deciziei 177/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-, invocând în drept art. 318 alin. 1 și art. 320 alin. 1 cod pr. civilă.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de recurs s-a pronunțat în mod greșit prin respingerea recursului în temeiul art. 31 cod pr. civilă care se referă la recuzare și nu era incident în cauză. Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii 6667/18.09.2002, în temeiul art. 304 pct. 10 cod pr. civilă, cerere care nu a fost semnată de și nici nu a fost recunoscută de acesta la interogatoriu. Cererea a fost scrisă de numitul, cumnatul lui, complicitatea celor doi la fraudarea intereselor sale fiind evidentă. Se solicită casarea deciziei Tribunalului 235/A/2008 și menținerea sentinței nr. 1976/2008 a Judecătoriei Alba Iulia, sentință corectă stabilită în urma interogatoriului luat de instanță.
Analizând cererea de față Curtea constată următoarele:
Prin decizia 177/2009 pronunțată în dosar - Curtea de APEL ALBA IULIA a respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 235/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că prima critica adusă hotărârii atacate nu poate fi primită. În primul rând s-a constatat că excepția tardivității apelului nu a fost invocată în fața instanței de apel. În al doilea rând s-a constatat că la dosarul instanței de fond nu există dovada de comunicare a sentinței nr. 1976/2008 cu pârâtul astfel că sub acest aspect adresa nr. - depusă de către recurent (fila 23) nu prezintă relevanță. Termenul statuat de art. 284 Cod procedură civilă pentru declararea apelului curge de la comunicare hotărârii, ori în speță din actele dosarului nu rezultă această comunicare.
Critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 156 Cod procedură civilă de către instanța de apel prin acordarea mai multor termene de judecată apelantului este de neprimit. Această critică nu poate fundamenta niciunul din motivele de nelegalitate strict prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Nici criticile referitoare la dispozițiile legale reținute de către instanța de apel referitoare la instituția mandatului nu poate fi primită.
Corect instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 1532, 1533 și 1546 Cod civil, dispoziții legale care reglementează contractul de mandat.
Reclamantul a sesizat instanța de judecată cu o cerere având ca obiect anularea a trei înscrisuri, respectiv trei cereri depuse de către pârât (în numele pârâtului) la cartea funciară pentru întabularea unui contract, respectiv radierea unui proces, motivat în esență de faptul că cererile nu a fost semnate de către pârât.
Astfel, corect s-au reținut prevederile art. 1533 cod civil, cu referire la mandatul tacit acordat de către pârât cumnatului său pentru formularea și depunerea acestor cereri la Biroul de carte funciară.
Aceste cereri trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 47 din Ordinul nr. 2371/C/1997 pentru aplicarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor în vigoare la data depunerii cererilor și nu dispozițiile art. 82, 83 Cod procedură civilă.
Cererile formulate de către pârât prin mandatar au îndeplinit aceste cerințe întrucât prin hotărâri definitive și irevocabile au fost respinse acțiunile reclamantului de anulare a încheierilor de întabulare și notare (radiere) respectiv a actelor care au justificat aceste cereri.
Relevante în speță erau actele care justificau cererile nu aceste trei cereri de înscriere care formal au îndeplinit cerințele art. 47 așa cum s-a arătat mai sus.
Întrucât o cerere de înscriere a unor drepturi sau fapte personale respectiv de radiere în cartea funciară în baza unor acte juridice, are caracterul unui act de administrare, corect instanța de apel a aplicat prevederile art. 1533 Cod civil.
Caracterul de mandat tacit nu s-a atribuit de instanță acestor cereri cum greșit arată recurentul.
Nici valoarea nu prezintă relevanță.
De asemenea, nici o dispoziție a codului nostru civil nu interzice încheierea contractului de mandat între rude.
Prin urmare, împrejurarea că pârâtul a dat mandat cumnatului său să depună aceste cereri la biroul de carte funciară este legal.
Susținerile recurentului referitoare la inexistența unui contract de mandat scris nu pot fi primite față de prevederile codului nostru civil. Cerința dovezii scrise ar contraveni noțiunii de mandat tacit, ipoteză în care codul civil derogă de la regula simetriei formelor aplicabilă contractelor.
Se mai impune a se preciza că chiar în situația în care existența contractului de mandat încheiat între pârât și cumnatul său pentru formularea celor trei cereri nu era dovedit (ceea ce în speță e exclus) aceste raporturi urmau a fi soluționate potrivit gestiunii de afaceri.
Pentru considerentele expuse, întrucât în cauză nu a fost incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 31 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant împotriva deciziei 235/A/2008.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317-318 Cod pr.c iv. contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 317 "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, . numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: când procedura de chemare în judecată a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Cu toate acestea, contestația poate fi primită . în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".
Potrivit art. 318 Cod pr. civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Contestatorul invocă în drept art. 318 cod pr. civilă, arătând că instanța de recurs a invocat în motivarea respingerii recursului art. 31 cod pr. civilă care se referă la recuzare și care nu este incident în speță.
Se constată că într-adevăr instanța de recurs a invocat în drept art. 31 cod pr. civilă, respingând recursul, ceea ce este o eroare materială, întrucât temeiul de drept era art. 312 cod pr. civilă, însă aceasta este o eroare materială, în sensul art. 281 cod pr. civilă, care ar fi justificat o cerere de îndreptare de eroare materială, însă această eroare nu are nicio legătură cu eroarea materială la care se referă art. 318 cod pr. civilă. Acestea din urmă sunt greșeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Pe de altă parte, art. 281 are în vedere greșelile strecurate direct în hotărârea judecătorească ( cum este cazul în speță), în timp ce art. 318 vizează greșelile săvârșite în legătură cu dezlegarea dată recursului.
În jurisprudența noastră au fost considerate greșeli materiale, în sensul art. 318 cod pr. civilă: respingerea greșită, ca tardiv a unui recurs, anularea greșită a recursului ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate. Greșelile la care se referă art. 318 trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, cum ar fi neobservarea faptului că la dosar există chitanța privind plata taxei de timbru ori recipisa de expedierea recursului prin poștă și înăuntrul termenului legal.
Motivele invocate de contestator nu pot fi încadrate în disp. art. 318, ele vizând o simplă eroare materială, așa cum s-a explicat mai sus. Celelalte motive invocate se referă la o greșită apreciere a probelor de către instanțe sau la aplicarea art. 304 pct. 9 și 10 cod pr. civilă, or contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Dimpotrivă, cele invocate de contestator nu constituie greșeli materiale în sensul art. 318, ci sunt, eventual, greșeli de judecată, de apreciere a probelor din dosar care nu pot conduce la admisibilitatea contestației în anulare, întrucât astfel s-ar deschide calea unui recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil. Având în vedere caracterul contestației în anulare, acela de a fi o cale extraordinară de atac, de retractare a hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, iar nu și pentru netemeinicie, Curtea apreciază că niciunul din motivele invocate de contestator nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 318 Cod pr. civ. motiv pentru care se va respinge calea de atac ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile 177/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
4 ex/09.12.2009
Jud. recurs - / /
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
