Anulare act. Decizia 532/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.532/2009-R
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat Eugenia
- - - - judecător
- - - - grefier
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta, domiciliată în S M,-,.1,.31, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în S M,-,.17, județul S M, împotriva deciziei civile nr.566/R din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr- prin care a fost schimbată sentința civilă nr.1764 din 24 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurenta pârâtă -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.3/2008, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet de Avocat și pentru intimatul reclamant -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.20 din 6.03.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata reclamantă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederând instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei, achitată prin chitanța seria - nr.- din 8.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar chitanța nr.-/28.11.2008, prin care face dovada onorariului de avocat.
Reprezentanta intimatului reclamant invocă excepția inadmisibilității recursului, deoarece o decizie pronunțată în recurs nu mai poate fi atacată cu recurs, câtă vreme, obiectul litigiului, după cum rezultă din actul a cărui nulitate se solicită, are o valoare de până la 1 miliard lei, valoare ce nu a fost contestată de părți, raportat la Decizia nr.32/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și la art.282/1 Cod procedură civilă, în speță se poate exercita doar calea de atac a recursului, care de altfel s-a soluționat, motiv pentru care solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a căii de atac promovate.
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar copia cererii formulată de către partea recurentă, către Tribunalul Satu Mare, prin care a solicitat eliberarea unei copii legalizate a deciziei civile nr.566 din 1.10.2008 a Tribunalului Satu Mare și copia conformă cu originalul a extrasului de carte funciară nr.51620 indiv. S M, comunică câte un exemplar din aceste înscrisuri și cu reprezentanta intimatului reclamant și deoarece, partea intimată nu a depus întâmpinare în termen, prin care să se pună în discuție excepția invocată, în temeiul și cu respectarea Convenției Europene a Drepturilor Omului solicită a nu se lua în considerare această excepție. De asemenea, învederează instanței că, din momentul judecării apelului de către Tribunalul Satu Mare și pronunțării deciziei civile nr.109/Ap din 30 aprilie 2007 și a pronunțării Curții de APEL ORADEA asupra apelului și rejudecării cauzei conform deciziei civile nr.1153/R din 30.10.2007, nu a mai intervenit nici o modificare legislativă care să permită instanțelor să încalce principiul legalității căilor de atac, cu atât mai mult cu cât, în fața primei instanțe, nu a avut loc nici o modificare a cererii de chemare în judecată de către reclamantă, respectiv nici o revendicare patrimonială sau a unui drept de o anumită valoare, care să transforme acțiunea în una patrimonială și apoi în lipsa unei modificări a obiectului cererii în rejudecare sau o altă revendicare, de modificare legislativă, și numai pentru identitate de rațiune, pentru respectarea legalității, aceeași chemare în judecată, nu putea avea în aceleași condiții, odată trei grade de jurisdicție și apoi, în rejudecare, două grade de jurisdicție, motiv pentru care solicită respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului.
INSTANȚA invocă excepția privind recalificarea căii de atac.
Reprezentanta recurentei pârâte, precizează că prezenta cale de atac este recurs, nu există nici un capăt de cerere patrimonial, iar faptul că prima instanță, cu ocazia rejudecării în dispozitiv a menționat calea de atac a recursului, acest aspect nu produce nici un fel de consecințe juridice, pentru că, calea de atac este pusă la dispoziția părților de lege și nu de judecător, mențiunea greșită din sentință nu exonera tribunalul d e obligarea legală imperativă a calificării corecte a căii de atac, potrivit art.84 Cod procedură civilă și art.129 Cod procedură civilă și deoarece primează gravitatea încălcărilor ce vizează nulitatea hotărârii în ceea ce privește citarea și comunicarea actelor de procedură, iar în recurs, neexistând nici o posibilitate legală de a discuta fondul cererii, solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Judecătoria Satu Mare, deoarece nu s-au pus concluzii pe fond și nu s-a dezbătut cauza.Menționează totodată că, recurenta pârâtă nu a fost citată cu ocazia și pe întreg parcursul judecății care a dus la pronunțarea deciziei recurate, iar cu ocazia judecării apelului, înainte de rejudecarea dispusă de Curtea de APEL ORADEAa arătat că reclamanta nu a indicat adresa ei corectă, deoarece după ce a cumpărat imobilul din litigiu, a rămas fără locuință, mai mult nu numai că nu a fost citată dar nici măcar nu i s-a comunicat sentința, nu a primit nici cererile din recurs și nici din apel, nu a avut cunoștință despre judecată desfășurată la Tribunalul Satu Mare, judecată ce a dus la pronunțarea deciziei civile recurate, cu încălcarea legii, a principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, iar cu ocazia rejudecării cauzei la Curtea de APEL ORADEA, prin decizia civilă nr.1153/2007-R a fost corect citată la Judecătoria Satu Mare, unde a solicitat și judecarea cauzei și în lipsă, însă, soțul acesteia, proprietar în codevălmășie asupra imobilului în litigiu, nu a fost citat. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de reprezentanta intimatului reclamant, solicită respingerea acesteia.
Reprezentanta intimatului reclamant, solicită a se constata că, din cele relatate de către reprezentanta recurentei pârâte, aceasta a arătat că înțelege să uzeze de calea de atac a recursului, motiv pentru care, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată. În esență, apreciază că, recurenta nu poate face apărarea drepturilor unei terțe persoane, care nu este parte în cauză, chiar dacă este soțul său, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a invocat că ar fi căsătorită la data încheierii actului, iar când a avut soluții favorabile, nu le-a atacat pentru acest motiv de nelegalitate, deoarece chiar ea a declarat la încheierea actului că ar fi necăsătorită, iar în ceea ce privește citarea recurentei la Tribunalul Satu Mare, aceasta s-a realizat legal, după cum era menționat în actul de identitate și care a fost indicat ca atare în acțiunea introductivă, alături de reședința de la aceea dată, mai mult, chiar partea recurentă s-a prezentat în proces și nu a încunoștințat instanța despre schimbarea domiciliului, cu petiție la dosar, ce să fie adusă la cunoștința părții adverse prin scrisoare recomandată.
În replică, reprezentanta recurentei pârâte menționează că nu s-au pus concluzii pe fondul cauzei, iar domiciliul nu a fost indicat de către recurentă, aceasta rămânând fără domiciliu, Curtea de APEL ORADEA, în citativ a indicat adresa de la care a fost citată pârâta, ori din toate actele și înscrisurile de la dosar reiese buna credință a recurentei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1764/24.03.2008 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Satu Marea respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâtei pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 25.02.2000. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.9974 din 9 oct.2001 a Judecătoriei Satu Mares -a respins acțiunea promovată de reclamanta - împotriva pârâtei, iar împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel d e către reclamanta și soțul său, iar prin Decizia nr.109/Ap/30 aprilie 2007 fost respins apelul reclamantei -, cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul împotriva sentinței indicate mai sus.
Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs la Curtea de APEL ORADEA, iar prin decizia nr.1153 din 30 octombrie 2007 Curții de APEL ORADEAs - dispus admiterea recursului introdus de recurenta - și intervenientul-recurent împotriva deciziei Tribunalului, care a fost modificată, în sensul admiterii apelului și desființării sentinței Judecătoriei Satu Mare cu trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare instanței de fond, reținându-se că instanța de fond a fost sesizată cu acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul din litigiu, proces care s-a purtat între - și, iar contractul a fost încheiat și de sotul său, care a fost parte în contract și nu a fost citat în proces în calitate de parte, urmând ca la instanța de fond să fie citat în calitate de parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare.
În rejudecarea cauzei după casare, instanța de fond a reținut în fapt, raportat la contractul încheiat între și - și la data de 25.02.2000, prin care familia a înstrăinat pârâtei apartamentul compus din 3 camere și dependințe înscris în CF 51620 cu nr. top. 3944 /120 pentru suma de 65.000 lei, stipulându-se data de 25 mai 2000 în care va fi predat cumpărătoarei în folosință imobilul la cabinet avocațial. Semnătura vânzătorului nu a fost confirmată pe contractul de vânzare cumpărare prin expertiza grafoscopică întocmită la 23 martie 2007, însă a figurat ca parte în contract și a formulat cerere de intervenție ca parte în proces.
Pe de altă parte, contractul încheiat între părți a fost confirmat și de depozițiile martorilor audiați în 4 septembrie 2001 și 2 octombrie 2001, respectiv și - arătând că reclamanta a luat un împrumut cu dobândă, sens în care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare în fața avocatului în schimbul datoriei.
Nefiind administrate alte probe, instanța de fond a reținut în fapt că soțul reclamantei a figurat ca parte în contract și că aceștia au încheiat un contract de vânzare cumpărare cu pârâta în sensul dispozițiilor art.969 pr.civilă și raportat la art.1169 civil, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, întrucât nici reclamanții nu au făcut dovada că între părți ar fi avut loc o convenție și respectiv un contract de împrumut, iar martorii care au fost de față la încheierea contractului nu au putut confirma că a existat un viciu de consimțământ la perfectarea contractului sau că părțile nu au avut reprezentarea contractului care s-a perfectat, sau că ar fi fost în eroare, dol sau violență în sensul disp.art.953 civil, astfel că acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiată și în baza textelor de lege amintite mai sus, a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție.
Prin decizia civilă nr.566/R din 1 octombrie 2008, Tribunalul Satu Marea admis recursurile declarate de recurenții și, împotriva sentinței civile nr.1764/2008 a Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr-/Rj. în contradictoriu cu, și în consecință:
A modificat în tot sentința recurată în sensul că a admis acțiunea civilă a recurenților-reclamanți în contradictoriu cu intimata-pârâtă.
A constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 25.02.2000 privind imobilul înscris în CF indiv.nr.51620 S M, nr.top 3944/120 și a terenului aferent înscris în CF colectivă nr.30250 S
A dispus restabilirea situației anterioare.
A obligat intimata-pârâtă să plătească recurenților-reclamanți 4065 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, prima instanță, cu aplicarea greșită a legii, a respins acțiunea civilă a reclamanților - și privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 25.02.2000, prin care familia a înstrăinat pârâtei apartamentul înscris în CF 51620, nr.top 3944/120, reținând că soțul reclamantei a figurat ca parte în contract și că soții au încheiat contractul de vânzare-cumpărare din litigiu în sensul disp.art.969 Cod civil, presupunând astfel că a existat și consimțământul soțului recurentei-reclamante.
S-a mai reținut că, în dosar nr.4804/2001 al Tribunalului Satu Mare, la filele 168-173, se află raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice B, în cadrul căruia s-a stabilit că prima semnătură de la poziția "vânzători" a contractului de vânzare-cumpărare datat din 25.02.2000 nu a fost executată de soțul recurentei-reclamante,.
Reținând această constatare, din raportul de expertiză mai sus arătat, tribunalul a considerat că soțul recurentei-reclamante nu și-a dat consimțământul la vânzarea apartamentului, proprietatea lor comună, obiect al contractului de vânzare-cumpărare care a făcut obiectul expertizei grafologice.
Față de această stare de fapt, tribunalul a reținut incidența disp.art.35 alin.1, 2 Codul familiei, potrivit cărora, soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și tot astfel dispun de ele, exercitând singur aceste drepturi este socotit că are și consimțământul celuilalt soț, între soți funcționând mandatul tacit reciproc. Acest mandat tacit nu există în cazul actelor de dispoziție cu privire la imobile, care presupun consimțământul expres al ambilor soți.
Având în vedere lipsa acestui consimțământ expres exprimat al recurentului soț, la înstrăinarea imobilului din litigiu,s-a apreciat de instanța de recurs că, contractul de vânzare-cumpărare din litigiu a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus invocate, astfel actului îi lipsește una din condițiile prev.de art.948 Cod civil, pentru validitatea contractului de vânzare-cumpărare, motiv pentru care, tribunal a constatat nulitatea acestuia, nulitate ce va afecta întregul act, având în vedere că este vorba de o proprietate în codevălmășie a soților, act care de altfel nu a fost confirmat în mod expres sau tacit de recurentul reclamant.
Pentru aceste considerente, tribunalul, în baza art.312, 304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat și la textele de lege mai sus invocate, a admis recursurile declarate, a modificat în tot sentința recurată, în sensul că a admis acțiunea civilă a recurenților - și în contradictoriu cu intimata-pârâtă și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 25.02.2000 privind imobilul înscris în CF indiv.nr.51620 S M, nr.top 3944/120 și a terenului aferent înscris în CF col.nr.30250 S M, a dispus restabilirea situației anterioare.
În baza disp.art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs a obligat pe intimata-pârâtă să plătească recurenților-reclamanți 4065 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de avocat, taxe de timbru și cheltuieli de expertiză compuse din următoarele 1012 lei (dosar nr- al Tribunalului Satu Mare ); 1513 lei (dosar nr- al Judecătoriei Satu Mare ); 9 lei (dosar nr.9974/2001 Al Judecătoriei Satu Mare ); 706 lei (dosar nr- al Curții de APEL ORADEA ); 825 lei (dosar nr.4804/2001 al Tribunalului Satu Mare ).
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, timbrat cu suma de 6 lei, achitată prin chitanța seria - nr.- din 8.03.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin motivele de recurs s-a invocat că are dreptul la un recurs efectiv conform art.13 din CEDO, astfel că se impune respingerea unei eventuale excepții de nulitate ori inadmisibilitate a recursului ce ar putea fi ridicată cu rea credință de partea adversă. Nu pot fi sancționate părțile pentru nerespectarea, aplicarea greșită, cu rea credință a legilor, astfel s-ar încălca obligația respectării Drepturilor Omului.
Nu a fost citată pe parcursul judecății, nu i-a fost indicată adresa corectă, după cumpărarea apartamentului a rămas fără locuință, nu i-au fost comunicate sentința, cererile de apel, recurs, doar cu ocazia rejudecării dispuse de Curtea de APEL ORADEA fiind citată corect, a solicitat judecarea în lipsă. A așteptat a-i fi comunicată cererea precizată de chemare în judecată, așteptând să fie chemat și soțul proprietar codevălmaș. Nu a primit nici azi sentința, în 2008 după întoarcerea avocatei, acesta a aflat că dosarul era soluționat la Tribunal.
Este nulă hotărârea, instanța nefiind constituită conform dispozițiilor legale, s-a făcut o greșită calificare a căii de atac în loc de apel s-a judecat în recurs. De opt ani de când se judecă cauza, nu s-a pus în discuție un eventual criteriu valoric, timbrarea cererii în acest sens, din momentul pronunțării Deciziei civile nr.1153/2007 de Curtea de APEL ORADEA, nu au avut loc modificări legislative ce să permită încălcarea principiului căilor de atac și nici o revendicare patrimonială ce să transforme acțiunea în una patrimonială. Înalta Curte de Casație și Justiție în numeroase decizii a stabilit că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare, nu este evaluabilă în bani.
În ședința din 17 septembrie 2008, unul dintre membrii completului s-a abținut, ori, nu s-a acordat cuvântul părților prezente după soluționarea cererii, nu s-a dezbătut cauza, iar, dacă mențiunea din partea introductivă -dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 17 septembrie 2008-, ar corespunde realității, atunci, s-ar deduce că din complet a făcut parte și cel ce s-a abținut.
două încheieri de amânare a pronunțării, neântocmirea lor atrăgând nulitatea hotărârii. Nu a fost investită instanța cu repunerea în situația anterioară, hotărârea nu este motivată ci sunt doar expuse situații de fapt, aspecte ce atrag modificarea, casarea deciziei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.105, 106, 107, 108, 304 pct.5, art.112, 129, 312 Cod procedură civilă, Convenția Europeană de Drepturilor Omului.
Intimații prin reprezentantul acestora și prin concluziile scrise depuse la dosar au invocat excepția inadmisibilității recursului întrucât decizia atacată a fost pronunțată de o instanță de recurs având în vedere că obiectul litigiului are o valoare de până la 1 miliard de lei raportat și la Decizia nr.32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii.
Pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat, raportat la faptul că recurenta nu poate face apărarea dreptului unei terțe persoane, care nu este parte în cauză, chiar dacă este soțul acesteia, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a invocat că este căsătorită la data încheierii actului, iar când a obținut hotărâri favorabile nu le-a atacat pe acest motiv de nelegalitate, iar citarea recurentei s-a făcut legal la domiciliul indicat întrucât nu a comunicat instanței schimbarea domiciliului.
Recurenta a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate a recursului considerând în esență că în mod greșit a fost soluționată și recalificată calea de atac la Tribunalul Satu Mare ca fiind recurs după o casare cu trimitere în condițiile în care inițial cauza a fost judecată în apel și recurs
Examinând cauza sub aspectul excepției invocate Curtea constată că recursul este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în temeiul art.299 alin.3 coroborat cu dispozițiile art.282 indice 1 pct.1 Cod procedură civilă.
Conform art.129 din Constituția României părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești în condițiile legii.
În speță, pârâta recurentă a formulat recurs împotriva deciziei nr.566/R din 1 octombrie 2008, decizie irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Satu Mare ca instanță de recurs prin care s-a soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei.
Ori potrivit art.282 indice 1 alin.1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, art.299 pct.1 Cod procedură civilă stabilind că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Prin urmare sentința civilă nr.1764/24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Satu Mare vizând anularea unui contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, face parte din categoria celor care pot fi atacate doar cu recurs, calea de atac împotriva acestei hotărâri fiind corect stabilită ca recurs și soluționată de Tribunalul Satu Mare ca instanță de recurs prin decizia civilă nr.566 din 1 octombrie 2008, având în vedere și dispozițiile Deciziei nr.32 I/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanțe.
Așadar,este nefondată susținerea recurentei în sensul că din momentul judecării inițiale a cauzei, în apel prin decizia nr.109/30.04.2007 și în recurs de către Curtea de APEL ORADEA prin decizia civilă nr.1153/R/30 octombrie 2007 când s-au casat hotărârile pronunțate și a fost trimisă cauza pentru rejudecare în primă instanță nu a intervenit nici o modificare legislativă care să permită instanțelor să încalce principiul legalității căilor de atac, deoarece în această perioadă a fost pronunțată Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -în recursul în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.9 Cod procedură civilă și prin care s-a statuat că "Dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit."a" și "b" și art.282/1 alin.1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluționarea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Ori este evident că urmare a acestei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanțele, inclusiv Curtea de APEL ORADEA și-au modificat practica judiciară, decizia dată în recursul în interesul legii fiind obligatorie așa cum s-a reținut mai sus.
Față de considerentele mai sus expuse, în condițiile în care recursul a fost formulat împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs, excepția de inadmisibilitate este întemeiată față de prevederile art.299 alin.1 și art.282 indice 1 Cod procedură civilă,urmând a fi admisă ca atare, astfel că instanța va respinge ca inadmisibil recursul în temeiul acestor dispoziții legale coroborate cu disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta să-i plătească părții intimate - și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimații - și.
RESPINGE ca inadmisibil recursul civil declarat de, domiciliată în S M,-,.1,.31, județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii domiciliați în S M,-,.17, județul S M, împotriva deciziei civile nr.566/R din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate - și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:14.04.2009
Jud.fond
Jud.recurs / /
Dact.
Data:15.04.2009/2 ex.
Președinte:Popa AuroraJudecători:Popa Aurora, Galeș Maria, Moșincat Eugenia
