Anulare act. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(409/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.535
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1375 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
are ca obiect - anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului - pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 17.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.86159 din 23.03.2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocatul recurentului - pârât depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 16 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, taxe anulate de instanță.
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului pârât susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea
dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă, întrucât excepția lipsei calității procesuale active avea caracter de prioritate procesuală, astfel cum în mod corect a procedat instanța de fond.
Avocatul intimatei - reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Menționează că motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă se regăsesc în motivele prevăzute de art.304 pct.7 din Codul d e procedură civilă, iar recurentul nu poate solicita modificarea deciziei civile recurate, ci casarea deciziei civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că hotărârea instanței de fond este nemotivată și instanța de apel în mod corect a desființat sentința civilă și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 3 aprilie 2007 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea certificatului de moștenitor de calitate nr. 120 din 30 octombrie 2006 autentificat al Biroul Notarului Public " " și să se constate ca fiind deschisă succesiunea de pe urma defunctului, constatându-se calitatea ei de unică moștenitoare.
Prin sentința civilă nr. 2862 din 29 februarie 2008 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesual active și a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a precizat că obiectul acțiunii l-a constituit cererea reclamantei de constatare a nulității certificatului de moștenitor de calitate nr. 120 din 30 octombrie 2006 și de constatare ca fiind deschisă succesiunea defunctului decedat la 03 octombrie 1996 cărui unică moștenitoare legală în calitate de fiică, este reclamanta.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada împrejurării că a acceptat succesiunea de pe urma defunctului său tată, motiv pentru care apreciind că aceasta nu a făcut dovada calității sale pe nici unul din capetele de cerere formulate, a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamanta a declarat apel, criticând-o în esență, pentru nelegalitate și netemeinicie atât sub aspectul nemotivării acesteia, cât și sub aspectul greșitei interpretări de către instanță a probelor administrate în cauză, probe ce atestau acceptarea tacită a succesiunii defunctului și care conduceau la pronunțarea unei soluții pe fondul cauzei, iar nu pe excepția ce fusese la un termen anterior unită cu fondul.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că deși în dosar au fost administrate o serie de probe pe aspectul excepției invocate de pârât, excepție ce a fost unită cu fondul la termenul din 22 ianuarie 208, hotărârea instanței pe lângă faptul că nu cuprinde decât o motivare lapidară, a rezolvat numai excepția invocată, deși la termenul de soluționare a cauzei instanța a acordat părților cuvântul pe fondul cauzei.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că sentința pronunțată în cauză este lovită de nulitate, dispunând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prin decizia civilă nr. 1375 din 05 noiembrie 2008 Tribunalului București - Secția a III a Civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâtul a formulat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Soluția instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind în același timp dată cu încălcarea legii - motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, realizând un istoric al judecății în cauză, recurentul a arătat că decizia recurată se remarcă prin superficialitate în formă și în conținut, motivarea cuprinzând o singură frază. Nu se precizează temeiul de drept al soluției, în baza căruia tribunalul a apreciat sentința pronunțată, ca fiind nulă.
Procedând astfel, instanța de apel a încălcat prevederile art.261 pct.1 și 7 Cod procedură civilă, care impun ca o hotărâre judecătorească să cuprindă motivele de fapt și de drept care au formulat convingerea instanței, ca și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Pe de altă parte, se poate constata că judecătoria a procedat corect. Astfel, excepția lipsei calității procesuale active a fost unită cu fondul, admițându-se probe, iar cu ocazia judecării, s-a acordat cuvântul în dezbateri atât pe excepție cât și pe fondul cauzei. Este evident că, atunci când s-a deliberat, admiterea excepției a făcut inutilă aprecierea fondului cauzei. În consecință, tribunalul a încălcat prevederile art.137 Cod procedură civilă care impun ca instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Excepția lipsei calității procesuale active avea caracter de prioritate procesuală, deci prima instanță a procedat corect.
Simpla mențiune din cuprinsul hotărârii, în sensul că se acordă cuvântul pe fond, nu constituie un motiv pentru a se considera că excepția nu a fost discutată. Acordarea cuvântului pe fond, în condițiile în care excepția fusese unită cu fondul, înseamnă implicit acordarea cuvântului și asupra excepției, excepție care a fost permanent susținută de pârât.
Din lecturarea motivelor de apel, se poate constata că apelanta-reclamantă și-a exprimat nemulțumirea față de soluția dată pe fondul excepției și nicidecum, nu a invocat vreo neregularitate de ordin procedural.
În ceea ce privește apelul formulat, recurentul a considerat că acesta este nefondat, în mod corect judecătoria apreciind că reclamanta nu a făcut dovada legitimării procesuale active. Astfel, o acțiune pentru constatarea nulității unui certificat de moștenitor și pentru dezbaterea succesiunii, nu poate fi intentată decât de o persoană care are interes. Or, reclamanta este străină de succesiune, cum în mod corect s-a reținut. Criticile sale privind ignorarea depoziției unui martor ce a relatat că și-ar fi însușit bunuri din casa tatălui său, nu sunt întemeiate, pentru că ele trebuie raportate la situația de fapt descrisă în acțiune. Depozițiile martorilor audiați (susceptibile de altfel, de nesinceritate) nu au fost suficiente pentru a dovedi acceptarea, manifestarea de voință în acest sens trebuind a fi neechivocă. Or, pretinsa însușire a unor bunuri nu a mai fost urmată de nici un act de conduită din care să rezulte că reclamanta se considera moștenitoare. Reclamanta este în realitate, străină de succesiune.
A solicitat în consecință, admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat, ca nefondat.
Și-a întemeiat recursul, pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
A timbrat în mod corespunzător recursul, potrivit art.3 și art.11 din Legea nr. 146/1997 și art.3 din nr.OG32/1995.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, deși avea această obligație, conform art.308 al.2 Cod procedură civilă.
În recurs, nu s-au administrat probe noi, potrivit art.305 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.299 Cod procedură civilă.
Verificând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că unele critici formulate de recurent, pe care acesta le-a subsumat exclusiv motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, privesc în realitate, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, astfel încât potrivit art.306 Cod procedură civilă, le va analiza distinct.
Potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă: "modificarea unei hotărâri se poate realiza.când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Curtea constată că, deși se invocă superficialitatea deciziei, "în formă și conținut", deoarece motivarea ar cuprinde o singură frază, încălcându-se astfel și prevederile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, conform căruia"hotărârea trebuie să cuprindă.motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților";(aceasta fiind încadrarea în Codul d e Procedură Civilă, a obligației legale menționate de recurent și nu art.261 pct.1 și 7 Cod procedură civilă, cum s-a specificat în motivele de recurs), totuși, acest motiv de recurs este nefondat, deoarece tribunalul și-a îndeplinit obligația legală menționată de prevederile invocate, ale art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa, în apel nefiind formulate de către pârât, întâmpinare sau concluzii verbale sau scrise pentru ca, admițând apelul reclamantei, să și fie înlăturate cererile pârâtului, în sensul textului legal menționat. Astfel, motivarea deciziei recurate este clară și concisă, cuprinzând atât motivele de fapt (constatarea excepției lipsei calității procesuale active, de către judecătorie, cu fondul cauzei; existența unei motivări lapidare), dar și cele de drept (nulitatea hotărârii ca urmare a rezolvării doar a excepției, în condițiile acesteia cu fondul cauzei și acordării cuvântului, pe fondul cauzei ) care au fundamentat soluția aleasă de tribunal. Motivarea unei hotărâri judecătorești nu determină un aspect de ordin cantitativ, ci presupune cu preponderență, un aspect de ordin calitativ, regăsit în cerințele de rigurozitate, claritate, exhaustivitate, ale considerentelor instanței. Din acest punct de vedere, o hotărâre care cuprinde o parte expozitivă scurtă, nu va fi niciodată apreciată ca nemotivată, dacă motivarea răspunde cerințelor menționate. Curtea constată prin prisma acestor argumente menționate, caracterul suficient al considerentelor deciziei recurate, sub aspectul soluției dispuse de tribunal.
Prevederile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă privesc motivele de drept care au format convingerea instanței, însă sfera acestei sintagme legale nu poate fi restrânsă doar la simpla indicare a textului legal aplicabil într-o speță, sfera fiind circumscrisă și de raționamentele juridice ale magistratului, în cazul respectiv. Indiferent, completând din acest punct de vedere, hotărârea instanței de apel, Curtea constată că temeiul juridic al sancțiunii nulității constatate, îl reprezintă prevederile art.137 al.2 Cod procedură civilă, conform căruia "Excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii",în raportare la prevederile art.105 Cod procedură civilă: "Actele de procedură îndeplinite de un judecător necompetent sunt nule.
Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie", temei juridic a cărui aplicare s-a realizat în mod corect în cauză, așa cum se va detalia în partea referitoare la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Întrucât decizia pronunțată este legală, potrivit considerentelor care vor urma, Curtea constată că această completare a considerentelor deciziei recurate, în sensul precizării și exprese, nu doar implicite, dar evidente, a temeiului juridic al sancțiunii nulității constatate, nu este de natură a atrage modificarea deciziei în baza art.304 pct.7 Cod procedură civilă, motiv de recurs care vizează lipsa motivării hotărârii, deci o lipsă totală, apreciată din punct de vedere juridic.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, pe care din oficiu, în baza art.306 al.3 Cod procedură civilă, l-a constatat incident în cauză (prin prisma unora dintre criticile concrete formulate de recurent), nu este fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, conform căruia "hotărârea unei instanțe poate fi modificată.când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii", Curtea constată că în cauză, decizia recurată are la bază un temei legal, nefiind dată nici cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, la termenul de judecată din data de 22.01.2008, Curtea a unit excepția lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, în temeiul art.137 al.2 Cod procedură civilă, anterior menționat. Ca atare, judecătoria în mod corect, trebuia să se pronunțe asupra fondului cauzei, ceea ce nu s-a făcut - astfel cum a constatat și tribunalul, deși instanța de fond a acordat cuvântul părților prezente la termenul din 26.02.2008, asupra dezbaterilor în legătură cu fondul cauzei (fila 90 dosar fond).
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție de fond și dacă se invocă în cadrul unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui certificat de moștenitor, urmată de dezbaterea succesiunii (ca în speța dedusă judecății) sau de exemplu, în cadrul unei acțiuni în revendicare, este optim de foarte multe ori, să fie unită cu fondul, astfel cum și în cauză a procedat judecătoria.
Întradevăr, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. În cazul unei acțiuni ca prezenta, reclamantul trebuie să fie moștenitorul acceptant real al autorului, iar pentru a stabili aceasta, este necesară o examinare a probelor administrate spre a se dovedi cine este adevăratul moștenitor., în cazul revendicării, reclamantul trebuie să fie proprietarul bunului revendicat, iar pentru a stabili aceasta este necesară o examinare a probelor administrate spre a se dovedi proprietatea.
Regula rezumată impune câteva precizări.
În primul rând, nu se poate generaliza în sensul că, ori de câte ori se invocă excepția lipsei calității procesuale active în astfel de acțiune, aceasta trebuie unită cu fondul.
Dacă, de exemplu, reclamantul într-o astfel de acțiune în revendicare, se pretinde moștenitorul proprietarului decedat, iar pârâtul îi calitatea de moștenitor și, pe acest considerent, calitatea procesuală activă, dovezile necesare pentru rezolvarea excepției sunt diferite de cele privind fondul cauzei și, prin urmare, nu se impune automat unirea excepției cu fondul, nefiind întrunite condițiile art.137 al.2.
Dacă însă, într-o acțiune în revendicare, pârâtul însăși calitatea de proprietar a reclamantului, aceasta nu mai reprezintă o excepție, ci chiar o apărare de fond, iar dacă apărarea se confirmă, acțiunea se respinge ca neîntemeiată. (a se vedea în acest sens,; -, - " Codul d e procedură civilă adnotat", ediția a 2-a, Editura, pag.312-313).
Întradevăr, aceeași este și situația în speță, când pârâtul a negat calitatea de moștenitor (deci de succesibil acceptant în termenul de opțiune succesorală), al reclamantei, astfel încât, raportat evident la obiectul prezentei cauze, excepția lipsei calității procesuale active invocate devine chiar o apărare de fond care, dacă se confirmă, determină respingerea acțiunii ca neîntemeiată, ceea ce în cauză însă, prima instanță de judecată nu a făcut.
În consecință, pronunțându-se pe excepție și nu pe fondul cauzei conform art.137 al.2 Cod procedură civilă, a cărui aplicare o stabilise prin încheierea interlocutorie din 22.01.2008, instanța de judecată s-a pronunțat doar asupra unei apărări de fond, fără a le avea în vedere și pe celelalte invocate de părți de-a lungul procesului, în juxtapunere sau contrapunere cu aceasta.
Nerespectarea prevederilor art.137 al.2 Cod procedură civilă, în sensul menționat (al pronunțării doar în parte, asupra fondului, deși anterior instanța a stabilit interlocutoriu că se va pronunța asupra fondului integral, excepția invocată reprezentând doar o apărare de fond care trebuia analizată prin referire la toate celelalte apărări de fond invocate, dat fiind specificul cererii de chemare în judecată formulate), a determinat în mod evident vătămarea părții reclamante care a fost pusă în situația de a nu-și vedea analizată cererea sub aspectul fondului (o analiză parțială neputând fi asimilată unei analize a fondului, din punct de vedere juridic). Așadar, consecința nerespectării efectelor juridice ale art.137 al.2 Cod procedură civilă, este vătămarea părții afectate, prin nesoluționarea fondului, sancțiunea nerespectării acestei prevederi legale, fiind una virtuală, încorporată în textul legal.
Curtea nu își însușește nici critica privind caracterul suficient al constatării temeiniciei acestei apărări de fond singulare, intervertite din excepție, astfel cum a invocat recurentul, pentru a deveni inutilă judecarea în continuare a fondului, pentru că, așa cum am arătat în partea de început, obiectul disputei prezente a părților este însăși calitatea de moștenitor de pe urma defunctului, calitate pe care părțile și-o contestă reciproc. În aceste condiții, apărarea de fond a lipsei acestei calități a reclamantei, invocată de pârât, trebuia raportată la toate apărările pro sau contra ei (toate apărările în cauză, fiind orientate către această calitate), pentru a putea căpăta caracter de certitudine, caracter pe care nu l-a dobândit prin soluționarea sa doar cu caracter prealabil, sub forma excepției lipsei calității procesuale active. Nu se poate așadar, afirma în mod fondat, că soluționarea excepției a făcut inutilă aprecierea fondului cauzei.
Tot în mod nefondat se afirmă că tribunalul, prin soluția sa, a ignorat prevederile art.137 Cod procedură civilă, cu referire evidentă la alineatul 1 al său: "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii", întrucât, așa cum am arătat, excepția invocată în cauză, a fost apreciată drept o apărare de fond, fiind unită cu fondul cauzei și devenind astfel incidente prevederile alineatului 2 din articol, prevederi care se constituie într-o excepție de la dispozițiile alineatului 1, atât sub aspect cronologic (soluționarea odată cu fondul), cât și sub aspectul mecanismului de soluționare a lor (prin soluția dată asupra fondului cauzei).
Curtea constată că tribunalul nu a considerat, contrar mențiunii recurentului, că excepția nu a fost discutată. Așa cum am arătat însă, acordarea cuvântului pe fond, în condițiile în care excepția fusese unită cu fondul, reprezentând evident, o veritabilă apărare de fond, impunea soluționarea fondului cu luarea în considerare a tuturor mijloacelor de apărare formulate care toate, gravitau în jurul calității de moștenitor după defunct, ca și excepția (calificată apărare de fond) în discuție.
Nerespectarea prevederilor art.137 al.2 Cod procedură civilă în sensul precizat, cu reactivarea sancțiunii nulității virtuale menționate, determină prin nesoluționarea fondului afectarea accesului părții reclamante, la triplul grad de jurisdicție consacrat legislativ în actuala reglementare a sistemului nostru de drept. Fiind vorba despre un principiu fundamental judiciar, invocarea încălcării sale, fapt dedus din invocarea de către apelanta-reclamantă, la termenul din 5.11.2008, a nelegalei nepronunțări a instanței de fond asupra fondului, ci doar a excepției unite anterior cu fondul (fila 16 dosar apel), reprezintă din punct de vedere procesual, o veritabilă excepție a nulității absolute și de ordine publică, a hotărârii. Ca atare, această excepție putea fi invocată în orice stare a pricinii, deci inclusiv în apel, ulterior depunerii motivelor de apel.
Indiferent, Curtea constată faptul că prin motivele de apel, comunicate pârâtului, în partea finală a acestora, apelanta-reclamantă a criticat sentința pronunțată și pentru că "în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza, fără a intra în cercetarea fondului (cu toate că excepția fusese în prealabil unită cu fondul și chestiunea acceptării succesiunii este cheia problemei)", (pagina 4 motivelor de apel fila 13 verso a dosarului de apel), astfel încât este nefondată și critica recurentului cu privire la faptul că reclamanta nu ar fi indicat prin motivele sale, vreo neregularitate de ordin procedural în acest sens.
Ca un corolar, Curtea constată că tribunalul a admis excepția nulității hotărârii ca urmare a nepronunțării asupra fondului, nepronunțare dedusă din soluționarea doar a excepției, pe de o parte, iar pe de altă parte, din nemotivarea hotărârii. Potrivit considerentelor anterioare, Curtea își însușește aceste aprecieri ale instanței de apel, deoarece, sintetizând, pronunțarea asupra doar a unei singure apărări de fond (astfel cum a calificat excepția lipsei calității procesuale active) nu echivalează nici cu pronunțarea asupra fondului și nici cu motivarea potrivit cerințelor legale, a unei hotărâri.
Tocmai de aceea, Curtea apreciază că în mod corect, tribunalul a aplicat în cauză prevederile art.137 al.2 Cod procedură civilă, art.105 Cod procedură civilă și art.297 al.1 Cod procedură civilă, dispunând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește criticile recurentului aferente fondului cauzei, respectiv cu privire la caracterul nefondat al apelului reclamantei, întrucât reclamanta nu a făcut dovada legitimării procesuale active, întrucât o astfel de acțiune nu poate fi intentată decât de o persoană cu interes, reclamanta fiind străină de succesiune; cu referire la caracterul neîntemeiat al criticilor reclamantei privind ignorarea depoziției unui martor; cu privire la caracterul insuficient al depozițiilor martorilor audiați, pentru dovedirea acceptării de reclamantă, în termen, a succesiunii; cu privire la caracterul incert al unei simple însușiri de bunuri; cu privire la calitatea de străin de succesiune, a reclamantei, Curtea le apreciază ca nefiind circumscrise limitelor obiectului controlului său jurisdicțional: legalitatea soluției de desființare a sentinței și de trimitere spre rejudecare a cauzei. Aceste critici urmează a fi evaluate de instanța de trimitere, cu ocazia judecării fondului cauzei.
Pentru ansamblul acestor considerente, Curtea apreciază în virtutea art.312 Cod procedură civilă, că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare, luând act potrivit art.274 Cod procedură civilă, că nu se solicită cheltuieli de judecată, de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât, împotriva deciziei civile nr. 1375 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
. /
2 ex./26.05.2009
- 3. -;
Jud. 1. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
