Anulare act. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1963/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.534
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât-reclamanți împotriva deciziei civile nr. 799 din 12.06.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant-pârât.
are ca obiect anulare act (nulitate clauză contract cesiune).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului pârât-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008, eliberate de Baroul București (fila 13 ) și avocat, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.10.2008, eliberatw de Baroul București (fila 16).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că a fost atașat dosarul de fond nr-.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților competența de soluționare a cauzei în primă instanță de Judecătoria Sector 6 B, față de valoarea imobilului de peste 5 miliarde lei, ulterior în apel d e către Tribunalul București - Secția a III a Civilă și, ulterior în recurs de către Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a III a Civilă, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă și legalitatea completului de judecată la acel moment.
Avocatul recurentului pârât reclamant solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond competentă, respectiv Tribunalul București.
Solicită a se avea în vedere că instanța de fond s-a pronunțat la nivelul anului 2007.
Avocatul intimatului reclamant - pârât solicită respingerea excepției necompetenței materiale a primei instanțe, față de împrejurarea că instanța de fond s-a pronunțat la nivelul anului 2007.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei din contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 175 din 22 ianuarie 2007 de Biroul Notarului Public, potrivit căreia "noi cedenții ne obligăm să nu promitem și să nu înstrăinăm în caz contrar, ne obligăm să restituim prețul primit de la cesionar până în momentul producerii vreunuia dintre evenimentele menționate mai sus" și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 14 septembrie 2007 pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 175 din 22 ianuarie 2007 la. pentru cauză ilicită și pentru nevalabilitatea obiectului și să se constate că acest act circumscrie o promisiune de vânzare cumpărare/cesiune de drepturi cu clauză de dezicere și să se constate nulitatea absolută pentru nevalabilitatea obiectului.
Prin sentința civilă nr. 7820 din 29 noiembrie 2007 Judecătoria Sectorului 6 Bar espins cererea principală formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâții - reclamanți și, ca neîntemeiată și a respins cererea reconvențională formulată de pârâții - reclamanți în contradictoriu cu reclamantul - pârât ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 22 ianuarie 2007, între reclamantul - pârât, în calitate de cesionar, și pârâții - reclamanți, în calitate de cedenți, s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 175 din 22 ianuarie 2007.
Prin acest contract, pârâții - reclamanți au cesionat reclamantului - pârât cotă parte din drepturile ce le revin asupra terenului în suprafață totală de 12,40 ha situat în B (fostă comună Băneasa, actual Sector 1 B) din care loturile 40 și 41 sunt situate în B, Șoseaua B - P, pe care o dețin în calitate de moștenitori ai defunctei (moștenitoarea defunctului, decedat la data de 06 noiembrie 1969, cu ultimul domiciliu în B,-, conform certificatului de moștenitor nr-), decedată la data de 14 februarie 2004, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 6, conform actelor de stare civilă.
De asemenea, părțile au prevăzut în contract că, prin încheierea acestuia, reclamantul - pârât urmează să-i substituie în toate drepturile pe care le au cu privire la drepturile transmise prin această cesiune.
În același timp, părțile au stipulat o clauză prin care pârâții - reclamanți își asumau obligația de a nu promite și de a nu înstrăina niciunei alte persoane fizice sau juridice dreptul la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, pentru terenul descris mai sus, ce face obiectul contractului, și să nu-l greveze cu sarcini sau servituți, în caz contrar obligându-se să restituie prețul primit de la cesionar până în momentul producerii unuia dintre evenimentele menționate mai sus.
Instanța nu a reținut susținerile reclamantului pârât potrivit cărora această clauză ar conține o condiție pur potestativă, astfel încât, în condițiile art. 1010 Cod civil, ar fi lovită de nulitate absolută, întrucât această clauză se interpretează prin raportare la ansamblul obligațiilor asumate prin contract, în niciun caz neputându-se vorbi despre lipsa intenției debitorului de a se obliga.
Părțile au inserat și o clauză distinctă prin care se prevede că cesiunea se încheie în vederea retrocedării în natură, obținerii măsurilor reparatorii prin echivalent constând fie în compensare cu alte bunuri sau servicii, fie în despăgubiri.
Pe de altă parte, instanța nu a reținut nici susținerile pârâților - reclamanți potrivit cărora acest drept are un caracter incesibil, fiind strict personal, întrucât este un drept patrimonial, fiind fără dubiu că părțile au înțeles să transmită conținutul patrimonial al acestor drepturi, iar nu calitatea de moștenitori și nici nu există vreo dispoziție legală expresă prin care să se prevadă vreo inalienabilitate cu privire la această categorie de drepturi. Drept dovadă este și faptul că s-a încheiat un contract de mandat, autentificat sub nr. 176 din 22 ianuarie 2007, din care rezultă că reclamantul - pârât a fost împuternicit să se prezinte și să reprezinte cu depline puteri în fața autorităților competente pe pârâții reclamanți.
Totodată, instanța nu a reținut că obiectul contractului ar fi nevalabil, întrucât imobilul nu a fost identificat prin vecinătăți sau amplasament și nici nu este identificabil, în contract existând suficiente elemente pentru ca, ulterior, acesta să poată fi determinat, de vreme ce a fost indicat clar că este vorba de drepturile care reveneau pârâților - reclamanți asupra terenului în suprafață totală de 12,40 ha situat în Municipiul B, fosta comună Băneasa, actual Sectorul 1 B, din care loturile 40 și 41 sunt situate în Șoseaua B - P, ca urmare a calității acestora de moștenitori ai defunctei, fiind greu de crezut că putea exista vreun dubiu asupra drepturilor care ar fi revenit pârâților reclamanți în această calitate.
În ceea ce privește faptul că acest contract ar conține o clauză de dezicere, este limpede că, prin asumarea de către pârâții - reclamanți a obligației de a nu promite și a nu înstrăina unei alte persoane dreptul la măsuri reparatorii, iar, în cazul în care aceștia nu își respectă obligația, să restituie prețul primit de la cesionar, aceștia au obligația de a suporta sancțiunea restituirii prețului, în situația în care nu își respectă obligațiile, instanța neputând aprecia că stă la îndemâna acestora denunțarea unilaterală a contractului, de vreme ce este vorba de nerespectarea unor obligații care le incumbă, iar debitorul care nu și-a executat obligațiile nu are dreptul de a pretinde rezoluțiunea contractului, aceasta fiind doar la îndemâna părții care a executat sau care se declară să execute contractul.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 14 ianuarie 2008 au declarat apel pârâții-reclamanți -- și, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la 4 aprilie 2008.
Prin decizia civilă nr. 799 A din 12 iunie 2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanții - pârâți - reclamanți și.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că:
1. Apelanții au susținut că obiectul contractului îl constituie dreptul la măsuri reparatorii, care este strict personal și incesibil.
Tribunalul a constatat că nu acesta este obiectul contractului dedus judecății.
Dreptul la măsuri reparatorii este o categorie generică și nu trebuie confundat caracterulintuitu personaeal unor elemente (majoritatea) din acest drept cu natura juridică a fiecăruia dintre drepturile componente.
2. Apelanții au susținut că natura juridică reală a actului încheiat este cea a unei promisiuni de vânzare - cumpărare.
Promisiunea de vânzare - cumpărare este contractul prin care părțile se obligă să încheie, în viitor, la prețul stabilit, un contract de vânzare - cumpărare.
Nu poate fi confundată asumarea unei asemenea obligații de a face (de a încheia un act juridic) cu obligația de transfer a dreptului de proprietate real/ de creanță asupra unui bun viitor, cum este cazul de față.
3. Apelanții au susținut că prima instanță, făcând aprecieri asupra existenței sau inexistenței dreptului de a denunța unilateral contractul, a acordatplus petita.
Sub un prim aspect, cel puțin formal, această critică nu este pertinentă, deoarece sentința pronunțată nu cuprinde o dispoziție cu privire la acest aspect, discuția regăsindu-se exclusiv în considerentele sentinței, astfel încât nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut. În plus, în condițiile în care, prin cererea principală, s-a contestat chiar validitatea acestei clauze pe aspectul caracterului său pur potestativ, iar, în întâmpinare, au fost formulate apărări cu privire la natura juridică a acestei clauze, prima instanță, pentru interpretarea corectă a clauzei și a caracterului său pur potestativ era ținută să motiveze soluția sa și sub acest aspect.
4. Apelanții au susținut că nu poate fi reținut principiul potrivit căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă atunci când se invocă motive de nulitate absolută.
Tribunalul nu a putut admite această afirmație, în regimul juridic al nulităților sub raportul excepțiilor de la efectele acestei sancțiuni, nefiind făcută nicio distincție cu privire la aplicarea acestui principiu între nulitatea absolută și cea relativă. Ambele nulități sancționează încălcarea unor norme imperative, singura diferență fiind sub aspectul persoanelor ce o pot invoca.
5. Apelanții au susținut că obiectul derivat al contractului - imobilul - nu este identificat sau identificabil, lipsind vecinătățile, amplasamentul, indicarea parcelei ca unitate topografică de raportare și evidență cadastrală.
Tribunalul a înlăturat și această critică, apreciind că din mențiunile contractului rezultă că imobilul este determinabil ca amplasament, atât prin referirea la locul situării, dimensiuni, faptul că au aparținut autoarei apelanților. Dacă în contract ar fi fost indicate toate datele arătate de apelanți obiectul său ar fi fost determinat, însă cum legea nu pretinde decât ca obiectul să fie determinabil, tribunalul a apreciat că nu se impune nulitatea contractului pentru acest motiv.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 07 august 2008 declarat recurs, în nume propriu și în calitate de moștenitor al lui, decedat la data de 19 iulie 2008, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 11 august 2008.
În motivare, a arătat că atât soluția pronunțata de judecătorul fondului, cât și cea pronunțată de instanța de apel sunt nelegale pentru interpretarea eronată a actul juridic dedus judecății și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5, 948, 963 - 966, 968, 977 - 985, 1310 cod civil raportate la art. 1391 și art. 1399 Cod civil și la art. 8.2 din Legea nr. 18/1991 și art. III din Legea nr. 169/1997, pentru încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității, motiv pentru care solicită admiterea recursului, având în vedere următoarele considerente:
1. Instanța de apel a considerat că obiectul contractului dedus judecății nu îl constituie dreptul la măsuri reparatorii, ci dreptul de proprietate asupra terenului obținut prin reconstituire sau dreptul de creanță asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, ce pot forma obiectul unui contract de cesiune.
Instanța a încălcat principiul disponibilității și al contradictorialității, golind implicit de conținut accesul la dublul grad de jurisdicție odată cu calificarea din oficiu, la pronunțare, diferit de înțelegerea părților, a obiectului contractului. Conform contractului "prețul acestei cesiuni reprezintă drepturile la măsuri reparatorii" (alin. 5).
In facto, întrucât instanța de apel arată ca într-adevăr "dreptul la măsuri reparatorii" este un drept incesibil, primul motiv de apel apare ca întemeiat, având în vedere că ceea ce a solicitat a fost să se constate nulitatea absoluta a actului pentru cauză ilicită determinate de incesibilitatea dreptului la măsuri reparatorii, drept care face obiectul contractului.
În speță, nu se putea contracta transmiterea "dreptului de proprietate reconstituit", la data perfectării actului, 22 ianuarie 2007, întrucât aceasta reprezintă finalitatea unei proceduri de reconstituire, așa cum reține și instanța de apel, însă la acea dată nu există o astfel de procedură, nu formulase nicio cerere la comisia de aplicare legii fondului funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparținut antecesorului, împrejurare cunoscută intimatului, actul prefigurând și sub acest aspect natura promisiunii.
Instanța de apel a apreciat nejudicios ca fiind legală împrejurarea că, pe de o parte, cedentul va figura pe titlul de proprietate - în situația existenței unei proceduri de reconstituire - iar pe de altă parte, concomitent, dreptul de proprietate reconstituit prin titlu va aparține și cesionarului.
Nici judecătorul fondului și nici instanța de apel nu au pus la îndoială caracterulintuitu personaeal dreptului la masuri reparatorii, împrejurare în care cererea reconvențională apare ca întemeiată, însă și-a însușit motivarea intimatului considerând că poate fi transmis conținutul patrimonial finit al acestuia.
Acest tip de contract este o invenție a practicii notariale pentru finanțarea intereselor unor grupări oculte, care gestionează piața imobiliară în zona Otopeni. Nicio varietate de vânzare nu conține reguli aplicabile în speță, contractul nefiind nici pentru "vânzare de drepturi litigioase" și nici pentru "vânzare de drepturi succesorale".
2. Și în ce privește al doilea motiv de apel, instanța a aplicat în mod greșit legea atât în ce privește dispozițiilor art. 977 - 985 Cod civil, cât și în ce privește rațiunea și natura juridică a promisiunii de vânzare - cumpărare și a contractului de mandat.
3. În ce privește soluția instanței de apel privind motivul de apel referitor la nevalabilitatea obiectului derivate al contractului, recurentul a arătat că apreciază că aceasta este greșită în raport de art. 964 Cod civil.
Conform contractului, bunul asupra cărora poarta acțiunile ori inacțiunile părților este determinat astfel: teren în suprafață de 12,40 ha situat în Municipiul B (fosta comună Băneasa, actual sector 1 B) din care lotul 40 și 41 sunt situate în B, șos. B - P, restul suprafeței nefiind identificabil nici măcar prin amplasament.
La termenul din 23 februarie 2009 Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei d e soluționare a cauzei în primă instanță.
Examinând decizia recurată prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu, prevăzut de art. 304 pct. 3.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată cu care reclamantul a învestit instanța, acesta a solicitat constatarea nulității absolute a unei anumite clauze din contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 175/22.01.2007 de. Prin cererea reconvențională formulată ulterior, pârâții reclamanți au solicitat să se constate nulitatea absolută a aceluiași contract de cesiune.
Prin decizia în interesul legii nr. XXXII din 9 iunie 2008, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 830 din 10.12.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că: "Dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac,sunt evaluabile în banilitigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, reziliereaunor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare", dezlegarea dată problemei de drept în discuție fiind obligatorie pentru instanța de recurs potrivit art. 329 alin. 3.pr.civ.
Se reține astfel caracterul evaluabil al litigiului, situație în care delimitarea competenței tribunalului - conform art. 2 pct. 1 lit. b: "acesta judecă - procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei" - de cea a judecătoriei - stabilite potrivit art. 1 pct. 1.pr.civ.: "toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe" - se face după criteriul valorii obiectului litigiului la data introducerii acțiunii, potrivit art. 181.pr.civ.
Valoarea obiectului contractului de cesiune de drepturi este dată de prețul stabilit de către părți de comun acord în cuprinsul acestuia, respectiv de suma de 400.000 euro, adică suma de 1.352.960 lei și atrage competența tribunalului d e soluționare a cauzei în primă instanță, conform celor expuse anterior.
Față de aceste considerente, având în vedere și caracterul imperativ al normelor juridice care reglementează competența materială, potrivit art. 159 pct. 2.pr.civ. Curtea ca, în temeiul art. 304 pct. 3.pr.civ. să admită recursul, să caseze decizia recurată și sentința apelată și potrivit art. 312 alin. 6.pr.civ. să trimită cauza pentru soluționare instanței competente - Tribunalul București. În această situație, analizarea motivelor invocate prin cererea de recurs nu mai este în competența instanței de recurs, ci a aceleia care va soluționa cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant împotriva deciziei civile nr. 799 din 12 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
Casează decizia civilă recurată și sentința apelată și trimite cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./.
2ex./06.05.2009
-3. -;
Jud.6. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
