Anulare act. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 567
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 117 din 13 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P-.4D.4.19 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimata-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 330 din 15 iunie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 30 aprilie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice, urmare lipsei de rol activ.
Arată recurentul că la instanța de fond, deși au fost încuviințați câte doi martori pentru fiecare parte, din motive obiective el nu a putut prezenta decât un singur martor, persoană care cunoștea personal situația reală, iar la instanța de apel, deși a solicitat completarea probatoriilor cu audierea a încă unui martor, i s-a respins cererea.
Instanțele și-au baza soluția doar pe declarațiile martorilor intimatei, care au învederat doar lucruri auzite și nu percepute personal.
Consideră că sunt întrunite dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel că solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la tribunal pentru completarea probatoriilor.
Avocat, având cuvântul, arată că prin sentință s-a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, motivat de faptul că prin probele administrate acesta nu a reușit să dovedească că pârâta prin comportamentul său a viciat consimțământul testatorului prin dol și violență.
Împotriva soluției reclamantul a formulat apel și a solicitat completarea probelor cu audierea unui martor, deși la instanța de fond încuviințată fiind proba cu câte doi martori pentru fiecare parte, acesta nu a prezentat decât un martor și chiar a precizat, prin notă de ședință, că acesta este singurul martor pe care dorește să-l audieze.
Având în vedere această situație, nu se poate reține lipsa de rol activ a instanțelor în soluționarea legală a cauzei și mai mult, recurentul pe tot parcursul procesului a fost asistat de avocat.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
Precizează că în prezent intimata se numește și domiciliază în P-.4D.4.19 jud.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a solicitat instanței să se dispună anularea testamentului autentificat sub nr. 6942/31.10.2005 la Biroul Notarului Public, urmând a se constata valabilitatea testamentului autentificat sub nr. 7531/ 07.10.2005 de Biroul Notarial.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin testamentul autentificat sub nr. 6942/31.10.2005, părțile au fost instituite legatari universali ai defunctei, decedată la data de 4.05.2006, iar prin testamentul autentificat sub nr. 753/07.10.2005, același testator îl instituie pe reclamant ca fiind unicul legatar universal.
După decesul șotiei sale, testatorul i-a solicitat reclamantului să se mute la acesta, unde a amenajat locuința și s-a mutat împreună cu pârâta, șotia sa, întocmindu-se atunci un prim testament, autentificat sub nr. 1120/2005, prin care erau instituiți legatari universali reclamantul și șotia sa, ulterior testatorul decizându-se să revoce primul testament și să întocmească un al doilea, autentificat sub nr. 7531/07.10.2005, prin care îl instituia pe reclamant legatar universal, însă, după aflarea acestui lucru, pârâta avut un comportament neadecvat față de testator, condiții în care testatorul a încheiat un al treilea testament, prin care instituia din nou ca legatari universali pe ambii soți, testament de care reclamantul nu aflat decât ulterior și care apreciază ca a fost întocmit cu evidenta viciere consimțământului contestatorului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că după o perioadă de concubinaj s- căsătorit cu reclamantul, anterior căsătoriei cunoscând pe șotii, între ei existând sentimente de afecțiune și considerație.
A mai arătat pârâta că a acordat testatorului îngrijirile necesare, respectând prescripțiile medicale cu privire la regimul alimentar și efectuându- întregul menaj, testamentul a cărui anulare se solicită fiind perfect valabil, încheiat cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, inclusiv voința reala și neviciata a testatorului.
Prin sentința civila nr.5641/07.06.2007 Judecătoria Ploiești respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamantul nu a reușit să probeze susținerile privind vicierea consimțământului testatorului prin dol și violență de către pârâtă la încheierea celui de-al treilea testament, constatând că, în cauză, nu s-a făcut dovada motivelor de nulitate relativă invocate.
S-a mai arătat că, din probele administrate, a rezultat că testatorul și soția sa au fost prieteni apropiați cu reclamantul și soția sa, pe care, conform declarațiilor martorei reclamantului, îi considerau ca pe proprii lor copii și și-au exprimat intenția de a-i lăsa în casa lor prin toamna anului 2005, martora arătând că personal îi relatase că mersese la notariat și le făcuse testament soților, ulterior aflând că ar fi făcut un alt testament în favoarea reclamantului, fără a cunoaște ce a determinat această schimbare.
De asemenea, s-a arătat că aceleași aspecte au fost confirmate și de declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, respectiv, vecină cu soții, pe care a arătat că-i vizita aproape zilnic și, care a arătat chiar că la solicitarea lui l- reprezentat pe acesta într-un proces de partaj.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând faptul că martorul a fost în imposibilitatea de a se prezenta în vederea audierii sale în fata instanței de fond, astfel încât, sentința se bazează numai pe depozițiile martorelor propuse de pârâtă, care cunosc împrejurările relatate numai de la aceasta.
La data de 9 ianuarie 2009, pârâta-intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ce nefondat.
Prin decizia nr. 117 pronunțată la 13 februarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins cererea de completare a probelor, precum și apelul ca nefondat, obligând apelantul să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că pentru justa soluționare a cauzei, sunt suficiente probatoriile administrate în fața instanței de fond, astfel că, nu se impune ca instanța de apel să uzeze de prerogativele prevăzute de dispozițiile art.295 proc.civ.
S-a mai arătat că, persoana despre care apelantul susține că a fost în imposibilitate de a se prezenta în fața primei instanțe pentru a fi audiat ca martor, nu a fost propusă de reclamant în această calitate, pentru a se verifica de tribunal dacă în mod greșit judecătorul fondului a făcut aplicarea dispozițiilor procedurale cu privire la administrarea acestei probe.
Mai mult decât atât, deși prin încheierea de ședință pronunțată la data de 22.01.2007, instanța a încuviințat audierea a câte 2 martori, propuși de fiecare dintre părți, reclamantul menționând, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 33 din dosar, că este singurul martor pe care dorește să-l audieze instanța la propunerea sa.
S-a apreciat că nu poate fi imputat judecătorului fondului faptul că nu a respectat principiul disponibilității parților, care constă și în posibilitatea părților de a dispune de mijloacele procesuale de apărare a dreptului material și nici că nu a exercitat rolul activ prevăzut de art.129 proc.civilă, deoarece acesta nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia.
Totodată, tribunalul a apreciat că sentința instanței de fond este temeinică și legală, întrucât din probele administrate, inclusiv din analiza depoziției martorei audiată la propunerea apelantului-reclamant, nu a rezultat că pârâta s-a întrebuințat de mijloace viclene față de pentru a-l determina pe acesta să testeze și în favoarea sa, astfel încât, nu se poate constata incidenta în dispozițiilor art. 960 Cod civil.
instanța de apel că, din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat încălcarea condițiilor de fond ale testamentului, capacitatea de a dispune, voința liberă și neviciată a testatorului și cauza valabilă, astfel că, testamentul autentificat sub nr. 6942/31oct.2005 a fost valabil încheiat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
Se arată de recurent că a solicitat instanței de apel să procedeze la completarea probelor administrate la prima instanță, respectiv audierea martorului, fără să critice faptul că judecătorul fondului nu a respectat principiul disponibilității părților sau că nu a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129.pr.civilă, așa cum se reține în considerentele hotărârii supuse prezentului recurs.
Se precizează că a arătat în cererea sa că a fost în imposibilitate de a prezenta martorul la instanța de fond, martor care a fost solicitat de către testator, în aceeași calitate, la notariat și este singurul care cunoaște fapte concrete pentru aflarea adevărului, iar necesitatea audierii acestui martor cheie, a apărut în urma depozițiilor martorelor pârâtei și a dezbaterilor și potrivit art. 138 alin. 1 pct. 2.pr.civilă, a avut posibilitatea invocării acestei probe, dar cererea sa a fost respinsă.
Apreciază recurentul că instanța de apel nu a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129.pr.civilă, iar prin respingerea cererii de a se audia un martor, instanța de apel a refuzat să stabilească toate faptele, pentru a putea face o aplicare corectă a legii, astfel că, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
Se invocă art. 304 pct. 9.pr.civilă.
Intimata a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului formulat de reclamant, întrucât acesta nu a solicitat la fond completarea probelor, deși judecata în această fază a durat aproape 7 luni.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Deși recurentul a invocat ca temei de drept art. 304 pct. 9.pr.civilă, respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, din motivele de recurs formulate, nu se poate determina, din modul în care au fost redactate, dacă în hotărârea instanței de apel legea a fost, sau nu, corect aplicată, recurentul nu a arătat în ce mod hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Critica recurentului că deși a solicitat în instanța de apel completarea probelor administrate la prima instanță, respectiv audierea martorului care a fost prezent și la notariat, urmează a fi respinsă întrucât acest motiv se bazează pe dispozițiile art. 304 pct.10 pr.civilă, respectiv când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, text de lege ce a fost abrogat prin OUG nr.138/2000.
Recurentul invocă și faptul că instanța de apel nu a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129.pr.civilă, întrucât i s-a respins cererea de a i se audia martorul, instanța refuzând să stabilească toate faptele, însă și această susținere se bazează tot pe dispozițiile art. 304 pct.10 pr.civilă, pentru că se reia critica în ceea ce privește refuzul de a se administra o probă ce o consideră recurentul hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Mai mult, art. 129.pr.civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a unei părți și în apărarea intereselor acesteia, ținând cont de faptul că art. 129 alin. 1.pr.civilă arată că părțile au îndatorirea, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să-și exercite drepturile procedurale, conform art. 723 alin. 1.pr.civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274.pr.civilă, urmează a fi obligat recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P,- județ P împotriva deciziei civile nr. 117 pronunțată la 13 februarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta (), domiciliată în P,-,.4D,.4,.19, jududeț
Obligă pe recurentul, către intimata (), la 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. ES
tehnored.PJ
2 ex/22.06.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
