Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 569
Ședința publică din data de 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Marilena
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul domiciliat în com. sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 69 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com., sat jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 10 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată,care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1545/29 iulie 2008, Judecătoria Găeștia admis acțiunea reclamantului și a dispus evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantului.
L-a obligat, de asemenea, pe pârât să plătească reclamantului contravaloarea energiei electrice, respectiv suma de 361,02 lei, precum și cheltuielile de judecată ocazionate.
A reținut instanța că pârâtul ocupă fără drept întregul imobil situat pe raza comunei în condițiile în care reclamantul este cel care deține proprietatea imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de habitație viageră și decizia civilă nr.385/19.09.2005 a Tribunalului Dâmbovița.
S-a mai reținut împrejurarea că prin sentința civilă nr.171/7.03.2005 rămasă irevocabilă s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctului G, moștenitorii acestuia fiind, și, aceasta din urmă vânzând reclamantului cota sa indiviză de din terenul curți construcții și din construcția edificată pe acest teren, rezervându-și un drept de uzufruct viager, cum părătorul rămânând în indiviziune cu care deține cealaltă cotă de .
Coroborând aceste înscrisuri cu refuzul prezentării în instanță a pârâtului, citat cu mențiunea prezenței la interogator, ceea ce valorează cu o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamantului, cererea acestuia a fost privită ca întemeiată sub primul aspect al cererii de chemare în judecată.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, anume achitarea energiei electrice și acesta s-a apreciat ca întemeiat, reclamantul făcând dovada că a suportat în integralitate contravaloarea energiei electrice, cu toate că imobilul este ocupat de către pârât și familia sa.
În ceea ce privește cererea privind plata chiriei instanța a apreciat că nu este întemeiată deoarece nu au fost făcute dovezi cu privire la acest aspect.
A făcut aplic.art.274 Cod proc.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe considerentul că această pricină se judecă pentru a treia oară încălcându-se dispozițiile art.1201 cod civil referitoare la autoritatea de lucru judecat.
A mai arătat apelantul că imobilul în cauză nu este ocupat în întregime de el și familia sa, ci parte din acesta este ocupat de mama sa.
Un alt capăt de apel este referitor la contravaloarea curentului electric și arată că acesta a încheiat un contract la 18.06.2007 cu FDFEE Muntenia Nord SA însă reclamantul l-a reziliat și a încheiat contract pe numele său și în acest context el a fost nevoit să-i achite în permanență reclamantului diverse sume de bani pentru plata energiei electrice.
Au fost depuse la dosar înscrisuri de către intimat odată cu întâmpinarea depusă la 26 ianuarie 2009 și s-a dispus înaintarea de către Judecătoria Găeștia dosarului cu nr.831/2004.
S-au mai depus și alte înscrisuri, anume un plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, proprietar fiind moștenitorii și, precum și hotărâri judecătorești și procese verbale întocmite de Poliția localității.
Prin decizia civilă nr. 69 din 23 februarie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul pârâtului, cu păstrarea sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect s-a apreciat de instanța de fond că reclamantul este proprietar al imobilului din acțiune ca urmare a contractului de vânzare cumpărare încheiat între el și, aceasta din urmă păstrându-și un drept de uzufruct viager cu privire la cota ce a fost înstrăinată.
Așa cum a recunoscut și intimatul pârât, el nu ocupă partea de imobil ce i-a revenit în calitate de moștenitor a lui G, întrucât această parte de imobil este ocupată de mama sa, ci partea de imobil ce i-a revenit lui, ca urmare a vânzării cumpărării cotei de moștenire rămasă la decesul lui G de la.
În aceste condiții pârâtul apelant ocupă fără nici un titlu partea de construcție ce-i aparține intimatului reclamant împiedicându-l pe acesta să-și valorifice dreptul de proprietate recunoscut prin actul de vânzare cumpărare și ca atare fapta sa abuzivă trebuie sancționată prin evacuarea sa din imobil.
Cât privește achitarea serviciilor de curent electric, pârâtul apelant nu a făcut dovada faptului că ar fi achitat diverse sume de bani în contul acestei obligații, spre deosebire de reclamantul intimat care a demonstrat cu facturile emise de furnizor că a suportat în integralitate sumele de bani pentru care s-au emis acestea.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că această ceerere de evacuare care a fost admisă la instanța de fond, soluția fiind menținută în apel, este a treia cerere de chemare în judecată, primele două fiind respinse.
Susține recurentul-pârât că deși s-a emis un titlu executoriu cu privire la evacuarea sa, ulterior s-a renunțat la el, iar cu privire la încheierea actelor de vânzare-cumpărare pentru imobil, nu avea nici un drept, moștenitorii fiind și, actele încheiate fiind falsificate.
Arată recurentul-pârât că a depus la dosar ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște ca dovadă că are un act de cumpărare fals, ca de altfel și cadastru făcut, iar scopul acestuia este acela de a înstrăina imobilul.
Solicită recurentul-pârât admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri potrivit susținerilor sale.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece titlurile executorii pe care și-a întemeiat evacuarea pârâtului, sunt hotărâri definitive și irevocabile.
Arată intimatul-reclamant că urma procesului de ieșire din indiviziune și a încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare acesta este proprietarul imobilului dreptul său de proprietate fiind intabulat.
În urma sesizării penale făcute de recurentul-pârât s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale deoarece fapta nu există, astfel că sub toate aspectele criticile recurentului sunt nefondate.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și drept de habitație viageră autentificat sub nr. -.07.2006, reclamantul a cumpărat de la mama pârâtului cota indiviză de din imobilul teren și construcție în litigiu, restul cotei de aparține recurentului-pârât conform deciziei civile nr. 3729/2005 prin care se dispusese ieșirea din indiviziune între acesta și autoarea sa asupra averii rămase de pe urma defunctului
Ulterior, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză cu privire la imobilul în litigiu, iar recurentul-pârât ocupă fără a avea un titlu valabil și partea din imobil care aparține intimatului-reclamant, împiedicându-l pe acesta să-și valorifice dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus arătat, astfel că în mod corect s-a dispus evacuarea sa din respectiva locuință.
Susținerile recurentului-pârât în sensul că actul de vânzare-cumpărare al reclamantului a fost încheiat în urma unui cadastru fals și că actul în sine este fals, sunt lipsite de relevanță în această fază a recursului, în condițiile în care pentru aceleași considerente el a promovat o acțiune având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2174/2006 care a fost respinsă.
Rezultă așadar că acest contract de vânzare-cumpărare este valabil și produce efecte juridice, astfel că intimatul-reclamant este proprietarul de drept al imobilului, recurentul-pârât neavând nici un titlu locativ cu privire la acesta.
Celelalte susțineri cu privire la ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște sunt lipsite de relevanță, atâta vreme cât s-a constatat că actul de vânzare-cumpărare al reclamantului este valabil încheiat și produce efecte juridice.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă care să afecteze legalitatea hotărârii recurate.
Se va lua totodată act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul domiciliat în com. sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 69 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com., sat jud.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
C - --- - -
Fiind plecată în concediu de
odihnă,prezenta se semnează
de către,
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
Grefier,
-
Red.PC
Tehnored.NM
2 ex./29 iunie 2009
f- Judecătoria Găești
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter persona
nr. notificare 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Marilena
