Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 568/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 568
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în com. sat - jud. D, împotriva deciziei civile nr. 104 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. Deal sat - jud.
La apelul nominal făcut la a doua strigare, în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant, personal și intimatul-pârât, asistat de avocat G din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 74 din 15 iunie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei și stabilirea liniei de hotar conform variantei Dar aportului de expertiză.
Avocat G, având cuvântul, solicită în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod pr.civilă respingerea recursului ca nefondat, decizia Tribunalului Dâmbovița fiind legală și temeinică. Arată că hotărârea prin care se stabilește dreptul de proprietate al recurentului pentru suprafața de 1093. teren nu este opozabilă intimatului, deoarece nu a fost parte în acel proces. Totodată, se arată că nu s-a făcut în nici un fel dovada acaparării suprafeței de 138. recurentul învecinându-se și cu alte persoane care nu au chemate în proces.
În consecință solicită respingerea recursului și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 12.10.2006 sub nr.1607/2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, cu obligarea pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamantului asupra suprafeței de 138.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamantul este proprietarul suprafeței de 200. conform adeverinței nr.2744/1999 și certificatul de moștenitor nr.158/1999 și între terenul reclamantului și cel al pârâtului existau semne exterioare de delimitare, existând îndoieli cu privire la amplasarea semnelor de hotar care despart cele două proprietăți, motiv ce generează neînțelegeri între părți, deoarece pârâtul a desființat semnele vizibile de hotarul ce separa proprietățile acaparând din terenul reclamantului suprafața de 138.
În temeiul art. 115 -118 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că este proprietarul suprafeței de 4000. se învecinează cu terenul reclamantului, iar la momentul cumpărării exista un gard despărțitor între proprietăți, care era deteriorat, motiv pentru care a procedat la înlocuirea acestuia, menținând vechiul aliniament, gard edificat în anul 1985 de comun acord cu părinții reclamantului.
Se mai arată în întâmpinare că în anul 1994 reclamantul a edificat gardul de la stradă, ocazie cu care pârâtul i-a permis să amplaseze pe terenul său un stâlp de beton.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că stâlpul de beton se află pe terenul său, iar pentru modificările făcute la gard nu a avut consimțământul reclamantului său.
In urma probelor administrate, înscrisuri, martori, interogatoriu și o expertiză tehnică de specialitate, Judecătoria Pucioasa, prin sentința civilă nr.848 din 11 octombrie 2007, admis acțiunea, a dispus stabilirea liniei de hotar conform variantei A din raportul de expertiză, obligând pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 14. conform schiței anexă la raportul de expertiză, cu compensarea onorariilor de apărător.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut prima instanța că, atât reclamantul, cât și pârâtul, au făcut dovada că dețin proprietăți ce se învecinează, reclamantul având și plan cadastral întocmit în baza Legii nr.7/1996, cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, că între proprietăți a existat un gard care a fost refăcut de către pârât, fiind degradat, iar cu ocazia edificării noului gard, nu a fost menținut vechiul amplasament, ocupând suprafața de 14. din terenul reclamantei, conform variantei A din raportul de expertiză, ocazie cu care sa avut în vedere și planul cadastral al reclamantului, cum și actele de proprietate.
Mai reține instanța de fond că variantele B și C ale raportului de expertiză reflectă de fapt punctele de vedere ale reclamantului, respectiv al pârâtului, fără a fi dovedite prin probele administrate în cauză.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul, recalificate de către instanță ca apeluri, conform dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă și art.2821Cod procedură civilă.
In ce privește apelul declarat de reclamant, tribunalul a constatat că este tardiv.
A reținut tribunalul că, potrivit dispozițiilor art.284 Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
in dovada de comunicare a hotărârii recurate, aflată la fila 117 din dosarul de fond, rezultă că reclamantul a primit-o la data de 16 noiembrie 2007 și față de data când apelul a fost declarat 4.12.2007, așa cum rezultă de pe fila 4 din dosarul de apel, se constată că apelul a fost declarat de către reclamant după împlinirea termenului legal de 15 zile, astfel încât Tribunalul va respinge apelul reclamantului ca tardiv declarat.
Prin motivele de apel formulate de pârât, se arată că, potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 950. pentru care există și plan de amplasament al corpului de proprietate, că deși instanța de fond reține că prin edificarea gardului nou a fost ocupată suprafața de 14. din terenul reclamantului, față de actul cadastral și actele de proprietate, acte din care rezultă suprafața de 950. în urma măsurătorilor efectuate de expert se găsește o suprafață de 956.
Se mai arată în motivele de apel că soluția instanței de fond este criticabilă și sub aspectul caracterului revendicativ al cererii de chemare în judecată, în sensul că instanța trebuia să constate dacă reclamantului i s-a acaparat o suprafață de teren, apoi să stabilească dacă pârâtul este cel care a acaparat această suprafață, situație care în realitate nu este posibilă devreme ce reclamantul deține o suprafață mai mare cu 6.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 102 din data de 11 martie 2008 Tribunalul Dâmbovița - civilă a respins ca tardiv apelul declarat de reclamantul, a admis apelul declarat de pârâtul, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantului, stabilind linia de hotar conform raportului de expertiză, varianta C, pe vechiul amplasament.
De asemenea instanța a respins capătul de cerere privind revendicarea și a obligat reclamantul la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că instanța de fond nu a dat o interpretare corespunzătoare probelor dosarului, concluzionând că pârâtul a ocupat o porțiune din terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 14 mp prin omologarea variantei Aar aportului de expertiză deși concluziile raportului de expertiză trebuiau coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri și martori care conduc la o altă concluzie.
În acest sens reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 950 mp teren pentru care s-a întocmit și planul cadastral în conformitate cu Legea nr. 7/1996 și conform raportului de expertiză suprafața de teren pe care o deține efectiv reclamantul este de 950 mp, deci cu 6 mp mai mult și conform depozițiilor martorilor audiați nu se confirmă faptul că pârâtul ar fi acaparat vreo suprafață de teren din terenul reclamantului, construcția gardului ce separă cele două proprietăți făcându-se pe vechiul amplasament.
Apare evident faptul că în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamant a acaparării terenului din zona hotarului despărțitor de către pârât, fapt pentru care capătul de cerere privind revendicare vreunei suprafețe de teren urmează a fi respins.
În ceea ce privește capătul principal al acțiunii, acela al stabilirii liniei de hotar, cererea apare ca fondată, urmând însă a se dispune stabilirea liniei de hotar conform variantei Car aportului de expertiză și anume pe vechiul amplasament, ca o consecință a respingerii capătului de cerere privind revendicarea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că soluția instanței de apel este total greșită deoarece prin actul nou depus, respectiv sentința civilă nr.880 din 16 octombrie 2007 Judecătoriei Pucioasa, definitivă și irevocabilă s-a admis acțiunea acestuia și s-a constatat că este proprietarul unei suprafețe de teren de 1093 mp situat în sat -, comuna, județul D "pct.Acasă".
Instanța de apel nu face vorbire de acest act nou, ci se referă tot la prima expertiză efectuată la fond, din care rezultă că ar deține cu 5. mai mult teren deși potrivit dispozițiilor art. 295 alin.2 Cod procedură civilă în apel se pot administra noi probe.
Mai arată recurentul - reclamant că în prezentul dosar se face vorbire de o suprafață de teren de 950. în realitate titlul său este de 1093. motive pentru care se impune admiterea în totalitate a acțiunii și în ceea ce privește revendicarea.
Ulterior, recurentul - reclamant a depus la dosar un memoriu în cuprinsul căruia face un istoric al situației de fapt dedusă judecății cu privire la terenul proprietatea sa.
Prin Decizia nr. 635/18.06.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul, a casat Decizia nr. 102/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea sa de cea a pârâtului, și respectarea dreptului său de proprietate și posesie cu privire la terenul în suprafață de 138. pe care acesta l-a acaparat, acțiune admisă la instanța de fond, soluția fiind schimbată în apel în ceea ce privește revendicarea.
Verificând motivele de recurs prin prisma actului nou depus de către recurentul- reclamant în fața instanței de apel, respectiv sentința civilă nr. 880 din 16 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Pucioasa, rămasă definitivă și irevocabilă, rezultă că acesta este proprietarul unei suprafețe de teren de 1093. situat în punctul "Acasă" sat -, comuna, județul D, teren care are aceleași vecinătăți cu cel ce face obiectul prezentului dosar.
Astfel, din cuprinsul hotărârii mai sus menționate reiese că terenul în litigiu are ca vecinătăți la Nord -, la -, la Vest -, la Sud- Strada -.
Cum instanța de apel nu a avut în vedere actul nou depus de către reclamant din care rezultă fără echivoc care este suprafața de teren care îi aparține acestuia, a respins capătul de cerere privind revendicarea terenului fără a se raporta la toate probatoriile administrate.
Este știut că acțiunea în revendicare este principalul mijloc de apărare a dreptului de proprietate publică și privată, și că pe calea unei acțiuni în grănițuire se poate pretinde și revendicarea unei suprafețe de teren ocupată de pârât.
Proprietatea, potrivit dispozițiilor art. 480 Cod civil, este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut însă în limitele determinate de lege, drept ce nu poate fi îngrădit.
A mai reținut instanța că, rezultă așadar că se impune administrarea de noi probatorii, respectiv efectuarea sau refacerea raportului de expertiză, avându-se în vedere și înscrisul nou depus în apel respectiv sentința civilă nr. 880 din 16 octombrie 2007 Judecătoriei Pucioasa, definitivă și irevocabilă, care atestă faptul că recurentul - reclamant este proprietarul unei suprafețe de teren de 1093. și nu 950. cum s-a avut în vedere anterior.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă la data de 18.08.2008 sub nr-.
La data de 27.10.2008 instanța de rejudecare a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie având obiectivele arătate în încheierea de ședință de la fila 21 dosar apel.
În cauză a fost efectuată lucrarea, raportul de expertiză fiind depus la dosar.
Prin Decizia civilă nr. 104/23.03.2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă a admis apelul declarat de, a respins apelul declarat de, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea principală și a stabilit hotarul dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză efectuat în apel, varianta C, pe aliniamentul abcde.
Prin aceiași decizie tribunalul a respins capătul de cerere având ca obiect revendicare, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată către apelantul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că în ceea ce privește sentința civila nr. 880/2007, prin care se constata ca apelantul reclamant este proprietar asupra unei suprafețe de 1093 mp, in condițiile in care aceasta a fost pronunțata in contradictoriu doar cu Primăria, aceasta nefiind opozabila si apelantului parat, nu se poate da eficienta acesteia in ceea ce privește plusul de suprafața ce-l constata.
Relativ la capătul de cerere privind grănițuirea, in condițiile in care totalitatea martorilor audiați in cauza au arătat ca gardul despărțitor dintre proprietățile părților sunt neschimbate ca amplasament mai înainte de anul 1994, nu se poate retine nici faptul ca paratul ar fi schimbat amplasamentul gardului si cu atât mai puțin ca ar fi ocupat vreo porțiune din terenul reclamantului. Ambii martori propuși de reclamant au arătat ca nu au existat discuții cu privire la gardul in litigiu pana la prezenta cauza,nici intre autorii reclamantului si parat si nici intre reclamant si parat.
A mai reținut instanța, că în condițiile in care in cauza reclamantul nu a probat in nici un fel faptul mutării gardului si implicit al ocupării unei suprafețe de teren, urmează a se stabilii linia de demarcație dintre proprietățile parților, ca linia actuala așa cum este ea identificata in raportul de expertiza, efectuat in apel, pe aliniamentul "a,b,c,d,e".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că soluția instanței de apel este nelegală întrucât a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1093 mp cu probele administrate în cauză.
A mai precizat recurentul că instanța de apel motivează soluția pe simplu fapt că în ceea ce privește Sentința civilă nr. 880/2007 prin care i s-a constatat dreptul de proprietate asupra respectivei suprafețe nu este opozabilă apelantului pârât neputându-se da eficiență acesteia în ceea ce privește plusul de suprafață.
Pe de altă parte, în mod greșit s-a reținut la cuvântul apărătorului apărătorului apelantului reclamant omologarea variantei B în condițiile în care acesta a solicitat omologarea variantei D din raportul de expertiză, cu admiterea acțiunii sub aspectul ambelor capete de cerere și anume revendicarea pentru suprafața de 138 mp.
Recurentul a formulat și depus la dosar un memoriu.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
După cum s-a menționat în precedentelor considerente prin Decizia nr. 635/18.06.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul declarat de reclamantul, a casat Decizia nr. 102/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La fundamentarea acestei soluții a stat pe de o parte împrejurarea că instanța de apel nu a avut în vedere actul nou depus de reclamant din care rezultă fără echivoc suprafața de teren ce îi aparține acestuia, iar pe de altă parte necesitatea administrării de noi probatorii respectiv efectuarea sau refacerea raportului de expertiză avându-se în vedere respectivul înscris nou respectiv Sentința civilă nr. 880/16.10.2007 a Judecătoriei Pucioasa definitivă și irevocabilă care atestă că recurentul este proprietarul unei suprafețe de 1093 mp și nu de 950 mp așa cum s-a avut în vedere anterior.
Așadar, instanța de recurs a dat dezlegarea atât problemei de drept a întinderii dreptului de proprietate al reclamantului ca fiind de 1093 mp, cât și necesității administrării de probatorii care să pornească de la această suprafață în soluționarea petitelor având ca obiect grănițuire și revendicare.
Cu ocazia rejudecării tribunalul nu s-a conformat sub nici unul din cele două aspecte deciziei de casare.
Astfel, în ceea ce privește sentința civilă nr. 880/2007 prin care se constată că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 1093 mp a reținut că în condițiile în care aceasta a fost pronunțată în contradictoriu doar cu Primăria aceasta nu este opozabilă apelantului pârât și nu i se poate da eficiență în ceea ce privește plusul de suprafață ce se contestă, deși instanța de recurs așa cum s-a menționat mai sus stabilise cu caracter obligatoriu că respectiva hotărâre face pe deplin dovada dreptului de proprietate pentru toată suprafața menționată în hotărârea definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, deși la termenul de judecată din data de 27.10.2008 tribunalul a dispus efectuarea unei expertize care să aibă ca punct de plecare obiectivele fixate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, actele depuse și în special sentința civilă nr. 880/16.10.2007 a Judecătoriei Pucioasa, iar expertul în cuprinsul lucrării nu a răspuns pe deplin acestora în sensul de se învedera față de actele de proprietate ale părților dacă pârâtul a acaparat vreo o suprafață din terenul reclamantului, instanța de rejudecare nu a ordonat refacerea lucrării pentru a da o dezlegare legală și temeinică raportului juridic litigios.
Ori, potrivit art. 315 al. 1 Cod pr. civ. în caz de casare hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Constatând că instanța de rejudecare a nesocotit decizia de casare a instanței de recurs sub aspectele mai sus învederate și având în vedere atât dispoziția menționată în precedent, cât și art. 312 al. 3 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Cu ocazia rejudecării tribunalul se va conforma întocmai atât deciziei de casare precedente cât și prezentei decizii de casare în sensul că întinderea dreptului de proprietate al reclamantului este de 1093 mp așa cum s-a stabilit prin 880/16.10.2007 a Judecătoriei Pucioasa, definitivă și irevocabilă, opozabilă erga omnes, deci și pârâtului față de împrejurarea că prin acesta se constată un drept de proprietate.
De asemenea tribunalul va dispune efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie având ca obiective: identificare, măsurarea și poziționarea pe schița de plan a terenurilor proprietatea părților față de actele de proprietate ale acestora, stabilirea dacă pârâtul a acaparat vreo o suprafață de teren din cea proprietatea reclamantului și trasarea linei de hotar dintre proprietățile părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în com. sat - jud. D, împotriva deciziei civile nr. 104 din 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. Deal sat - jud.
Casează Decizia nr. 104/23.03.2009 a Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red
2 ex/19.06.2009
nr- Judecătoria Pucioasa
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
