Anulare act. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 590
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 50/A din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1202 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în S,-, jud. M, domiciliat în S,-, jud. M, domiciliată în S,-, jud. M, domiciliate în S,-, jud. M, domiciliată în S,-, jud. M, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat, intimatul reclamant, personal și asistat de avocat Paguba, intimații reclamanți, reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către recurentul pârât a înscrisurilor solicitate de instanță la termenul anterior, după care;
Avocat, pentru recurentul pârât, a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 962 din 31.08.2006, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 59/2006.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamanți. A precizat că instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei interesului acestora invocate de pârât prin întâmpinare, fără însă a administra probe în dovedire, constatând doar că din actele depuse la dosar de reclamanți rezultă că aceștia au calitatea de moștenitori ai defunctului și că interesul lor este legitim, în concordanță cu dreptul subiectiv, susținând că pretențiile lor izvorăsc din moștenire. Din actele de filiație depuse la dosar rezultă clar că reclamanții nu pot face dovada că sunt moștenitorii legali acceptanți ai succesiunii lui, decedată în anul 1972. moștenitori ai lui sunt alte persoane decât reclamanții moștenitori care nu au ridicat nicio pretenție până în prezent. De asemenea, reclamanții nu aveau cum să culeagă moștenirea lui, întrucât acesta făcuse un testament tatălui pârâtului, care nu a fost atacat de nimeni. Instanța în mod greșit a apreciat că pârâtul nu a îndeplinit condițiile cerute de lege pentru a-l moșteni pe. Condiția esențială referitoare la existența vocației succesorale generale proprie vizează și situația descendenților din adopție, apreciind că pârâtul îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a-l moșteni pe tatăl său, fiind adoptat cu efecte depline; cu cheltuieli de judecată.
Avocat Paguba, pentru intimații reclamanți, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice. A precizat că reclamanții au făcut dovada calității procesuale active, întrucât sunt nepoți de soră ai defunctului, iar interesul în cauză este justificat prin desființarea certificatului de moștenitor, intimații devenind unici moștenitori ai acestuia. Hotărârea privind anularea titlului de proprietate a fost atacată în baza acestui certificat de moștenitor pe care l-au contestat, iar dosarul respectiv este pe rolul Tribunalului Mehedinți, în prezent fiind suspendat până la soluționarea acestui aspect; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr-(3176/2006), reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul, pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pârâtul a indus în eroare notarul public în momentul încheierii certificatului de calitate de moștenitor, în sensul că este fiul lui și al lui (născută ) fiica defunctului, deoarece a decedat în anul 1952, înaintea tatălui său, decedat în 1953, iar pârâtul nu putea fi fiul acesteia, fiind născut la 24.07.1956.
Pârâtul a formulat în cauză întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților întrucât nu sunt moștenitorii legali ai lui și excepția lipsei de interes deoarece nu au făcut dovada interesului practic, imediat pe care-l justifică prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Prin încheierea de ședință din data de 30.03.2007, instanța a respins excepțiile invocate prin întâmpinare constatând că reclamanții au calitatea de moștenitori ai succesorilor defunctului, iar pe de alta parte interesul lor este legitim, în concordanță cu dreptul subiectiv, pretențiile acestora izvorând din moștenire.
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr.1202/05.10.2007, a admis acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului și a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.236/3.08.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâtul nu are calitatea de unic moștenitor legal al defunctului, iar împrejurarea că acesta a formulat cerere în baza Lg.112/1995 și i s-a restituit în natură un imobil proprietatea defunctului nu este de natură să acopere lipsurile din dosarul notarial în cuprinsul căruia nu se regăsește nici un act de stare civilă care să stabilească filiația față de defunct în calitate de nepot de fiică.
A mai reținut că susținerile pârâtului referitoare la faptul că reclamanții nu au acceptat succesiunea defunctei (sora lui ) nu sunt relevante deoarece, pe de o parte nu s-a dezbătut succesiunea lui, iar putea chiar să renunțe la aceasta, iar pe de altă parte prin titlul de proprietate nr.71035/23.08.2005 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren pe numele pârâtului și al reclamanților ceea ce conduce la concluzia că, chiar dacă reclamanții nu s-au numărat printre moștenitorii acceptanți ai defunctei prin cererea lor de reconstituire în baza 18/1991 au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond a soluționat greșit excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes deoarece, pe de o parte, din actele de stare civilă și încheierea din 18 mai 1972 autentificată de Notarul Public Cardei rezultă că aceasta a avut ca moștenitori pe, și, în calitate de descendenți gradul I și nu reclamanții din acțiune, iar pe de altă parte aceștia nu au făcut dovada interesului practic, imediat pe care îl justifică prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, interesul trebuind să fie legitim, născut și actual, personal și direct; probele administrate au fost interpretate eronat; greșit s-a reținut că în speță operează reprezentarea succesorală în favoarea reclamanților deoarece chiar dacă a avut o soră, iar aceasta la rândul său a avut 3 copii nu s-a făcut nici o dovadă că aceștia au acceptat succesiunea mamei lor care l-ar fi putut moșteni pe fratele său,însă neavând calitate de moștenitor rezervatari nu putea solicita reducțiunea testamentului, astfel că toată moștenirea acestuia s-a transmis în baza testamentului către al cărui unic moștenitor este; nu s-a analizat în nici un fel sentința civilă nr.962/31.08.2006 prin care s-a dispus excluderea reclamanților din titlul de proprietate nr.71035/2005 și s-a constatat cu putere de lucru judecat calitatea de moștenitor legal al defunctului.
Tribunalul Mehedinți, prin decizia civilă nr. 50A din 21.02.2008, a respins, ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât împotriva sentinței civile nr.1202/05.10.2007, pronunțată de Judecătoria Strehaia, intimați reclamanți fiind, și.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea apelantului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții, în calitate de colaterali privilegiați, sunt îndreptățiți a reclama în justiție soluționarea conflictului apărut în legătură cu succesiunea defunctul, aceasta cu atât mai mult cu cât fiind vorba de o nulitate absolută, ea poate fi invocată de oricine are interes.
Or, în speță, interesul intimaților reclamanți este legitim și izvorăște din moștenirea defunctului la care se consideră îndreptățiți, fapt ce rezultă din titlul de proprietate nr.715 prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate alături de recurentul pârât pentru terenurile defunctului, iar prin sentința civilă nr.962/31.08.2006, pronunțată în dosarul nr. 59/2006 al Judecătoriei Strehaia, reținându-se calitatea de unic moștenitor legal a recurentului, conform certificatului de calitate succesorală, s-a dispus anularea acestuia în sensul excluderii reclamanților ca moștenitori ai defunctului.
Susținerile apelantului, în sensul că defunctul a testat fiicei și ginerelui un imobil compus din casă și 40 ha teren arabil și pădure, iar, prin predecesul fiicei, întreaga moștenire s-a transmis tatălui adoptiv, pe lângă faptul că o asemenea apărare s-a formulat pentru prima dată în apel este și irelevantă, în speță, fiind contestată calitatea de unic moștenitor legal ( nepot de fiică) a pârâtului la succesiunea defunctului, fiind evident că nu are vocație succesorală generală.
Este adevărat că, în calitate de fiu adoptiv, este singurul moștenitor legal al tatălui său, însă între acesta și defunctul nu există nici un grad de rudenie care să-i confere vocație succesorală la moștenirea acestuia, astfel că susținerile recurentului în sensul că urmare a adopției a devenit rudă atât cu adoptatorul cât și cu rudele acestuia nu au nici un suport legal.
Criticile ce vizează neacceptarea succesiunii de către copiii defunctei, sora defunctului sau împrejurarea că în patrimoniul acestuia nu mai exista nici un bun la data decesului având în vedere testamentul făcut în favoarea tatălui recurentului sunt irelevante în cadrul procesual de față și în condițiile în care atât recurentul cât și intimații reclamanți emit pretenții asupra moștenirii defunctul.
În termen legal s-a declarat recurs de către pârâtul criticând pentru nelegalitate ambele hotărâri judecătorești conform art. 304 pct. 7, 8 și 9 cod pr. civ. în sensul că au fost aplicate greșit dispozițiile legale privind succesiunea, a fost greșit rezolvată excepția calității procesuale active a reclamanților datorită modului în care au fost aplicate dispozițiile legale privitoare la succesiune referitor la diferența dintre moștenitorii legali și cei testamentari raportat la rezerva succesorală, precum și principiul proximității gradului de rudenie; a fost rezolvată eronat excepția lipsei de interes a reclamanților deoarece autoarea a avut alți moștenitori și nu reclamanții în cauză, situație în care acțiunea introdusă nu le profită.
În scop probatoriu, s-au depus în dosarul de recurs acte noi, respectiv raportul de expertiză extrajudiciară privind înscrisul testament olograf din 1947, acte de stare civilă, copie de pe registrul agricol, hotărâri judecătorești privind anularea titlului de proprietate eliberat în baza Lg. 18/1991.
Criticile formulate sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Excepția calității procesuale active a reclamanților constituire o excepție de procedură de fond cu efect dirimant, ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil, deoarece constă în îndreptățirea unei persoane de a reclama în justiție. Motivarea instanței de apel că nu poate fi primită apărarea formulată de pârât pentru prima dată în apel, invocându-se, pe baza actelor depuse, calitatea de moștenitor testamentar a tatălui său, nu este corectă.
Potrivit art. 287 Cod pr. civ. cererea de apel trebuie să cuprindă dovezile invocate în susținerea apelului, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Dacă dovezile propuse constau în înscrisuri nearătate la prima instanță, norma indică aplicarea în mod corespunzător a dispoz. art. 112 pct. 5 Cod pr. civ. Prin urmare, instanța de apel avea obligația de a se pronunța în mod explicit și de a analiza în concret probele propuse chiar dacă administrarea acestora s-a solicitat pentru prima dată în apel.
Din motivarea deciziei pronunțată în apel rezultă că această instanță, cu toate că a făcut referire la actele existente, nu a dat acestora interpretarea impusă de normele legale ce privesc devoluțiunea succesorală.
Reclamanții au formulat acțiunea invocând calitatea lor de moștenitori legali a autorului, decedat la 11.05.1953 și lipsa calității de moștenitor a pârâtului, care este numai moștenitorul lui, ginerele autorului, nu și a fiicei acestuia.
Pârâtul a formulat întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, susținând că aceștia nu sunt moștenitorii legali ai autorului, deoarece sora autorului, respectiv, a avut ca moștenitori descendenți direcți, respectiv, și, iar reclamanții sunt colaterali față de.
Examinând actele dosarului se constată că autorul, de la care provine succesiunea ce face obiectul certificatului de moștenitor a cărui nulitate se invocă, a avut ca fiică pe, căsătorită cu, tatăl pârâtului.
La 7.03.1047, autorul a întocmit un testament olograf, prin care dispunea ca după încetarea din viață, fiica sa, și soțul acesteia, să moștenească corpul de casă din S, str. -. - D, nr. 97, precum și cele 40 ha pământ și pădure aflate în proprietatea sa.
, fiica lui, a decedat în 1952, deci anterior decesului tatălui, situație în care, în conformitate cu dispoz. art. 924 Cod civil, în ceea ce o privește pe aceasta, testamentul a devenit caduc (orice dispoziție testamentară devine caducă, când acela în favoarea cărui a fost făcută, a murit înaintea testatorului).
Caducitatea legatului constituie o cauză de ineficacitate a legatului care decurge din imposibilitatea executării acestuia, datorită împrejurării că, așa cum este în speță, legatarul nu poate să-l primească și are ca efect desființarea sa retroactivă.
Potrivit însă dispoz. art. 929 Cod civil, în situația în care din dispozițiile testamentare rezultă că testatorul a dorit să dea legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela din legatari, care vine la legat, ia totalitatea. Mai mult, în situația în care unul din legatari a murit înaintea testatorului, legatarul care primește legatul îl culege integral, fără a se scădea partea legatarului care a predecedat autorului.
Or, din conținutul testamentului olograf existent la dosar rezultă fără putință de tăgadă că autorul a înțeles să dea în plină proprietate ginerelui și fiicei sale bunurile testate, deci nu a înțeles să se efectueze între cei doi legatari o diviziune a acestor bunuri, situație în care, potrivit art. 1058 Cod civil, obligația este nedivizibilă chiar dacă obiectul este divizibil, dar părțile contractante l-au privit sub un raport de nedivizibilitate.
Această nedivizibilitate rezultă și din clauza dispusă în testament, potrivit căreia testarea s-a făcut în favoarea celor doi, cu sarcina acestora de a-l ajuta pe autor la muncile și a-i asigura cele necesare vieții, obligație care are caracter nedivizibil între cei doi legatari, conform dispozițiilor legale precizate mai sus.
Reclamanții au contestat valabilitatea acestui testament olograf, considerând că nu provine de la testator, situație în care instanța a procedat la o verificare de scripte, la dosarul cauzei depunându-se mai multe acte originale (lăsate în copie la dosar), scrise de mână de către autor (chitanță de mână - fila 56 dosar apel, fotografie cu adnotare pe verso de către autor - fila 57 dosar apel).
Cu toate că în încheierea de ședință din 7.02.2008, instanța de apel reține că toate copiile depuse sunt conforme cu originalul, nu s-a pronunțat în mod expres asupra rezultatului verificării de scripte, scopul depunerii acestor acte fiind tocmai administrarea acestei dovezi, în conformitate cu dispoz. art. 177 și următ. Cod pr. civ.
Verificându-se în această cale de atac, în contradictoriu, testamentul și actele depuse spre comparare, se constată fără nici un echivoc că testamentul este scris în totalitate de către autor, datat și semnat de către acesta. Concluzia instanței cu privire la verificarea de scripte este în concordanță și cu raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la 11.02.2008 și depus ca probă în dosarul de recurs. În această situație, se constată că testamentul olograf îndeplinește cerințele prev. de art. 859 cod civil (testamentul olograf nu este valabil decât când este scris în tot, datat și subsemnat de mâna testatorului). Lipsa acestor formalități ar fi afectat de nulitate testamentul olograf, conform art. 886 Cod civil.
Față de dispozițiile legale prezentate mai sus rezultă că a avut ca moștenitor testamentar pe tatăl pârâtului, respectiv. Moștenitorul testamentar a cules întregul obiect al legatului întocmit de autor, situație în care, prin succesiune, a transmis dreptul său pârâtului, adoptat de către, prin decizia nr. 54 din 5.12.1963 (fila 33 dosar recurs). . a fost o înfiere cu efecte depline, situație în care înfiatul a devenit descendentul direct al autorului și în această calitate este beneficiarul și succesiunii testamentare transmisă de.
În ce privește calitatea de moștenitori a reclamanților pentru succesiunea lui, se constată că a avut o soră, căsătorită, care la rândul său a avut mai mulți copii, reclamanții fiind nepoți în linie directă ai acesteia.
Calitatea de moștenitori a descendenților lui la succesiunea lui este determinată de calitatea de moștenitor a acesteia la respectiva succesiune.
Aceasta avea calitate de colateral privilegiat, așa cum este definită linia colaterală de art. 661 Cod civil. privilegiat nu intră în categoria moștenitorilor rezervatari, așa cum sunt prevăzuți de art. 841 și următ. Cod civil, situație în care pot fi îndepărtați de la succesiune de moștenitorii testamentari.
Or, în situația dată, se constată că în certificatul de moștenitor a cărui nulitate se invocă sunt cuprinse numai bunurile care fac obiectul legatului întocmit de autorul, astfel încât se constată că reclamanții, în calitate de descendenți ai autoarei, nu pot invoca calitatea lor de moștenitori față de autorul, atât timp cât autoarea lor a fost îndepărtată de la succesiune de către moștenitorul testamentar, tatăl pârâtului.
Urmează a se reține că reclamanții nu au calitate procesuală activă, așa cum a fost definită mai sus, deci nu sunt îndreptățiți să solicite drepturi asupra succesiunii ce face obiectul certificatului de moștenitor, a cărui anulare s-a solicitat. Chiar dacă în acest certificat se consemnează că moștenitorul este nepotul de fiică a lui, o eroare a notarului în ceea ce privește calitatea de moștenitor a pârâtului, aceasta nu este de natură a duce la nulitatea acestui certificat atât timp cât pârâtul este descendentul lui, moștenitorul testamentar al autorului succesiunii dezbătute.
Neavând calitate procesuală activă, reclamanții nu justifică nici existența unui interes judiciar, condiție necesară pentru ca o persoană să dobândească calitatea de parte într-un proces civil, aceștia neavând nici un folos material sau moral pe care să poată să-l obțină de pe urma activității judiciare pe care au desfășurat-
În considerarea celor expuse, urmează ca, aplicând dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. rap. la art. 312 Cod pr. civ. să se admită recursul, să se modifice decizia civilă, în sensul că se va admite apelul pârâtului și se va schimba sentința în totalitate, respectiv se va respinge acțiunea reclamanților.
Față de dispoz. art. 274 Cod pr. civ. reclamanții vor fi obligați la plata sumei de 1420 lei cheltuieli de judecată, în favoarea recurentului pârât, reprezentând onorariu avocat și taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, jud. V, împotriva deciziei civile nr. 50/A din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1202 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în S,-, jud. M, domiciliat în S,-, jud. M, domiciliată în S,-, jud. M, domiciliate în S,-, jud. M, domiciliată în S,-, jud.
Modifică decizia civilă nr. 50/A din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și admite apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1202 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr-.
Schimbă sentința civilă nr. 1202 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Strehaia, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului.
Obligă intimații reclamanți la plata sumei de 1420 lei cheltuieli de judecată, în favoarea recurentului pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
-
Grefier,
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./11.07.2008
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
