Anulare act. Decizia 592/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 592
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta UNITA TURISM ). A) împotriva deciziei civile nr. 90/A din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA DTS, și intimații intervenienți, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă UNITA TURISM ). A), reprezentată de consilier juridic, intimații intervenienți, reprezentați de avocat G, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA DTS,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Avocat G, pentru intimații intervenienți, a depus la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar după aceasta reprezentantului recurentei reclamante.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă UNITA TURISM ). A), a depus la dosar, în copii, sentința nr. 3342/06.06.2002, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr. 172/2002, încheierea din 28.03.2002, pronunțată în dosarul nr. 172/2002 și întâmpinarea formulată de în același dosar, comunicând un exemplar după acestea apărătorului intimaților intervenienți.
Instanța, pentru a da posibilitatea reprezentanților părților de a lua cunoștință de întâmpinarea și actele depuse la dosar, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă UNITA TURISM ). A), reprezentată de consilier juridic, intimații intervenienți, reprezentați de avocat G, lipsind intimații pârâți PRIMĂRIA DTS,.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă UNITA TURISM ). A), a pus concluzii de admiterea recursului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată. A arătat că instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale, întrucât din completul de judecată care a pronunțat hotărârea recurată a făcut parte și d-na judecător care s-a pronunțat și prin decizia nr. 251/27.11.2007, aceasta având obligația să se abțină de la soluționarea cauzei, potrivit art. 24 Cod procedură civilă. De asemenea, a precizat că intervenienții au formulat cerere de intervenție în interes propriu și nu în interesul lui pârâtei. Apreciază că Primăria DTS nu a făcut dovada că terenul ar fi aparținut domeniului public și nu a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate al A, în condițiile în care acest teren ar fi făcut parte de domeniul public și ar fi fost cuprins nelegal în certificatul de atestare. Terenul se află și în prezent în patrimoniul A, actualmente UNITA TURISM; fără cheltuieli de judecată.
Avocat G, pentru intimații intervenienți, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. A precizat că motivul de recurs cu privire la faptul că instanța nu a fost alcătuită conform dispozițiilor legale este nefondat, întrucât cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24 Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie. Apreciază că prin reaprecierea cererii de intervenție de către instanță nu s-a produs nici o vătămare reclamantei, așa cum prevede art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Deși recurenta nu a dovedit în nici un fel că ar fi folosit terenul rămas liber, critică faptul că Primăria nu a făcut dovada că terenul în litigiu a fost în proprietatea statului, deși exproprierea acestuia nu poate fi contestată. Mai mult, prin cererea adresată Consiliului Local în anul 1997, aflată la filele 39-45, de a i se atribui terenul rămas liber în vederea extinderii, se dovedește că recurenta nu era în posesia terenului, ci dimpotrivă se afla în administrarea autorității publice locale, competentă potrivit legii să emită dispoziția de restituire în natură; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamanta - - -.S a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului DTS și, anularea dispoziției nr.1928 din 29.09.2006 emisă de Primăria D -. S, prin care s-a dispus restituirea către, parte în natură, parte prin echivalent a imobilului situat în-.
In motivarea cererii reclamanta a arătat ca terenul a fost expropriat cu plata despăgubirilor cuvenite pentru construirea Hotelului și la 19.04.1996 a fost eliberat un certificat de atestare a dreptului de proprietate al - - D T S, fiind respinsă acțiunea formulată de pârâta, de anulare al acestuia prin decizia nr.381/2001 a Curții Supreme de Justiție, iar dispoziția de restituire este nelegală.
Parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetentă materială arătând că, contestația trebuie soluționată de Secția civilă Tribunalului Mehedinți, iar la 29.11.2006 au formulat cerere de intervenție în interes propriu si, solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată, arătând că justifică interes, întrucât terenul în suprafață de 390,4 mp. l-au cumpărat la 3.02.2003 în baza contractului autentificat nr.437, de la proprietara.
Prin încheierea din 24.01.2007 Tribunalul Mehedinți - Secția contencios administrativ a transpus cauza la secția civilă.
Tribunalul Mehedinți - secția civilă, prin sentința civilă nr.278/2007 a admis excepția necompetentei materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dr.-.S, apreciind că obiectul acțiunii nu se încadrează în dispozițiile art. 26 din Legea 10/2001, fiind incidente dispozițiile codului d procedură civilă și nu ale legii speciale, pentru stabilirea competenței materiale de soluționare cauzei, decizia emisă în baza Legii 10/2001 putând fi atacată de persoana îndreptățită, și nu de către un terț.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 28.05.2007 la Judecătoria Drobeta Turnu S care prin sentința civilă nr.5915 din 07.12.2007, a admis acțiunea reclamantei, a respins cererea de intervenție și a dispus anularea dispoziției nr.1928/29.09.2005 emisă de Primăria D T S, cu privire la imobilul teren de 390,04 mp situate în DTS,- și a procesului - verbal de punere in posesie încheiat la 02 noiembrie 2005.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, prin dispoziția contestată i s-a restituit pârâtei suprafața de 390,4 mp, teren situat în-, din totalul de 624,75 mp,expropriați prin decret prezidențial, teren ce se afla în patrimoniul reclamantei la data intrării în vigoare Legii 15/1990, căreia i s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate, seria M 08 nr.0488/1996,în baza HG 834/1991.
Pârâta Primăria DTS nu comunicat documentația avută în vedere la emiterea dispoziției 1928/2005, nici care este regimul juridic al terenului, restituind un teren ce nu-l deține, motivând dispoziția pe baza sentinței civile nr.6426/2001a Judecătoriei Drobeta Turnu S.
S-a mai reținut că pârâta cunoștea că - - este proprietarul terenului din litigiu, fapt dovedit în cadrul deciziei 381/2001 a Curții Supreme de Justiție, și-a intabulat dreptul de proprietate în 2002, iar în anul 2003 vândut terenul soților, deși nu era proprietara legitimă terenului.
In termen legal, pârâta Primăria municipiului DTSa declarat apel, susținând că în mod nelegal instanța de fond a dispus anularea dispoziției în totalitate, în condițiile în care s-au acordat și măsuri reparatorii pentru construcțiile ce s-au aflat pe teren.
Dispoziția a fost emisă în baza sentinței civile nr.6426/05.11.2001, definitivă și irevocabilă, pârâta Primăria municipiului DTS fiind obligată să emită actul administrativ de restituire în parte a imobilului și acordare de măsuri reparatorii pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură și pentru construcțiile ce s-au aflat pe terenul respectiv.
mai susținut că dispoziția respectivă a produs, pe lângă efectele obligatorii între părți, întemeiate pe principiul relativității, și efecte de opozabilitate față de terți, că hotărârea nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, invocând decizia nr.2351/14 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție
Terenul expropriat nu fost folosit potrivit scopului propus, din probele administrate în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr.6426/2001, rezultând că fostele proprietăți din zona Hotel au trecut în proprietatea statului atât prin acte de donație, cât și prin decretul de expropriere.
S-a stabilit prin decizia 6/1999 a Curții Supreme de Justiție că, dacă imobilele ce au fost expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost expropriate vor fi retrocedate, astfel că, în mod abuziv i s-a întocmit reclamantei - - documentația în vederea emiterii actului de constituirea dreptului său de proprietate pentru terenul din litigiu, iar din documentația de CF reiese că terenul nu constituie un trunchi comun, fiind introduse în același timp și suprafețe carosabil-pietonale,așa cum se evidențiază în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.3778/2001 al Judecătoriei Drobeta Turnu S.
Pârâta a declarat apel susținând că Judecătoria Drobeta Turnu S nu avea competența materială de a soluționa acțiunea, conform art.24 din Legea nr.10/2001, secțiile civile din cadrul tribunalelor soluționând plângerile împotriva deciziilor emise în baza acestui act normativ.
Pe fond, a arătat că terenul de 390,4 mp este liber, nu a fost afectat de detalii de sistematizare, pentru terenul de 130 mp. care nu este liber a primit despăgubiri și că reclamanta nu justifică calitate procesuală,în condițiile în care dispoziția nr.1928 este un act administrativ, care atestă restituirea proprietății și a fost intabulat în CF.
A mai susținut că acțiunea este tardivă și inadmisibilă, întrucât dispoziția fost emisă în scopul aducerii la îndeplinire unei hotărâri judecătorești.
Au declarat în termen legal apel și intervenienții și, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru că prin Decretul nr.108/1974 s-a dat în administrarea M suprafața de 5027mp în vederea construirii unui hotel, terenul pe care s-a construit hotelul fiind despărțit de restul terenului expropriat de o stradă( cale de acces) între str. - și B-dul - -, rămânând liber terenul situat la vest retrocedat foștilor proprietari după 1990, în baza hotărârilor judecătorești sau prin dispoziții ale Primăriei DTS.
Că, în certificatul de atestare dreptului de proprietate emis reclamantei s-a trecut o suprafață mai mare de 8045 mp decât cea necesară desfășurării activității, suprafață pe care reclamanta nu o menționează în nici o acțiune adresată instanței, din care peste 2500 mp s-au restituit foștilor proprietari, reclamanta intabulându-și dreptul de proprietate la 22.09.2000 numai pentru 5443 mp și s-a înscris provizoriu cu dreptul său pentru 609 mp în 2003 ulterior intabulării în CF a dreptului de proprietate al pârâtei pentru 390 mp și a efectuării mențiunilor privind dreptul de proprietate dobândit de intervenienți, prin actul de vânzare cumpărare.
Au mai susținut că prima instanță nu a examinat legalitatea dispoziției 1928/2005 în raport cu probele administrate, menționând numai că Primăria DTS nu a comunicat documentația avută în vedere la emiterea dispoziției.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate, arătând că excepția de necompetență materială fost soluționată prin sentința civilă nr.278/2007 și că pârâta cunoștea cine este proprietarul terenului.
Că, legalitatea certificatului său de atestare a proprietății a fost supusă controlului instanței de judecată și că excepțiile invocate de aceasta sunt neîntemeiate.
A mai arătat că dispoziția a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă în baza Legii 10/2001 și că principiul opozabilității față de terț produce efecte imediate, neexistând nici o distincție în ceea ce privește data de la care înscrierea devine opozabilă terților și că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare în favoarea pârâților, vânzătoarea nu avea dreptul de proprietate asupra terenului.
Prin decizia civilă nr.90/A din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-au admis apelurile declarate de pârâtele Primăria DTS și în contradictoriu cu apelanții - intervenienți și și intimată - - Turism --
S-a schimbat sentința, în sensul că s-a respins acțiunea și s-a admis cererea de intervenție accesorie.
A fost obligată intimata la plata către apelanții intervenienți a sumei de 1200 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere că prin Decretul Prezidențial nr. 108/1974 s-a expropriat terenul în suprafață de 5027 situat în DTS, pentru utilitate publică, respectiv pentru construirea hotelului, în care se include și locul de casă proprietatea pârâtei, în suprafață de 625
După anul 1990 însă, o parte din terenul expropriat a fost retrocedat prin hotărâri judecătorești foștilor proprietari, printre care și pârâtei, respectiv suprafața de 390,4
Prin dispoziția nr. 1928/2005, emisă de pârâta Primăria Mun. DTS, s-a restituit pârâtei terenul în suprafață de 390,4, situat în str. -.
Pârâta a fost pusă în posesie cu terenul respectiv și a întabulat dreptul de proprietate în nr. 8592/N/03.02.2003, înstrăinând terenul intervenienților cu contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 437/2003.
Instanța de apel a apreciat că dispoziția de restituire în natură a fost emisă legal, cu respectarea unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, așa încât susținerea reclamantei potrivit căreia dispoziția este nulă pentru lipsa cauzei licite și fraudarea dreptului său de proprietate este neîntemeiată.
S-a motivat de asemenea, că o comparare a titlurilor de proprietate exhibate de părți se poate face numai într-o acțiune în revendicare.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, reclamanta a invocat următoarele critici:
- instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât din completul de judecată a făcut parte și judecător ce a pronunțat și decizia nr. 251/27.11.2007 în dosarul nr-, având ca obiect revendicare;
- că prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât cu ocazia judecării apelului, când cauza a rămas în pronunțare, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție calificarea cererii de intervenție și cu toate că apărătorul intervenienților a calificat cererea ca o cerere de intervenție în interes propriu, instanța de apel a calificat-o ca fiind o cerere accesorie și în felul acesta a încălcat principiul disponibilității;
- că hotărârea este lipsită de orice temei legal și e dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece notificarea se adresează, în conformitate cu art. 22 din Legea 10/2001, unității deținătoare a imobilului revendicat, ori pârâta Primăria DTS avea obligația, conform art. 26 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actualul art. 28 alin. 2, să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare;
- că în conformitate cu art. 27 din legea nr. 10/2001, înainte de modificare prin Legea nr. 247/2005, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent;
- că dispoziția nr. 1928/2005 a fost emisă de o autoritate necompetentă de a soluționa cererea de restituire în condițiile în care Turism este reala deținătoare a terenului din-;
- că Primăria DTS nu a precizat actul normativ sau de autoritate în baza căruia terenul a ajuns în detenția sa;
- că terenul ce face obiectul dispoziției se află în patrimoniul, actualmente Turism;
- că pârâtei i s-a restituit din terenul expropriat suprafața de 390,4 prin sentința civilă nr. 6426/2001, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, rămasă definitivă și irevocabilă, i s-a restituit acest teren și l-a înstrăinat pirn contractul de vânzare - cumpărare nr. 437/2003;
- că față de critica instanței de apel, cum că prima instanță a încălcat principiul rolului activ, nepunând în discuție temeiul juridic al cererii, în jurisprudență s-a făcut precizarea că momentul în care reclamantul și-a sprijinit acțiunea pe mai multe motive, instanța de apel era obligată să se pronunțe asupra lor;
- că prin dispoziția contestată, s-a pierdut și dreptul la despăgubiri pentru construcția demolată.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește alcătuirea instanței, 304 pct. 5 Cod procedură civilă, cu privire la încălcarea formelor de procedură și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu privire la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii.
În susținerea recursului, recurenta a depus la dosar sentința civilă nr. 2208/2008, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S, decizia civilă nr. 251/A/2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, sentința civilă nr. 3342/2002, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr. 172/2002, încheierea de ședință din 28 martie 2002, pronunțată în dosarul nr. 172/2002 și întâmpinarea depusă de recurentă în dosarul nr. 172/2002 al Judecătoriei Drobeta Turnu S.
În cauză au formulat întâmpinare intervenienții și, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând decizia prin prisma criticilor invocate, Curtea reține următoarele:
Instanțele au fost învestite inițial de reclamanta - -, cu sediul în DTS, cu o contestație împotriva Dispoziției nr. 1928/29.09.2006, emisă de Primăria Mun. DTS care a modificat art. 1 din Dispoziția nr. 570/2005, emisă de aceeași entitate, în sensul că a dispus restituirea în natură a suprafeței de 390,4, situată în DTS,-, pârâtei.
Pe parcursul derulării cauzei, reclamanta - - a fost absorbită în urma procesului de fuziune cu - Turism -, potrivit certificatul de înscriere mențiuni eliberat la 05.07.2007 de Oficiul Registrul Comerțului
În conformitate cu art. 250 din Legea 31/1990, poziția procesuală a - - a fost preluată de - Turism - T, recurenta din speță, pârâți fiind Primăria Mun. DTS și.
Cadrul procesual s-a extins prin intervenția accesorie a intervenienților și.
Obiectul cauzei îl constituie contestația introdusă de un terț - reclamanta recurentă împotriva Dispoziției nr. 1928/29.09.2006, emisă de Primăria Mun. DTS, temeiul juridic invocat fiind cauza ilicită, fraudarea dreptului de proprietate al recurentei, încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001, terenul respectiv nefăcând obiectul restituirii de către organul administrativ în temeiul legii speciale, fiind proprietatea recurentei, întabulat în nr. 2926/N cu nr. 1588, precum și lipsa cauzei la întocmirea actului atacat.
S- invocat, de asemenea, încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Critica privind aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este întemeiată și urmează a fi reținută.
Astfel, prin Dispoziția nr. 1928/29.09.2006, emisă de Primăria Mun. DTS, s-a dispus astfel:
- Art. 1 - S-a modificat art. 1 din Dispoziția nr. 570/2005, emisă de același organ emitent, în sensul că s-a restituit în parte pârâtei imobilul teren în suprafață de 390,4, situat în-, cu vecinătățile: N - bulevardul -; S - str. -; E - domeniu public; V - proprietate privată.
- Art. 2 - S-au menținut celelalte articole ale Dispoziției nr. 570/2005.
Prin Dispoziția nr. 570/15.03.2005, emisă de Primăria Mun. DTS, s-au dispus următoarele:
- Art. 1 - s-a admis cererea petentei privind restituirea în echivalent pentru imobilul casă - construcții 90 și teren în suprafață de 234,35, situat în- din Dr. -. S, imposibil de restituit în natură.
- Art. 2 - imobilul casă și teren a fost evaluat la suma de 377.000.000 lei, în limită căreia se vor acorda ca măsură reparatorie în echivalent titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
- Art. 3 - imobilul teren în suprafață de 390,4 a fost restituit în natură în baza sentinței civile 6426/2001, pronunțată de Judecătoria Dr. -.
Dispoziția nr. 1928/29.09.2006 a fost emisă nelegal, întrucât Primăria Mun. DTS nu mai avea competența de a modifica o altă dispoziție, care intrase în circuitul civil și-și produsese efectele.
Astfel, Dispoziția nr. 570/2005 a fost contestată la Tribunalul Mehedinți, chiar la 6 aprilie 2005, iar prin sentința civilă nr. 614/2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 2640/2005, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 570/15 martie 2005 în sensul că s-a constatat că pârâtei i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 130 teren situat în Dr. -. S,-, a fost obligată Primăria Dr. -. S să restituie în natură reclamantei suprafața de teren de 104 situată în Dr. -. S,-, cu obligarea pârâtei la restituirea valorii despăgubirii primite, actualizată cu indicele de inflație.
Dispoziția nr. 1928/2006 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 10/2001.
Astfel, potrivit art. 22 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată:
"Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legii, persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului".
În speță, Primăria Mun. Dr. -. S nu avea calitatea de persoană juridică deținătoare, fiindcă terenul se afla în patrimoniul recurentei, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 08 nr.0488/1996, în baza HG nr. 834/1991.
Mai mult, ambele pârâte, organul emitent și au manifestat rea - credință, conlucrând la fraudarea dreptului de proprietate al recurentei justificat de următoarele argumente:
Astfel, pârâta știa cine este persoană juridică deținătoare, fiindcă prin notificările formulate la 06.03.2001 și 20.03.2001 (filele 75,78 fond) pârâta se adresează recurentei - - M și primește răspuns de la aceasta prin adresele nr. 170/06.03.2001 și 534/02.08.2001.
Mai mult, la 13.03.2001, fără a aștepta epuizarea procedurii prealabile prevăzută de Legea 10/2001, promovează la Judecătoria Dr. -. Sop lângere în contradictoriu cu comisiile de fond funciar, înregistrată sub nr. 3778/2001, precizată ulterior, la 25.04.2001, ca fiind acțiune în constatare în contradictoriu cu Consiliul Local Dr. -. S, pentru suprafața de 624,75
Prin sentința civilă nr. 6426/05.11.2001, pronunțată de Judecătoria Dr. -. S în dosarul nr. 3778/2001, a fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de, și s-a constatat că aceasta este proprietara suprafeței de 390,4 teren situat în Dr. -. S,-, cu vecinii precizați.
Din considerentele acestei hotărâri rezultă că pârâta era în posesia acestei suprafețe și că o acțiune în realizare nu putea fi primită.
În baza acestei hotărâri pârâta își întabulează dreptul de proprietate în CF nr. 8592/2002 cu nr. cadastral 3407, iar prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 437/2003, pârâta vinde intervenienților și terenul astfel întabulat.
În 2003 recurenta promovează o acțiune în revendicare împotriva intervenienților, finalizată prin sentința civilă nr. 302/2004 în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată și obligării intervenienților să lase recurentei în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 390,4 cumpărată de la pârâta.
Această sentință a fost atacată cu apel și prin decizia civilă nr. 251/A/2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admis apelul intervenienților, schimbată sentința și pe fond respinsă acțiunea, decizia fiind atacată cu recurs, suspendat la Curtea de Apel Craiova la 31 martie 2008, conform art. 244 Cod procedură civilă.
Legalitatea titlului recurentei respectiv, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost analizată prin decizia nr. 381/21.01.2001 a Curții Supreme de Justiție în dosarul nr. 1494/2000, hotărâre prin care instanța supremă a decis că documentația pe baza căreia s-a întocmit certificatul de atestare a dreptului de proprietate este legală și că terenul de 624,75, fost proprietate a pârâtei a fost expropriat și că pârâta a fost despăgubită legal.
Într-un alt litigiu derulat la Judecătoria Dr. -. S, finalizat prin sentința civilă nr. 3392/2002 în dosarul nr. 172/2002, având ca obiect confecționare act, părți litigante fiind reclamant, iar pârâți și - -, acțiunea a fost respinsă, pârâta a recunoscut prin apărătorul său că terenul pentru care se solicitase confecționarea actului era proprietatea recurentei.
Din argumentele mai sus expuse rezultă reaua - credință a pârâtelor și mai ales a pârâtei Primăria Mun. Dr. -. S care emite un titlu în baza altui titlu, respectiv o hotărâre judecătorească, sentința civilă nr. 6426/2001 a Judecătoriei Dr. -. S, hotărâre ce a fost exhibată ca dovadă a proprietății în alte litigii, restituind un teren ce nu-i aparține.
Neîntemeiate sunt însă criticile potrivit cărora instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale și cele privind invocarea nulității prevăzute de art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă, raportat la art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă, justificat de următoarele argumente:
Cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 24 Cod proc. civilă sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.
Din completul care a pronunțat decizia ce face obiectul prezentului recurs a făcut parte judecător, care a soluționat și apelul finalizat prin decizia nr. 251/A/2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având ca obiect revendicare, decizie recurată în prezent, cauzele din cele două dosare au temeiuri juridice diferite, iar dacă recurenta avea dubii asupra imparțialității respectivului judecător, putea să uzeze de instituția recuzării.
Invocarea nulității prevăzută de art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă, raportat la art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă, referitoare la calificarea greșită a cererii de intervenție de către instanța de apel, putea fi făcută numai de partea lezată, respectiv de intervenienți, care justificau un interes, și nu de recurentă.
Față de considerentele mai sus expuse, cum în cauză nu subzistă decât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, privind aplicarea greșită a legii, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, să se admită recursul, să se modifice decizia civilă nr. 90/A/28.03.2008, în sensul respingerii apelurilor și menținerii hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1928/2005 și a procesului - verbal de punere în posesie cu privire la terenul de 390,4, cu consecința menținerii Dispoziției nr. 570/2005, emisă de Primăria Mun. Dr. -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta UNITA TURISM ). A) împotriva deciziei civile nr. 90/A din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA DTS, și intimații intervenienți,.
Modifică decizia civilă, în sensul că respinge apelurile declarate împotriva sentinței civile nr. 5915/2007, pronunțată de Judecătoria Dr. -. S în dosarul nr- și menține sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.14.07.2008
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
