Anulare act. Decizia 604/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 604/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.5 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.- din 26 martie 2009, eliberată de Baroul București și intimații-pârâți și, asistați de avocat, care răspunde și pentru ceilalți intimați-pârâți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.12/2009.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 16 martie 2009, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare, cu copie pentru comunicare, formulată de intimați și cerere de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, formulată de recurenta.
Copie de pe întâmpinarea de la dosar se comunică apărătorului recurentei-reclamante.
Avocat solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinarea ce i-a fost comunicată la acest termen de judecată. În ceea ce privește cererea de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, formulată de către recurenta, se arată că aceasta a rămas fără obiect.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinarea comunicată la acest termen de judecată, formulată de apărătorul recurentei-reclamante, și lasă cauza la a doua strigare, dându-i astfel posibilitatea de a lua cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei, Curtea, având în vedere valoarea obiectului acțiunii și caracterul patrimonial al acestuia, pune în discuția părților admisibilitatea și legalitatea căii de atac, iar în subsidiar calificarea căii de atac, în raport de dispozițiile art.84 Cod procedură civilă.
Avocat arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției pusă în discuție, din oficiu, de către instanță.
Avocat arată că, în ceea ce privește calificarea căii de atac, potrivit dispozițiilor art.84 Cod procedură civilă, lasă la aprecierea instanței. Cu privire la legalitatea și admisibilitatea căii de atac, arată că reclamanta a investit instanța cu soluționarea unei cereri de constatare a nulității, iar instanța de apel nu a fost constituită potrivit prevederilor legale, însă prezenta instanță urmează a se pronunța pe recurs.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 24.09.2007, sub nr-, la Tribunalul Argeș, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții G, și solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate nulitatea absolută a certificatelor de moștenitor nr. 42/2004 și 130/2004, faptul că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, obligarea pârâților să restituie bunurile succesorale, cât și fructele aferente, iar în subsidiar, prețul și sporul de valoare al bunurilor menționate în cuprinsul certificatelor atașate la dosar.
În motivare s-a arătat că, la data de 15.04.2004 a intervenit decesul autorului, lucru despre care reclamanta nu a avut cunoștință până în prezent. S-a mai precizat că pârâții au știut despre decesul fratelui lor și au formulat cerere de deschidere a procedurii succesorale în mod fraudulos ascunzând faptul că reclamanta este unicul moștenitor al defunctului.
În susținere au fost atașate, în copie, înscrisuri justificative.
Prin încheierea de ședință din data de 1.11.2007 instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului.
Pârâții au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei cu motivarea că nu a acceptat succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de lege, nefăcând niciun act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii tatălui său. Sub aspect reconvențional s-a solicitat a se constata că reclamanta este străină de succesiune, precum și să o oblige pe reclamantă la restituirea sumei de 10.000 lei pasiv succesoral.
Au fost anexate înscrisuri, în copie.
La termenul de judecată din data de 24.01.2008 reclamanta a formulat o cerere precizatoare a cererii reconvenționale cu aceleași solicitări.
La termenul de judecată din data de 24.01.2008 instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială.
Au mai fost atașate cauzei și alte acte. De asemenea, au fost administrate interogatoriile răspunsurile fiind consemnate și atașate la dosar.
Au fost audiați martorii, -, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
La termenul de judecată din data de 10.04.2008 s-a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție ce a fost unită cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 3199/29.05.2008, Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale active; a respins acțiunea principală formulată de către reclamanta, domiciliată în comuna, jud. A în contradictoriu cu pârâții G și, și, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea reconvențională cu privire la pasivul succesoral și a fost obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâților-reclamanți suma de 519,6 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.5 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția civilă a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta și a obligat-o la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
La prima zi de înfățișare, tribunalul a invocat excepția netimbrării apelului având în vedere că la termenul din 24.11.2008 apelanta reclamantă a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat.
Apelanta-reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație procesuală, astfel că, în raport de disp.art. 20 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea acesteia cu casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Argeș, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond, admiterea acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului se susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea principală, iar instanța de apel a decis anularea ca netimbrat a apelului declarat împotriva sentinței de la fond, cu toate că recurenta-reclamantă a formulat cerere de amânare pentru lipsă de apărare, fiind în imposibilitate de prezentare datorită unor probleme de sănătate, având achitată taxa de timbru, încălcându-se dreptul la apărare al acesteia.
O altă critică susține că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, cât și ceea ce nu s-a cerut, omițând să se pronunțe cu privire la constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.42/29.04.2004 și nr.130/2.09.2004, încheiate în favoarea pârâților, capăt de cerere care era hotărâtor în dezlegarea pricinii.
Un alt motiv de recurs susține că hotărârea din apel este nelegală și netemeinică, pentru că instanța de fond nu a analizat și apreciat corect probele administrate în cauză, comițând o eroare grevă de fapt, probele amintite fiind interpretate greșit.
O altă critică arată că hotărârea este nelegală, admițându-se în mod greșit excepția lipsei calității procesuale și a interesului, invocată din oficiu de către instanță și fără a fi pusă în discuția părților pentru respectarea principiului contradictorialității.
În altă ordine de idei se susține că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă, față de pârâtul reclamant G, care nu s-a prezentat în fața instanței de judecată.
În ultima critică se susține că instanța nu a intrat în cercetarea fondului și nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea acesteia.
Prin întâmpinarea de la filele 23, 24 dosar, pârâții solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, precum și excepția inadmisibilității recursului de față, excepție invocată din oficiu, constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Analizând cu prioritate excepția invocată, în baza art.137 Cod pr.civilă, constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare pentru următoarele considerente:
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.1 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu desemnează procesele și cererile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei și se referă la toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrina și de jurisprudența civilă și, în consecință, în principal, prin faptul că obiectul lor privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este în drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr.32/2008 pronunțată de secțiile unite că,cererea este actul de investire a instanței.obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului de judecată, determinarea căii de atac.
Se poate concluziona că acțiunile patrimoniale sunt acele acțiuni care au conținut economic.
În raport de natura cauzei, care este evaluabilă, atât modificarea servituții cât și revendicarea având o valoarea inferioară, respectiv situată sub un miliard lei, precum și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului, conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
În cauza de față se solicită constatarea nulității absolute a certificatelor de moștenitor nr.42 și nr.130; constatarea că reclamanta este singura moștenitoare în calitate de fiică, cu o cotă de 1/1 din bunurile rămase de pe urma autorului; obligarea pârâților să-i restituie reclamantei bunurile succesorale și restituirea fructelor, acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, încadrându-se astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă. Ca atare, criteriul instituit de legiuitor se regăsește și în litigiile de acest gen. Cum valoarea obiectului dedus judecății este sub un miliard lei, constatăm că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel. Au fost avute în vedere evaluările reclamantei la data introducerii acțiunii și ale pârâților la data introducerii reconvenționalei (fila 25-26 dosar) în raport și de dispozițiile art.181Cod procedură civilă, precum și evaluarea garsonierei la suma de 30.000 - 40.000 lei (fila 79 dosar).
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Referitor la prima critică a recursului vizând greșita anulare a apelului ca netimbrat, Curtea califică drept contestație în anulare această critică, având în vedere dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, urmând a declina competența de soluționare a acesteia la Tribunalul Argeș, care, prin decizia recurată în cauză a anulat ca netimbrat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.3199/29.05.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.5 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind G, și.
Califică drept contestație în anulare critica vizând eronata anulare ca netimbrată a căii de atac și declină competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘT In - secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
14.04.2009
Red.
EM//2 ex.
Jud.apel.;
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
