Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.603/
Ședința publică din 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul și intervenienta, împotriva deciziei civile nr.260 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă, în baza împuternicirii avocațiale nr.29/2009, eliberată de Baroul Argeș și avocat -, pentru intimatele-pârâte și, în baza împuternicirii avocațiale nr.28/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă totală de 30 lei, conform chitanțelor depuse la dosar de avocat, emise de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuția părților legalitatea și admisibilitatea căii de atac, în raport de valoarea obiectului acțiunii precizată în dosarul nr.13625/2001, la fila 2, respectiv suma de 5000 dolari SUA, potrivit dispozițiilor art.2821proc.civilă.
Avocat precizează că valoarea obiectului acțiunii, în prezent, este cea stabilită ca urmare a rejudecării cauzei, după casare, când s-a reprecizat cadrul procesual. Solicită respingerea excepției, având în vedere că, în primul ciclu procesual, s-a apreciat chiar că este o cerere neevaluabilă în bani (144-211). Ulterior, în rejudecare, instanța a pus în vedere să se precizeze valorile și să se timbreze în raport de acestea, apreciind că alta este natura pricinii.
Avocat - arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției pusă în discuție.
Curtea acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, având în vedere faptul că Tribunalul Argeșa încălcat dispozițiile art.85 și art.153 Cod procedură civilă, prezumându-se că avem termen în cunoștință, deși mandatarul a depus cerere că a renunțat la contractul de reprezentare.
Avocat - precizează că, la data de 4 aprilie 2008, apărătorul părții avea angajament, iar până la termenul din 9 mai 2008 trebuia să facă dovada achitării timbrajului. Solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.2969/28 iunie 2006, Judecătoria Pitești, admițând în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor și, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta, a dispus ieșirea părților din indiviziunea în care, potrivit convenției lor, se aflau, fără a arăta asupra căror bunuri și în ce modalitate se sistează starea de indiviziune. A fost constatată contribuția proprie a reclamantului în valoare de 401.570,99 lei și a pârâtei de 38.667,44 lei la dobândirea bunurilor proprietate indiviză, fiind respinse cererile de chemare în garanție formulate de reclamant împotriva pârâtei, precum și de intervenție formulată de Pitești.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamantul a achiziționat, prin înscris sub semnătură privată, de la pârâta, pentru prețul de 5.000 dolari SUA, un imobil compus din casă și teren situat în Pitești, str.- -, în anul 1991, teren pe care a început și construirea unei case noi.
În aceeași zi, cu act autentic, pârâta a vândut, același imobil, fiicei sale, soția reclamantului.
Ulterior, în anul 1993, atât reclamantul, cât și soția sa, au revândut pârâtei imobilul, 3 zile mai târziu, între acestea două intervenind un contract de donație de la mamă la fiică pentru terenul de 1500. și o parte din construcțiile aflate pe el. În aceeași zi, restul terenului și construcțiilor au fost donate reclamantului, la o oarecare perioadă de timp, intervenienta Pitești cumpărând, de la aceeași pârâtă, o altă parte din construcție și restul suprafeței de teren.
Actele astfel încheiate au fost atacate, în anul 2003, ele fiind menținute, în mod irevocabil, de către instanță.
Instanța a dispus o expertiză care a stabilit, drept contribuții ale părților, sumele arătate mai sus, însușindu-și-le, fără a arăta argumentele de drept și de fapt pentru care ajunge la această concluzie și fără a arăta pentru care motive a respins cererea de chemare în garanție și, respectiv, de intervenție.
Împotriva sentinței au declarat apeluri părțile, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.152 din 3 mai 2007, admițându-le cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
În motivare, s-a reținut însă că lipsa argumentării de fapt și de drept conduce instanța de control la concluzia că, prin sentința atacată, nu s-a intrat în cercetarea fondului, necunoscându-se care au fost motivele pentru care s-a ajuns la soluția atacată.
Astfel reinvestită, Judecătoria Pitești, după ce a pus în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea, în sensul de a indica în ce cote solicită împărțirea bunurilor, precum și valoarea acestora, prin sentința civilă nr.2739/9 mai 2008, anulat acțiunea ca netimbrată, reținând că, deși în ședința publică din data de 4 aprilie 2008 s-a pus în vedere achitarea sumelor calculate cu titlu de taxe de timbru pentru fiecare bun în parte contestat de către pârâte ca făcând parte din coproprietatea reclamantului, acesta nu s-a prezentat și nu a timbrat la termenul acordat.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apel reclamantul și intervenienta Pitești, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că instanța, în mod greșit a considerat că ar exista un refuz de a se achita taxele de timbru calculate și datorate, câtă vreme reclamantul nu a fost prezent în instanță spre a lua cunoștință de obligația sa de a le plăti, iar la termenul la care a avut loc judecata, apărătorul ales a învederat instanței că înțelege să rezilieze contractul de asistență juridică în care se angajase față de reclamant și intervenientă, în ceea ce privește reprezentarea la proces.
Ca atare, reclamantul și intervenienta nu aveau cunoștință de termenul de judecată, procedura fiind nelegal îndeplinită cu aceștia la termenul la care s-a procedat la anularea acțiunii.
Prin decizia civilă nr.260 din 12 decembrie 2008, Tribunalul Argeșa respins apelul ca nefondat, constatând că, potrivit dispozițiilor art.153 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, partea ce a fost prezentă la o înfățișare, ea însăși sau prin mandatar, este prezumată a cunoaște termenele ulterioare în tot cursul judecății la acea instanță, cu singurele trei derogări pentru cauze expres prevăzute de lege.
În aceste condiții, atât la termenele anterioare, dar mai ales la cel la care reclamantului i s-a pus în vedere necesitatea achitării sumelor calculate de către instanță cu titlu de taxe de timbru, acesta cunoștea termenul, de altfel, la acel moment, în sala de judecată fiind prezent apărătorul ales al reclamantului.
Susținerea potrivit căreia rezilierea contractului de asistență ar fi atras lipsa de procedură cu reclamantul la termenul la care s-a luat măsura soluționării în excepția insuficientei timbrări, a fost înlăturată față de faptul că nici unul din cazurile în care nu se aplică prezumția de cunoaștere a termenului, nu erau întrunite în cauză și prezumția instituită de legiuitor la art.153 alin.1 Cod procedură civilă, nu a fost înlăturată.
S-a mai constatat că eventuala lipsă de comunicare între apărător și clienții săi în sensul transmiterii obligativității achitării taxei de timbru vizează exclusiv raporturile contractuale ale acestora.
Împotriva deciziei, în termen, au formulat recurs reclamantul și intervenienta, criticând-o pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că, în mod greșit instanța de control a considerat că, deși la fond se învederase lipsa contractului de reprezentare între reclamant și apărătorul ales, acesta primise termen în cunoștință, fiind deci culpabil de neîndeplinirea obligației de a achita taxele de timbru, dându-se deci o greșită interpretare dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă.
Trebuia să se observe că prezumția de cunoaștere a termenului nu funcționa la data pronunțării hotărârii, întrucât încetase contractul de mandat cu apărătorul.
Curtea, în ședința publică de astăzi, 26 martie 2009, din oficiu a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului.
Asupra acesteia, verificându-se obiectul investirii, constată că în cererea inițiatoare de proces singura valoare indicată a fost cea privind suma de 5.000 dolari SUA, cu care s-a convenit pentru casa veche și terenul aferent de 3.000, fără a fi indicată vreo valoare a edificiului nou de pe același teren.
Abia în fața instanței de fond, ca urmare a rejudecării, s-a luat în discuție valoarea acestui bun care s-a constatat de către judecătorie a fi cea de 198.314 lei, în funcție de care s-au recalculat taxele de timbru.
Față de valoarea acestui imobil, instanța constată că recursul poate fi primit, câtă vreme limita prevăzută de art.2821Cod procedură civilă, este mai mică decât valoarea casei noi.
Asupra fondului recursului, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, legiuitorul instituie o prezumție de cunoaștere a termenului de judecată, dacă fie și numai la un singur termen, reclamantul este prezent personal sau prin mandatarul său, neimpunându-se a mai fi citat pentru următoarele termene, afară de cazurile excepționale prevăzute la alin.2 al art.153 Cod procedură civilă.
Reclamantul pretinde că rezolvirea contractului său de asistență din partea apărătorului ales ar constitui o cauză de dispariție a prezumției legale instituite.
Nu arată însă care ar fi temeiul unei asemenea înlăturări a prezumției, ea fiind instituită de legiuitor, indiferent dacă, la oricare din cele ulterioare celui la care prezența fizică a părții sau a reprezentantului acestuia s-a manifestat, vreunul dintre ei se mai prezintă în sală.
Această prezumție nu este instituită numai pentru termenul imediat următor, ci pentru tot cursul procesului în fața acelei instanțe.
Pentru ca prezumția să fie răsturnată, era nevoie a se dovedi o imposibilitate a comunicării între parte și reprezentantul său, începând cu primul termen la care acesta din urmă a fost prezent în sala de judecată.
Simpla reziliere, chiar în ziua de judecată, a contractului de asistență judiciară, de altfel nedovedită în sensul că ar fi fost comunicată și acceptată de către client, nu este suficientă cauză pentru a înlătura prezumția legală.
Ca atare, instanța în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile art.153 Cod procedură civilă, neexistând motivul de nelegalitate invocat de către recurenți.
Pe cale de consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat, cu aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul și intervenienta PITEȘTI, împotriva deciziei civile nr.260 din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimate-pârâte fiind și.
Obligă pe recurentul-reclamant și recurenta-intervenientă să plătească suma de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, -, -,
. Grefier,
Red.-
Tehnored./Ex.2/01.04.2009
Jud.apel:,.
Jud.fond:.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
