Anulare act. Decizia 608/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 608/2008-
Ședința publică din 15 aprilie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat reclamanta din S M,-,.6,.13, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât din S M,-/CX, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.324/Ap din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.4000/19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurenta reclamantă lipsă, reprezentanta acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.13 din 19.01.2007 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, pentru intimatul pârât lipsă, reprezentanta acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.100.544 din 10.04.2008 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la recursul este lega timbrat cu suma de 5 lei prin chitanța nr.106-1-21 din 15.04.2008 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că la data de 08.04.2008 a parvenit la dosar prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimatului pârât, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanții părților, pe rând, arată că nu mai au probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, instanța de apel a interpretat greșit cazurile de nulitate, pe de o parte lipsind consimțământul vânzătoarei la încheierea contractului de vânzare cumpărare, prezența unei erori obstacol și cauza ilicită, vânzătoarea dorind obținerea unui împrumut. Învederează că, recurenta reclamantă are un discernământ diminuat și există martori care au spus că recurenta nu a dorit înstrăinarea apartamentului, cheile apartamentului nu au fost predate, nu s-a dat un anunț pentru vânzarea imobilului și nu a fost primit prețul pentru vânzare ci doar un împrumut.
Reprezentanta intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de apel, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, între părți s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, înscris ce a fost încheiat apoi în formă autentică la notar, iar până la înscrierea în fals acest contract este valabil. Arată că s-a recurs la evacuarea recurentei reclamante, dar dosarul privind evacuarea este suspendat. Diminuarea discernământului recurentei și eroarea obstacol, atrag nulitatea relativă și nu absolută a contractului, instanța de apel în mod corect reținând acest aspect.
În replică, reprezentanta recurentei reclamante învederează că sunt în termen pentru a solicita și nulitatea relativă a contractului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4000/19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea civilă înaintată de reclamanta împotriva pârâtului și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți și autentificat sub nr.8099/02.10.2006 al BNP "", dispunându-se restabilirea situației anterioare în cartea funciară, admițându-se totodată cererea de asistență judiciară formulată de reclamantă în sensul scutirii acesteia de taxa judiciară de timbru datorată și fiind obligat pârâtul la plata acestei taxe în condițiile art.81 indice 1 Cod de procedură civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de mai sus, reclamanta a vândut pârâtului apartamentul proprietatea personală a celei dintâi, pentru suma de 72.000 lei Ron, încheind în acest sens și o înțelegere scrisă la data de 29.09.2006, însă că în realitate aceste înscrisuri au acoperit un împrumut acordat de către pârât reclamantei astfel încât, coroborat și cu concluziile expertizei medico-legale efectuate în cauză în privința discernământului reclamantei, prima instanță a apreciat că scopul urmărit de părți la încheierea contractului a fost specific unui împrumut, iar unei vânzări, fiind astfel ilicit, motiv pentru care din perspectiva art.948 alin.3 și 4, art.966 și 968 Cod civil, coroborat cu art.274 și urm. și art.74 raportat la art.81 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată datorate sub aspectul taxei judiciare de timbru, a pronunțat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termenul legal reclamantul solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, motivând în fapt că, pe de o parte contractul în cauză a fost perfectat în forma autentică în fața notarului public, apelantul pârât apreciind că personal nu i se poate imputa nimic sub acest aspect, iar pe de altă parte că intimata reclamantă nu prezenta semne exterioare și nu i-a adus la cunoștință starea sa de boală, nici cu ocazia încheierii înțelegerii din 29.09.2006 și nici cu ocazia perfectării în formă autentică a contractului la data de 02.10.2006.
Ulterior apelantul și-a dezvoltat motivele de apel și în ceea ce privește cererea de asistență judiciară formulată de către reclamantă în fața primei instanțe (filele nr.9-10 din dosarul de apel) apreciind că în mod nelegal a fost obligat la suportarea acestei taxe, în contradicție cu disp.art.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997.
Intimata, legal citată se prezintă prin avocat și depune note de ședință prin care solicită respingerea apelului apreciind că sentința primei instanțe este temeinică și legală inclusiv în ceea ce privește soluția dată cererii de asistență judiciară.
Prin decizia civilă nr.324/Ap din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de apelantul-pârât, domiciliat în municipiul S M,-/CX, jud. S M, împotriva sentinței civile nr.4000/19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în municipiul S M,-,.7,.13, jud. S M și în consecință, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8099/02.10.2006 al BNP.
A fost obligată intimata-reclamantă să plătească apelantului-pârât suma de 1805,15 lei RON, cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Raportat la starea de fapt reținută de către prima instanță și rezultată din materialul probator administrat în fața acesteia, rezultă că părțile au încheiat mai întâi o înțelegere scrisă la data de 29.09.2006 (fila nr.22 din dosarul primei instanțe), înțelegere din cuprinsul căreia rezultă atât obiectul vânzării (apartamentul reclamantei) cât și prețul stipulat (720.000.000 lei Rol) din care 705.000.000 lei Rol s-au achitat la data încheierii înțelegerii scrise, urmând ca diferența de 15.000.000 lei Rol să fie achitată la data perfectării în formă autentică a acestei convenții.
Ca o garanție a respectării înțelegerii încheiate, reclamanta a predat pârâtului cumpărător cheile apartamentului (fila nr.22 idem).
În acest context instanța de apel a reținut aplicabilitatea în cauză a disp.art.1295 alin.1 raportat la art.969 Cod civil, iar în privința contractului de vânzare-cumpărare perfectat ulterior în formă autentică la data de 02.10.2006 (filele nr.6-8 idem) s-a reținut valoarea probantă a acestor înscrisuri autentice, până la înscrierea în fals cu privire la acestea, în cauză contractul de vânzare-cumpărare în litigiu nefiind defăimat ca fals.
Sub acest aspect reținerea primei instanțe în sensul că între părți s-a încheiat un contract de împrumut, iar nu unul de vânzare-cumpărare, că voința reală a părților a fost aceea de a încheia un contract de împrumut iar nu unul de vânzare-cumpărare cu consecința nulității contractului de vânzare-cumpărare pentru lipsă de cauză sau cauză falsă ori ilicită, în condițiile art.948 și 966-968 Cod civil, este lipsită de suport probator.
Aceasta, întrucât împotriva contractului autentic și a înscrisului olograf semnat de către reclamantă s-au administrat drept contraprobe interogatoriul aceleiași reclamante prin care a negat că ar fi primit prețul stipulat în contract (fila nr.32 idem), în condițiile în care atât în fața notarului public cât și în cuprinsul înțelegerii scrise din 29.09.2006 a confirmat prin semnătură primirea acestor bani, respectiv declarația martorei (fila nr.56 idem) care nu a relatat împrejurări cunoscute personal de aceasta ci doar cele ce i-au fost declarate de către reclamantă, exprimând totodată opinii personale asupra stării de sănătate mintală a reclamantei, fără însă ca acest martor să fie o persoană de specialitate în materia respectivă.
Totodată așa cum rezultă și din cuprinsul expertizei medico-legale efectuate în cauză (filele nr.40-41 idem), raportat la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare, discernământul reclamantei a fost diminuat. Această diminuare a discernământului însă nu echivalează cu lipsa lui totală și în consecință nu determină în plan juridic nulitatea absolută a actelor juridice încheiate, ci eventual o nulitate relativă a acestora.
Pe de altă parte însă, așa cum a recunoscut și reclamanta, aceasta nu a adus la cunoștința pârâtului cumpărător și nici a notarului public tulburările sale de comportament, iar în condițiile în care ele nu s-au exteriorizat pe parcursul perioadei încheierii celor două înscrisuri (29.09.2006 - 02.10.2006), rezultă că apelantul pârât nu poate fi sancționat prin nulitatea convenției încheiate pentru această conduită culpabilă a reclamantei vânzătoare (conduită ce variază între dolul prin reticență și nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
În ce privește criticile apelantului vizând aplicarea dispozițiilor legale în materia asistenței judiciare prin exonerarea de la plata taxelor de timbru datorate în cauză, instanța de apel a reținut că, pe de o parte, prin art.3 alin.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 (norme metodologice adoptate în anul 1999) se prevede în mod expres că, în ipoteza în care s-a acordat scutirea totală sau parțială a unei părți de la plata taxelor judiciare de timbru, instanța de judecată nu poate obliga partea căzută în pretenții la plata sumei pentru care s-a acordat scutirea. În acest sens s-a pronunțat și practica judiciară depusă în dosarul de apel la fila nr.12.
În schimb, pe de altă parte, se reține că ulterior anului 1999 au fost modificate disp.art.81 Cod de procedură civilă statuându-se în mod expres că, în ipoteza legală de mai sus, partea care cade în pretenții va fi obligată la plata taxelor judiciare de timbru datorate de partea care a beneficiat de această scutire.
În consecință, criticile apelantei sub acest aspect au fost nefondate.
Având însă în vedere că, din perspectiva considerentelor expuse anterior, tribunalul a apreciat soluția primei instanțe ca fiind netemeinică și nelegală, a admis apelul și a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei și al obligării acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtului, a rezultat că a fost infirmată și soluția primei instanțe cu privire la obligarea pârâtului la plata taxelor judiciare de timbru în cauză, însă aceasta nu ca efect al reaprecierii soluției date cererii de asistență judiciară formulate în cauză, ci ca efect al reaprecierii soluției pronunțate asupra cererii introductive însăși.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului și păstrarea sentinței civile nr.4000/2007 a Judecătoriei Satu Mare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, decizia atacată este nelegală și netemeinică, instanța interpretând în mod greșit dispozițiile legale care reglementează condițiile de valabilitate a oricărui contract și a stabilit în mod eronat starea de fapt, ca urmare a aprecierii greșite a probelor administrate.
Recurenta a susținut că în speță există două cazuri de nulități, pe de o parte lipsește consimțământul vânzătoarei la încheierea contractului de vânzare cumpărare, respectiv scopul - cauza în vederea căruia s-a încheiat contractul, acesta fiind ilicit.
Recurenta a precizat că, pârâtul nu a fost de acord să încheie contract de împrumut - care exprimă voința reală a părților, însă având nevoie urgentă de bani și crezând în promisiunea împrumutătorului, că nu-și va pierde apartamentul, a semnat contractul, deși actul nu exprima voința și înțelegea părților, din moment ce, reclamanta nu a primit în final nici măcar cei 1000 RON care-i solicitase cu titlu de împrumut.
Pe de altă parte, recurenta a mai susținut că, intimatul a profitat de starea ei sanitară, dovedită cu expertiza psihiatrică efectuată în cauză, din care rezultă că prezintă tulburări de comportament și suferă de stări de depresie, împrejurări confirmate și de actele medicale depuse la dosar, care dovedesc lipsa unui consimțământ valabil.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil de față, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Verificând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8099/2.2006, de către, S M, recurenta a vândut intimatului, apartamentul nr.13, situat în S M,-,.7, înscris în CF. nr.21353 S M, cu prețul de 72.000 lei RON, sumă care ar fi fost achitată în ziua autentificării actului.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Satu Mare, la data de 9 octombrie 2006, reclamanta a solicitat a se constata nulitatea contractului de vânzare cumpărare, pentru cauză ilicită, aceasta susținând că, nu a primit prețul prevăzut în contract, deoarece intenția reală a părților a fost aceea ca, pârâtul să-i acorde un împrumut în sumă de 1000 RON, sumă pe care nu a mai primit-o, după încheierea contractului, intimatul solicitându-i să elibereze apartamentul, sens în care a și promovat o acțiune în evacuarea acesteia din imobil.
Din declarația martorei, audiată în fața primei instanțe, reiese că, aceasta a ajutat-o de mai multe ori pe recurenta - reclamantă cu bani, că aceasta având nevoie de un împrumut, a apelat la intimat, însă intenția reclamantei a fost acea de a garanta cu apartamentul împrumutul solicitat, că, nu a primit nici un, iar pe de altă parte a arătat că, recurenta este bolnavă, având tulburări de comportament.
Din raportul de expertiză medico legală psihiatrică, întocmit de Serviciul Medico - Legea al Județului S M, la data de 12 martie 2007, reiese că, recurenta, la data expertizării sale (1 martie 2007), prezenta "tulburare de personalitate pe fond organic cerebral, tulburare depresivă recurentă cu elemente psihiatrice", iar discernământul acesteia este diminuat, raportat la fapta comisă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul primei instanțe, pârâtul a susținut că, la data de 29 septembrie 2006, încheiat cu recurenta un act sub semnătură privată prin care aceasta se obliga să-i vândă apartamentul din litigiu cu prețul de 720.000.000 lei, din care a achitat la acea dată 705.000.000 lei, urmând ca diferența de 15.000.000 lei să o achite cu ocazia autentificării contractului, pe care reclamanta l-a semnat în fața notarului fără nici o obiecție.
Recurenta nu a contestat semnătura actului sub semnătură privată (depus în copie la fila 22 fond) însă a susținut că nu a primit nici o sumă de bani de la intimat.
Această împrejurare este confirmată și de către martora audiată, care, relatează că, după încheierea contractului de vânzare cumpărare a vizitat-o pe reclamanta - recurentă, găsind-o pe aceasta într-o situație disperată, neavând nici un să-și achite utilitățile.
Susținerile reclamantei sunt verosimile, ținând cont și de faptul că, la circa o săptămână după semnarea contractului, dându-și seama că a fost indusă în eroare de către pârât, a promovat prezenta acțiune privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare.
La interogatoriul luat în ședința publică din 30 iunie 2007, pârâtul a arătat că a cunoscut-o pe reclamantă la piață, unde aceasta a venit direct la el și i-a comunicat că are un apartament de vânzare, însă nu știe cine a trimis-o la el.
Este neverosimilă o asemenea susținere, respectiv că, reclamanta în scopul de a-și înstrăina singurul imobil pe care-l deținea, s-ar fi deplasat în piață în scopul de a-și găsi un potențial cumpărător și fără nici o recomandare l-ar fi găsit în persoana pârâtului, în condițiile în care, firme autorizate oferă servicii de intermedieri imobiliare, atât pentru potențialii vânzători cât și pentru potențialii cumpărători.
Cât privește semnătura reclamantei pe actele evocate mai sus, aceasta se justifică cu bolile de care aceasta suferă, potrivit concluziilor raportului de expertiză, cu atât mai mult cu cât, discernământul acesteia era diminuat, raportat la "fapta comisă".
Față de cele relevate mai sus, în mod corect a apreciat prima instanță că, actul de vânzare cumpărare încheiat între părți, este lovit de nulitate absolută, contractul fiind încheiat în lipsa unui consimțământ valabil din partea vânzătoarei iar cauza în vederea căreia s-a încheiat contractul este o cauză ilicită (aret. 948 pct.2 și 4 Cod civil).
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alineat 1, combinat cu art. 296, 316 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica în tot decizia civilă nr.324/2007 a Tribunalului Satu Mare, în sensul că va respinge apelul, rejudecând în fond cauza, va păstra sentința civilă nr.4000/2007 a Judecătoriei Satu Mare.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alineat 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamanta din S M,-,.6,.13, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât din S M,-/CX, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.324 din 11 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în sensul că respinge apelul și rejudecând în fond cauza păstrează în totalitate sentința civilă nr.4000 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
Obligă intimatul la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 15 aprilie 2008.
PREȚEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /09.05.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./12.05.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
