Anulare act. Decizia 647/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 647/2008-
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE AGREMENT ȘI SALUBRITATE O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 4, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, intimații CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, cu domiciliul în O,-, județul B, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 690/LM din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei intimate, cons. jur. în baza delegației nr. 1738/2008, iar pentru intimatul contestator, lipsă, reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială -/2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, că d-na judecător a formulat cerere de abținere de la judecarea prezentei cauze, la data 13.02.2008,după care:
Reprezentantul intimatului contestator depune la dosar copia xerox a deciziei nr. 21/04.04.2003 emisă de REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE AGREMENT ȘI SALUBRITATE
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei intimate solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererilor contestatorului, conform motivelor redactate în scris, fără cheltuieli de judecată. Se arată că în mod greșit a reținut instanța de fond contestatorul a fost discriminat pe motive de sexualitate, în declarația martorului nu se face referire la criterii sexuale. Motivarea instanței pe baza Hotărârii 29 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării este nefondată, nu s-a adus atingere și nu s-au făcut referiri la orientarea sexuală. De asemenea, în mod greșit au fost aplicate prevederile Codului civil referitor la răspunderea civilă a recurentului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de transport. Se arată că discriminarea pe orientare sexuală a contestatorului a fost dovedită prin Hotărârea 29 Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care este legală, necontestată și nu a fost atacată sau anulată. Această discriminare s-a manifestat prin atitudinea față de intimat, nu prin acte, s-a adoptat o atitudine abuzivă față de el partea conducerii, care l-a sancționat pe baza unor păreri exprimate de unele persoane.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 690/LM din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Regia Autonomă de Piețe, Agrement și Salubritate O, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 64/22.08.2006. și a deciziei nr. 76/ 25.10.2006. de completare a deciziei nr. 64/22.08.2006.
A fost obligată intimata Regia Autonomă de Piețe, Agrement și Salubritate O la plata sumei de 3000 lei, cu titlu de daune morale, să pună capăt discriminării, hărțuirii și victimizării pe criteriul orientării sexuale îndreptate împotriva contestatorului și obligarea intimatei să își prezinte scuze publice pentru faptele de mai sus, în fața tuturor angajaților Grădinii O, sub sancțiunea plății unei amenzi civile în valoare de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere a punerii în aplicare a acestor obligații descrise în acest alineat. S-au respins celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Prin decizia nr.64/22.08.2006. emisă de Regia Autonomă de Piețe, Agrement și Salubritate O s-a dispus ca începând cu data de 28.08.2006, reclamantul îngrijitor animale la Grădina să treacă la Cimitirul Municipal în funcția de muncitor necalificat la formația de întreținere, cu salariul de încadrare de 440 lei/lună. Decizia este motivată în drept pe prev. art 48 muncii. Decizia mai cuprinde următoarele precizări: având în vedere referatul nr.2067/1.08.2006. a administratorului Grădinii O privind propunerea de transferare a d-ului îngrijitor de animale la altă activitate din cadrul domeniului public, motivul fiind nerealizarea sarcinilor de serviciu și neacceptarea calității de muncitor îngrijitor de animale, în referat se arată că datorită nerealizării sarcinilor de serviciu și a abaterilor, repetate, a fost sancționat de nenumărate ori, ultima sancțiune fiindu-i aplicată în 17.04.2006. ca " ultim avertisment".
Decizia este nelegală întrucât nu respectă caracterul "Temporar" al modificării unilaterale a contractului individual de muncă al reclamantului prevăzut de disp. art 48 muncii. Decizia nr.76/25.10.2006. dată în completarea deciziei nr.64/22.08.2006. prin care se menționează termenul de 1 an pentru care se face trecerea nu este în măsură să acopere omisiunea strecurată în prima decizie atacată. De asemenea, decizia cuprinzând de fapt o sancțiune disciplinară, emiterea ei s-a făcut cu încălcarea disp. art. 268 muncii. Astfel, decizia nu cuprinde elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art 268 al.2. lit a,b,c,e,f muncii. Aceeași omisiune conține și decizia nr.76/25.10.2006. Prin Hotărârea nr.29/7.02.07. a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a statuat că fapta numiților și de a pune în discuție orientarea sexuală a lui în fața colegilor de serviciu, constituie faptă de discriminare. De asemenea, prin aceeași hotărâre se reține că constituie faptă de discriminare și transferarea lui la Cimitirul Municipal Fapta pârâților de discriminare a reclamantului pe criteriul orientării sale sexuale, rezultă și din declarația martorului ( 299). Prin aceeași declarație de martor, reclamantul a dovedit prejudiciul moral suferit ca urmare a acestei discriminări.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs intimataREGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE AGREMENT ȘI SALUBRITATE, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii de acordare a daunelor morale, de prezentare a scuzelor publice și a respingerii cererii de nulitate a deciziei nr. 76/2006.
Prin motivele de recurs s-a invocat că probele nu dovedesc că afirmația de discriminare și victimizare pe criteriul orientării sexuale a contestatorului ar fi fost săvârșită de ea sau organul său de conducere, sau că ar fi incidentă răspunderea sa juridică în calitate de comitent pentru prejudicii cauzate de prepușii săi în funcțiile încredințate.
Hotărârea CNCD nr. 29/2007 este un act administrativ având valoarea unui simplu mijloc de probă ce trebuia coroborat cu celelalte. Ori, prin deciziile nr. 76, 64/2006 reiese că s-a dispus mutarea contestatorului datorită unor aspecte disciplinare nu bazate pe orientarea sexuală, cele reținute de CNCD sunt nefondate.
Este irelevantă mărturia lui, deoarece nu a fost de față când sau o altă persoană iar fi adus intimatului reclamant reproșuri și nici nu mai lucrează, ori, s-a ignorat declarația martorului, care avea aceeași forță probantă și care a relatat că nu i s-a reproșat orientarea sexuală, mutarea fiind făcută din motive disciplinare. Nu s-a pronunțat instanța asupra actelor scrise și depozițiilor martorilor ce dovedesc inexistența faptei.
Nu s-a administrat nici o probă pentru acordarea prejudiciului moral. Chiar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 663/2005 a arătat că trebuie administrate probe pentru dovedirea unor suferințe morale, ori instanța s-a bazat pe aceiași declarație a lui care nu a relatat nimic din care să reiasă aceste aspecte, neexistând nici un criteriu de cuantificare a acesteia. Mai mult, au fost obligați să-și prezinte public scuze pentru aceiași faptă alături de reparația bănească, fiind greșit obligați în acest sens.
S-au aplicat greșit dispozițiile articolului 269 aliniatul 1 din Codul Muncii, prejudiciul moral nu are legătură cu serviciul, nu a fost cauzat de organul persoanei juridice, neexistând temei legal pentru angajarea răspunderii civile directe. Chiar dacă pârâții 2, 3 ar fi săvârșit fapta de discriminare, aceștia nu fac parte din conducere, nefiind incidente dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil, articolului 35 din Decretul nr. 31/1954, neexistând nici condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului în sensul articolului 1000 aliniatul 3 Cod civil. Fapta imputată nu are legătură cu funcțiile încredințate de comitent, iar dacă au fost săvârșite, acestea depășesc funcțiile încredințate.
Decizia nr. 76/2006 a fost emisă pentru modificarea contractului individual de muncă, cu caracter temporar, conform articolului 48 din Codul Muncii, acceptată de contestator prin cererea nr. 2752/2007 prin care a solicitat să fie menținut pe acel loc de muncă, existând astfel acordul ambelor părți pentru mutare, astfel că se impunea constatarea lipsei interesului în contestarea acestei decizii. Dacă s-ar păstra dispoziția de nulitate a deciziei, s-ar afecta chiar mutarea la noul loc de muncă, ceea ce nu dorește nici contestatorul.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă.
A solicitat intimatul respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, ceilalți intimați, deși legal citați, nu și-au exprimat părerea.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Contestatorul a fost angajat la REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE AGREMENT ȘI SALUBRITATE, prin contractul individual de muncă din 01.07.1997 în funcția de îngrijitor animale la Grădina cu normă întreagă, pe o perioadă nedeterminată. La data de 22.08.2006, prin decizia nr. 64, s-a dispus ca începând cu 28.08.2006, contestatorul să fie trimis la Cimitirul Municipal în funcția de muncitor necalificat, formația de întreținere, cu motivarea că acesta nu și-ar fi realizat sarcinile de serviciu, a comis abateri repetate fiind sancționat de nenumărate ori. Aceeași dispoziție se regăsește de altfel și în decizia nr. 76/25.10.2006 emisă de recurentă, conform căreia mutarea trebuia să aibă un termen de 1 an din aceleași motive expuse în decizia nr. 64/2007.
Potrivit articolului 48 din Codul Muncii, angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariaților în caz de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului, în cazurile și condițiile prevăzute de Codul muncii, ori, din analiza celor două decizii se reține faptul că măsura mutării locului de muncă s-a luat ca urmare a unor abateri disciplinare repetate, deci ca o sancțiune disciplinară, fără însă a fi respectate dispozițiile articolului 268 aliniatul 2 literele a, b,c, e, f din Codul muncii, respectiv nu s-a descris fapta comisă, ce fel de sarcini, când nu le-a respectat, ce ordine a încălcat, din ce motive s-au înlăturat apărările celui sancționat, termenul în care se putea contesta măsura și instanța competentă a soluționa contestația.
Întrucât nerespectarea dispozițiilor articolului 268 aliniatul 2 literele a, b, c, e, f din Codul Muncii la emiterea deciziilor contestate determină nulitatea acestora, orice discuții în acest sens sunt neavenite, faptul că prin cererea nr. 2752/2007 intimatul contestator a solicitat a fi menținut la locul de muncă la care a fost mutat, nu schimbă cu nimic cele expuse, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale enunțate instanța de fond a constatat nulitatea acestora.
Analizând declarația martorului - fila 299 dosar fond, se reține faptul că acesta a fost coleg cu contestatorul, iar dl i-a reproșat că era prieten cu un homosexual, reproșuri ce au avut loc în prezența altor persoane în luna martie - aprilie 2006, el simțindu-se jignit.
Conform hotărârii nr. 29/07.02.2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării se reține faptul că, intimații - administrator al Grădinii și - șef personal, au săvârșit fapte de discriminare conform articolului 2 aliniatul 1, articolului 15 din OG nr. 137/2000, împotriva intimatului contestator, fiind ambii sancționați contravențional iar recurenta cu avertisment.
Faptul că angajații recurentei au făcut afirmații referitoare la orientarea sexuală a contestatorului reiese din probatoriul administrat de, respectiv ce are calitatea de îngrijitor a declarat că i-a spus că este, atât el cât și contestatorul, homosexual, iar o altă angajată -, a precizat că într-o discuție cu a spus că acesta este homosexual și să profite de un incident să-l dea afară.
Este cert, coroborând declarația martorului cu cele ale martorilor audiați de CNCD, că angajații recurentei au pus în discuție orientarea sexuală a contestatorului, aspect ce constituie o faptă de discriminare și chiar articolul 8 aliniatul 1 din CEDO stabilește că orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței, iar articolul 14 precizează că exercitarea drepturilor și libertăților trebuie asigurate fără deosebiri bazate pe sex, rasă, religie, dispoziții ce în speță au fost încălcate de angajatoarea recurentă.
Conform aceleași hotărâri a CNCD, fapta numiților și a avut ca efect o deosebire și excludere a contestatorului pe criteriul presupusei sale orientări sexuale, aspect ce a creat o atmosferă de intimidare umilitoare în cadrul colectivului, o restrângere a dreptului la viața privată în sensul articolului 8 al CEDO și dreptului la demnitate prevăzut de articolul 15 din OG nr. 137/2000.
Atâta timp cât hotărârea susmenționată nu a fost abrogată, desființată, ea nu poate fi neluată în considerare cu atât mai mult cu cât se coroborează și cu depoziția martorului, faptul că celălalt martor audiat în instanță nu a confirmat cele expuse nu este de natură a înlătura concluziile expuse, cu atât mai mult cu cât acesta este angajatul regiei și are interesul să confirme afirmațiile, susținerile acestuia, fiind subiective și apreciate ca atare.
Intimații și fac parte din conducerea recurentei, astfel că au raporturi de muncă cu aceasta, faptele comise în timpul serviciului fiind considerate astfel fapte proprii ale angajatorului, fiind incidente dispozițiile articolului 1000 aliniatul 3 Cod civil, existând îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale - fapta ilicită, culpa, raportul de cauzalitate și prejudiciul moral.
Cât privește prejudiciul moral, acesta se prezumă că există vis a vis de fapta comisă de prepușii recurentei, este cert că prin afirmațiile unor membri din conducere în fața altor colegi ai contestatorului, acestuia i s-a adus atingere demnității umane, a creat o restrângere a dreptului la viața privată, o umilire a acestuia în societate, prejudiciul în acest caz neputând fi cuantificat, el însă fiind evident, iar suma de 3000 lei acordată nu este de natură a crea impresia că este excesivă, ci dimpotrivă. Faptul că pe lângă obligația plății daunelor morale recurenta a fost obligată să prezinte scuze publice nu este un aspect de nelegalitate, neexistând o dispoziție ce să excludă una dintre măsuri. Doar prin cele două măsuri, de altfel, se poate vorbi de o reparare integrală a prejudiciului suferit.
Are posibilitatea, de altfel, recurenta să-și recupereze prejudiciul creat de proprii angajați pe calea unei acțiuni în regres, prin măsurile impuse de instanță s-au pus în aplicare dispozițiile legale în materie, criticile fiind neavenite.
Raportat la considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Întrucât s-a reținut culpa procesuală a recurentei, în baza articolului 274 Cod de procedură civilă instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta intimată REGIA AUTONOMĂ DE PIEȚE AGREMENT ȘI SALUBRITATE O, cu sediul în O, P-ța -, nr. 4, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, intimații CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în B, P-ța - -, nr. 1 - 3, cu domiciliul în O,-, județul B, domiciliat în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 690/LM din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /28.04.2008
Complet fond: Fl.
în 2 ex.: /19.06.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
