Reziliere contract. Speta. Decizia 645/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 645/2008-
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina | - - | - JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia |
- - | - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia | |
- -- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civile declarat de recurenții pârâți, ambii cu domiciliul în O- - scara A. 17 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât SC SRL, cu sediul în O- județul B și cu intimații reclamanți, - ambii ca moștenitori ai defunctei, ambele cu domiciliul în O str. - - județul B, împotriva deciziei civile nr. 873/A/2007 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 4385/2006 din 14 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3049/2005, având ca obiect: reziliere contract,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru recurenții pârâți, ambii lipsă, reprezentanta lor av. în baza împuternicirii avocațială din 16.04.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, precum și intimata reclamant, asistată de reprezentanta sa și a intimatului reclamant, lipsă, av. în baza împuternicirii avocațială nr. 28/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind de asemenea intimata pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimații reclamanți au depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 17.04.2008, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți invocă excepția de netimbrare a recursului.
Instanța respinge excepția de netimbrare a recursului, constatând că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru după care, nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților pârâți solicită admiterea recursului, în principal casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor în temeiul articolului 304 punctul 5 Cod de procedură civilă, iar în subsidiar modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii acțiunii și menținerii contractului de întreținere, fără cheltuieli de judecată. Se susține că au invocat lipsa calității procesuale active și de interes a apelanților, însă instanța de apel nu e pus în discuția părților acest aspect, nu l-a analizat și nu s-a pronunțat asupra lui. Aceștia au renunțat la moștenire prin act autentic, dreptul la întreținere nu se transmite prin moștenire, moștenitorii nu pot cere anularea contractului de întreținere pe motivul lipsei prestației întreținerii. La data decesului, imobilul nu se mai afla în patrimoniul defunctei. Așadar lipsa calității procesuale active a fost dovedită.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită acordarea unui termen de pronunțare în vederea depunerii de concluzii scrise, după care solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a hotărârii instanței primei instanțe, cu cheltuieli de judecată de asemenea, arată că nu se opune la casarea deciziei cu reținerea spre rejudecare a cauzei.
Instanța respinge cererea de acordare a unui termen de pronunțare și pune în vedere reprezentantei intimaților reclamanți să depună concluziile scrise până la ora 13.00 când va avea loc pronunțarea soluției.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 4385/2006 din 14 iunie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3049/2005, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta împotriva pârâților și și în consecință s-a dispus rezoluțiunea clauzei de întreținere din contractul de vânzare-cumpărare și întreținere încheiat între reclamantă și pârâta la data de 10 decembrie 2003 autentificat sub nr. 3174 de BNP și a fost menținută ca valabilă clauza privind vânzarea-cumpărarea cotei de parte din imobilul situat în O, str. - nr.27/B, -9,.1, județul B înscris în CF 27568 O, nr. top. 4913/3/1 precum și înscrierile din CF referitoare la această cotă.
Au fost radiate înscrierile din Cartea Funciară privitoare la cota de parte din imobilul identificat mai sus ce-i revenea pârâtei cu titlul de întreținere.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare și întreținere încheiat între reclamantă și pârâta la data de 10 decembrie 2003 autentificat sub nr. 3174 de BNP s-a vândut cota de parte din imobilul situat în O, str. - nr.27/B, -9,.1, județul B înscris în CF 27568 O, nr. top. 4913/3/1 pentru suma de 100.000.000 lei și s-a dat cu titlul de drept de întreținere nuda proprietate asupra celeilalte cote de parte. Din declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut că după încheierea contractului pârâta nu a mai prestat întreținerea la care s-a obligat față de reclamantă, părăsind țara imediat după acest moment, dată de la care nu s-a mai interesat de soarta întreținutei. Fiind îndeplinite condițiile art. 1020 Cod civil, instanța a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat de către părți. În ceea ce privește capătul de cerere al reclamanților reconvenționali privind transformarea obligației de întreținere în bani, instanța de fond a reținut că această cerere este admisibilă în condițiile în care reclamanta este nedeplasabilă și necesită îngrijire permanentă din partea unei persoane.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta - ce a decedat pe parcursul soluționării cauzei - apelul fiind continuat de moștenitorii săi și, precum și pârâții și.
Prin decizia civilă nr.873/A/2007 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, fiind păstrată în totalitate sentința atacată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihora reținut următoarele:
La încheierea contractului litigios părțile au avut în vedere încheierea a două acte: unul de vânzare cumpărare a cotei de parte din imobilul situat în O str. - nr.27/B, -9,.1, județul B înscris în CF 27568 O, nr. top. 4913/3/1 pentru prețul de 100.000.000 lei și un altul de întreținere pentru nuda proprietate asupra restului cotei de din același imobil. Faptul că părțile au inserat ambele contracte în cadrul aceluiași înscris nu poate conduce la o concluzie contrară, atâta vreme cât voința lor de a încheia doua contracte rezultă cu evidentă din stipularea distinctă atât a obiectelor diferite a celor două contracte, cât și a obligațiilor diferite ce revin părților în temeiul acestora. În lumina celor de mai sus, nu pot fi reținute apărările apelanților potrivit identificând prestația principală ca fiind acea de întreținere, prestația în bani în sumă de 100.000.000 lei plătită de către pârâtă la încheierea convenției reprezentând o infimă parte din contravaloarea bunului înstrăinat, rezultă că calificarea corectă a actului încheiat este acela de contract de întreținere. O astfel de analiză se impune și poate fi făcută doar în condițiile în care înstrăinătorul ar fi înstrăinat un singur bun sau mai mult bunuri privite ca unic obiect al prestației sale în schimbul a două prestații: plata unui preț și prestarea întreținerii, ambele obligații fiind privite așadar unitar de părți la încheierea contractului. Or, astfel cum s-a arătat mai sus, situația este diferită în cauza de față, tocmai datorită faptului că părțile contractante au înțeles sa delimiteze obiectul celor două convenții, încheind așadar două contracte distincte și independente: un contract de vânzare cumpărare și un contract de întreținere, cărora li se aplică regimuri juridice diferite.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâții și, instanța a reținut că prestarea în natura a obligației de întreținere și caracterul personal al acesteia ține de însăși esența acestui contract. Prin încheierea contractului întreținătorul își asumă o obligație de a face - de a presta o întreținere - și nu una de a da - plata unor sume lunare de bani. Principiul ce guvernează executarea contractului de întreținere este că obligația de întreținere trebuie executată în natura ei specifică, întreținătorului revenindu-i obligația de a presta întreținerea care, așa cum am arătat mai sus, este în esență o obligație de a face ce se execută zi cu zi. Față de cele de mai sus, apărările apelanților referitoare la faptul că au trimis periodic bani reclamantei intimate prezintă relevanță, plata acestora neputând suplini obligația de a asigura acesteia întreținerea sa în natură. În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod corect ea a fost respinsă de instanța de fond. în bani a întreținerii de către instanța de judecată poate fi dispusă doar cu titlu de excepție și numai dacă sunt îndeplinite două condiții: executarea în natură să nu mai fie posibilă datorită conduitei culpabile a uneia dintre părțile contractante, iar pe de altă parte, cel care nu este în culpă să nu fi solicitat rezoluțiunea contractului în temeiul art. 1020 cod civil. Or, în cauză, nici una din condiții nu este îndeplinită. Nu se poate reține culpa reclamantei în faptul că, prin plecarea lor în Spania, pârâții se află în imposibilitatea de a mai presta întreținerea în natură, cu atât mai mult cu cât starea sa de sănătate impune o îngrijire zilnică din partea unei persoane, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs și, solicitând admiterea acestuia, în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar modificarea în parte a deciziei în sensul respingerii acțiunii, menținerea contractului de întreținere, fără cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că deși au ridicat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active și a celei de interes a apelanților și în promovarea apelului, instanța nu le-a pus în discuția părților și nici nu le-a unit cu fondul, nepronunțându-se asupra acestora, motiv de casare a deciziei.
Dreptul de întreținere este personal, netransmisibil, se stinge la moartea beneficiarului, astfel că și nu pot solicita anularea contractului de întreținere invocând neîndeplinirea obligației, ci eventual puteau invoca doar aspectul legat de valabilitatea încheierii actului, sens în care s-a pronunțat fostul Tribunal Suprem. Pe de altă parte, a renunțat la dreptul de-a promova orice acțiune cu privire la imobil, prin declarația autentică dată în cadrul contractului de donație când a primit din partea defunctei alt imobil în. La acea dată, defuncta a intenționat împărțirea bunurilor celor două fiice, și, care au acceptat decizia aceasta, însă, când a fost bolnavă a influențat-o să promoveze acțiunea și să facă un testament în favoarea lui.
Au invocat excepția lipsei interesului intimaților întrucât, ca moștenitor testamentar, nu are interes pentru că la data decesului imobilul nu se afla în patrimoniul defunctei, ori, în testament s-a menționat că vor moșteni bunurile ce mai există în patrimoniu la deces. Este ciudată modalitatea de apreciere a probelor, ignorarea înscrisului autentic prin care renunță la orice drept asupra imobilului în litigiu, mai mult, nu s-au analizat susținerile lor.
Îndeplinirea obligației de întreținere trebuie apreciată în funcție de împrejurările concrete în care este prestată, ei au fost nevoiți să plece la urmă în Spania pentru că nu aveau loc de muncă, nu puteau să se întrețină pe ei și nici pe defunctă. Au trimis bani în permanență defunctei, ce îi puteau acoperi cheltuielile necesare, neexistând o culpă în îndeplinirea obligațiilor asumate.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 5, 9, articolelor 312, 317 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în subsidiar au arătat că nu se opun admiterii recursului și casării deciziei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare și întreținere autentificat sub nr. 3174/10.12.2003 de notarul public, a vândut fiicei sale recurentă, 1/2 părți din apartamentul situat în localitatea O- -. 1, cu un preț de 100.000 lei, reținându-și dreptul de uzufruct viager, iar cealaltă cotă de 1/2 părți a transmis-o aceleiași recurente cu titlu de întreținere.
Analizând cuprinsul acestui contract, se reține faptul că vânzătoarea-întreținută a recunoscut primirea prețului bunului, cumpărătoarea întreținătoare obligându-se să-i asigure îngrijire și întreținere corespunzătoare pe tot timpul vieții, să-i gătească, să cumpere alimente, să-i servească masa, să-i asigure îngrijire medicală calificată, să-i spele, calce, iar în caz de deces să o înmormânteze potrivit tradițiilor și obiceiului locului.
Litigiul de față, prin care s-a solicitat rezoluțiunea convenției susmenționată, a fost promovat de către întreținuta vânzătoare, chiar și apelul împotriva sentinței pronunțată a fost declarat de aceasta, care a decedat pe parcursul soluționării apelului la 11.12.2005, conform certificatului de deces aflat în copie în dosarul de apel la fila 16. Moștenitorii acesteia sunt recurenta - întreținătoarea cumpărătoare a imobilului - în calitate de fiică, intimata fiică și intimatul, nepot de fiică, moștenitor testamentar.
Anterior decesului, defuncta a întocmit un testament autentificat sub nr. 1797/08.04.2005 - fila 23 dosar apel - de notarul public, prin care a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la deces, nepotului intimat, pe care l-a instituit legatar universal. La aceeași dată, defuncta a mai încheiat un contract de întreținere cu același nepot - 08.04.2005, filele 33-34 dosar apel - prin care aceasta s-a obligat a-i transmite dreptul ei de proprietate asupra imobilului în litigiu, în schimbul întreținerii sale complete, la câteva zile după promovarea prezentului litigiu, înregistrat la data de 07.04.2005. Urmare a decesului apelantei reclamante, instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor articolelor 669, 858, 860, 888 Cod civil, a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor legali și testamentari, care, cu excepția recurentei și-au însușit apelul declarat în calitate de moștenitori. Legatul universal conferă intimatului vocație eventuală la întregul patrimoniu existent la moartea testatorului și în consecință calitate procesuală de-a continua sau nu litigiul promovat de antecesor, chiar când este vorba de acțiuni personale cum este cea în speță. Faptul că dreptul de întreținere este personal, netransmisibil, încetează la moartea beneficiarului, nu este un aspect ce să ducă la concluzia că intimații în calitate de moștenitori nu ar avea calitate procesuală, cu atât mai mult cu cât modul de soluționare a cauzei poate avea ca efect mărirea patrimoniului succesoral la care aceștia au vocație, aspect din care reiese implicit și interesul personal.
Faptul că anterior deschiderii succesiunii intimata a dat o declarație conform căreia ar renunța la orice drept referitor la imobilul în litigiu, are valoarea unui pact asupra unei succesiuni viitoare. Pactul asupra succesiunilor viitoare este definit ca fiind o convenție privitoare la o succesiune nedeschisă, prin care una dintre părți dobândește drepturi eventuale la acea moștenire, sau renunță la ele, ori, conform articolului 965 aliniatul 2, articolului 702 Cod civil, nu se poate face renunțarea la succesiunea ce nu este deschisă, sancțiunea în astfel de situații fiind nulitatea absolută, ori, raportat la aceste considerente de fapt și de drept, orice discuție este neavenită.
Într-adevăr, recurenții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a interesului intimaților, excepții ce nu au fost analizate expres în cuprinsul considerentelor deciziei recurate, dar, prin faptul că s-a analizat apelul declarat de către defunctă și însușit de aceștia în calitate de moștenitori, pe fond, duc la concluzia că aceste excepții au fost neîntemeiate, criticile aduse de recurenți referitor la acest aspect, față de considerentele expuse, urmează a fi respinse ca nefondate.
Referitor la dispoziția prin care s-a rezoluționat contractul de întreținere, din analiza acestuia se reține că recurenta s-a obligat a-i asigura o îngrijire permanentă, zilnică, aspect ce implica prezența fizică a ei și nu o eliberare de obligație prin trimiterea unei sume de bani. Astfel cum corect a reținut instanța de apel, recurenta și-a asumat o obligație de-a face, nu una de a da, obligația trebuia exercitată conform celor convenite, respectiv aceasta urma ca zilnic să-i asigure menajul, să-i spele, calce, să-i gătească, să-i asigure cele necesare datorită sănătății precare.
Este irelevantă apărarea recurenților în sensul că au fost nevoiți a pleca în Spania întrucât nu se puteau întreține pe ei și pe defunctă, în momentul semnării contractului și-a asumat recurenta o obligație precis delimitată, pe care astfel nu și-a mai îndeplinit- În măsura în care s-ar fi decis doar plata lunară a unei sume de bani pentru a se întreține, defuncta avea posibilitatea de-a încheia un contract de rentă viageră, ori, starea sănătății a impus această modalitate convenită de întreținere, nerespectată de către debitor, criticile fiind neavenite. Chiar recunoașterea recurenților în sensul că nu aveau posibilitatea materială în țară pentru a continua întreținerea, la care s-au obligat, denotă că demersul defunctei în sensul rezoluționării contractului de întreținere este pe deplin justificat.
Luând în considerare cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
În baza articolului 274 Cod de procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga pe recurenți să plătească intimaților 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenții pârâți, ambii cu domiciliul în O- - scara A. 17 județul B, în contradictoriu cu intimata pârât SC SRL, cu sediul în O- județul B și cu intimații reclamanți, - ambii ca moștenitori ai defunctei, ambele cu domiciliul în O str. - - județul B, împotriva deciziei civile nr. 873/A/2007 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente, să plătească părților intimate și suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - --
decizie: /28.04.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /23.06.2008
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
