Anulare act. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.668
Ședința publică de la 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 736 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, - decedat și continuat de intimata moștenitoare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns contestatoarea, reprezentată de avocat, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, reprezentat de consilier juridic, intimata și intimata moștenitoare, lipsind intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic, pentru CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, a depus delegație de reprezentare nr.1960/21.05.2009.
Intimata moștenitoare a depus, în copie, certificatul de deces nr.- din 12 februarie 2007 emis de Primăria Municipiului C, al intimatului.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra contestației în anulare de față.
Avocat, pentru contestatoarea, a solicitat admiterea contestației în anulare, conform motivelor scrise, anularea deciziei civile atacate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Consilier juridic, pentru intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Intimata și intimata moștenitoare, pe rând având cuvântul, au solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin încheierea din 21.04.2006, pronunțată în dosarul nr.1200/CIV/2006, a Tribunalului Dolj - Secția Civilă, s-a dispus disjungerea capetelor de cerere privind contestația formulată de reclamanta, împotriva deciziei nr.3599/31.01.2006, emisă de Primarul Mun.C și respectiv constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr.597/19.10.1000 și nr.600/19.10.1999 încheiate între Consiliul Județean D -Sector Servicii Publice și pârâții și și înaintarea cererii privind constatarea nulității absolute a celor două contracte la Judecătoria Craiova.
1. Prin sentința civilă nr.1139 din 02.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta si respinse cererile pentru cheltuieli de judecată formulate de reclamantă și de pârâtul.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că în cauză imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către stat, aspect statuat definitiv si irevocabil prin sent.civ. nr.17211/1997 a Judecătoriei Craiova si dec.civ. nr.1333/1998 a Curții de APEL CRAIOVA și în cauză sunt incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr.10/2001, inclusiv asupra termenului de prescripție. Instanța a reținut că prezenta acțiune a fost introdusă cu mult după expirarea termenului prev. de art. 45 alin.5. deci dreptul la acțiune este prescris.
Împotriva acestei sentințe a declarata apel reclamanta.
În motivarea apelului, s-a arătat că dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece a fost prelungit succesiv și înstrăinările care fac obiectul litigiului au fost făcute cu încălcarea prevederilor Legii nr.112/1995.
Apelanta a arătat că se afla într-un caz nou de nulitate absolută pentru vicii de consimțământ reglementat expres de L 213/1998, care creează posibilitatea pentru cei îndreptățiți să revendice imobilele, deci acțiunea este imprescriptibilă.
2. Prin decizia civila nr.420 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1133 din 02.02.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-. în contradictoriu cu intimații pârâții: PRIMARIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUN. C, CONSILIUL JUD.D-SECTOR SERVICII PUBLICE, intimații:,.
A fost obligată apelanta la plata către intimații, și, a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 45 alin.5 din Legea 10/2001, conform cărora excepția prescripției dreptului la acțiune este fondată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că s-a reținut în mod greșit că acțiunea este prescrisă, întrucât numai înstrăinările efectuate în temeiul legii 112/1995 au deplina protecție a Legii 10/2001, nu și înstrăinările ulterioare apariției Legii 213/1998, cum este cazul contractelor de vânzare cumpărarea contestate.
Recurenta reclamantă a arătat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat de dispozițiile art.6 alin.2 din legea 213/1998, iar acțiunea prin care se apără drepturi reale, din categoria cărora face parte și dreptul de proprietate, este imprescriptibilă sub aspect extinctiv.
S-a mai arătat că nu s-a analizat fondul raportului juridic dedus judecății, și anume nerespectarea dispozițiile Legii 112/1995 și a HG11/1997, care impun suspendarea de drept a procedurii administrative până la soluționarea irevocabilă a cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, precum și frauda la lege.
La data de 22.01.2008, recurenta reclamantă a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin.5 din Legea 10/2001, precum și a dispozițiilor Decretului nr. 223/1974.
Prin încheierea de ședință din 5 februarie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a instanței constituționale privind excepția de neconstituționalitate a prevederilor Decretului 223/1974, întrucât actul normativ nu mai este în vigoare, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin.5 din Legea 10/2001, și a dispus suspendarea cauzei potrivit art. 29 alin.5din Legea 47/1992.
Prin decizia nr. 629/29.05.2008, pronunțată în dosarele nr. 201D/2008 și 217D/2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 alin.1 și 5 din Legea 10/2001, iar dosarul a fost restituit instanței de contencios ordinar în vederea continuării judecății.
3. Prin decizia civilă nr. 736 din 23.09.2008 Curtea de APEL CRAIOVAa respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 420 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 1139 din 2 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr- (nr. în format vechi 7973/2006), în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE,.
Pentru a pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
Ambele instanțe de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv a prevederilor art. 46 alin.1 și 5 din Legea 10/2001, în raport de care au reținut că acțiunea formulată de reclamantă este prescrisă.
Potrivit art. 46 alin.1 din Legea 10/2001, toate actele de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, rămân valabile, dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Potrivit alin.5 al aceluiași articol, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv de la data de 14.08.2001.
Prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr.145/2001, acest termen a fost prelungit succesiv până la data de 14.08.2002.
Termenul instituit de art. 46, alin.5 din Legea 10/2001 este un termen special de prescripție, susceptibil de suspendare, întrerupere sau repunere în termen, în condițiile prevăzute de Decretul nr. 167/1958.
În speță, cererea în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 597/19.10.1999 și nr. 600/19.10.1999, încheiate între Consiliul Jud. D - Sector Servicii Publice, în calitate de vânzător, și pârâții persoane fizice, în calitate de cumpărători, a fost dedusă judecății la data de 24.02.2006, la interval de peste 3 ani de la data expirării termenului reglementat de art. 45, alin.5, din Legea 10/2001, astfel că prin hotărârile recurate corect s-a reținut prescrierea dreptului la acțiune privind valabilitatea actelor de înstrăinare.
Nu au fost invocate și dovedite cauze de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 13 și 16 din Decretul nr. 167/1958, și nici nu s-a solicitat de către partea interesată repunerea în termen.
În plus, sesizată la cererea reclamantei, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45, alin.1 și 5 din Legea 10/2001, apreciind că acestea sunt conforme cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 21, 44 și 136, care consacră dreptul de acces la o instanță, garantarea dreptului de proprietate privată și reglementează conflictul temporal de legi.
Instanța de recurs a apreciat că prevederile art. 46, alin.5 din Legea 10/2001 răspund și exigențelor impuse de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului și de practica constantă în materie a instanței de contencios european, potrivit cu care dreptul de acces la o instanță nu este unul absolut, ci este supus limitărilor din partea puterii de stat, care beneficiază de o anumită marjă de apreciere a măsurilor concrete pe care este chemată să le adopte pentru reglementarea acestui drept fundamental. Astfel, în considerentele hotărârii Golder contra Marii Britanii, pronunțată la data de 21.05.1975, s-a arătat că dreptul de acces la o instanță este susceptibil de limitări, care însă trebuie să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
Toate aceste condiții expuse sunt îndeplinite prin norma de drept instituită prin art. 45 alin.5 din legea 10/2001, scopul legitim urmărit fiind impus de rațiuni sociale majore, constând în necesitatea asigurării unui climat de certitudine a raporturilor juridice civile( așa cum s-a reținut și în cuprinsul deciziilor Curții Constituționale nr.427/18.11.2003, nr.868/5.12.2003, nr. 372/5.07.2005, nr. 792/31.08.2005, nr. 673/11.09.2007, și nr. 774/15.11.2007, toate publicate în Monitorul Oficial), fără ca substanța dreptului de acces la instanță să fie afectat, și cu respectarea proporționalității între interesul general și cel individual.
Nu poate fi primită susținerea recurentei reclamante, în sensul că dispozițiile legale aplicabile sunt cele cuprinse în art.6, alin.2 din Legea 213/1998, și nu cele ale Legii 10/2001, întrucât pe de o parte acțiunea promovată nu este una în revendicare, ci o acțiune în constatarea nulității absolute a unor acte de înstrăinare, iar pe de altă parte, chiar prevederile legale invocate de recurentă deschid calea acțiunii în revendicare cu condiția ca bunurile preluate de stat fără titlu valabil să nu facă obiectul unor legi speciale de reparație, or, în speță, Legea 10/2001 reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 19879, fiind așadar, lege specială în raport cu legea 213/1998, calitate în care se aplică cu prioritate, potrivit principiului de drept - legea specială derogă de la cea generală.
Susținerea conform căreia sub incidența art. 45, alin.1 din Legea 10/2001 cad doar înstrăinările efectuate în temeiul Legii 112/1995 este lipsită de interes, căci contractele a căror anulare s-a solicitat au fost perfectate în baza acestui act normativ, și nu este nici întemeiată, deoarece însuși textul de lege citat menționează că are în vedere toate actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare.
Față de considerentele care preced, Curtea a apreciat că hotărârile instanțelor de fond sunt legale, și nu există motive care să atragă casarea sau modificarea deciziei recurate, potrivit art. 304, pct. 1-9, Cod pr. civ.
În raport de constatarea împlinirii termenului de prescripție special devinit inutilă analiza celorlalte critici referitoare la fondul cauzelor de nulitate invocate de reclamantă, excepția prescripției având un caracter peremptoriu.
Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare recurenta, in termen si timbrat.
Motivele invocate sunt in esenta urmatoarele: decizia contestata este superficial motivata cu privire la termenul de prescriptie, intrucat prescriptia etinctiva stinge doar dreptul la actiune in sens material, dreptul la actiune in sens procesual, fiind imprescriptibil - potrivit art. 1 alin. 1 167/1958; arata ca sunt in masura sa invoce si forta majora ca motiv de suspendare a cursului prescriptiei, intrucat contestatoarea avea domiciliul in Italia si nu avea cum sa cunoasca faptul ca statul Rav andut imobilul sau; decizia contestata este nelegala, ca urmare a incalcarii disp. art. 2 alin. 1 din legea 10/2001 care enumera situatiile juridice ce constituie preluari abuzive, fiind aplicate dispozitii cuprinse in HG 498/2003 de inferior legii; decizia contestata este nelegala intrucat s-a facut o aplicare superficiala si motivata insuficient a disp. art. 6 alin. 1-3 din legea 213/1998; instnta de recurs a omis sa se pronunte motivat si asupra motivului 2 de recurs, vizand nelegalitatea modului de desfasurare a procedurii administrative prev. de legea 112/1995 privind vanzarea imobilului catre chirias, fiind incalcate disp. imperative ale art. 1 alin. 6 HG 11/1997, potrivit carora procedura de vanzare se suspenda, daca pe rolul instantelor se afla o cerer privind imobilele prev. la art. 5.
Invoca in drept disp. art. 318 teza II cod procedura civila.
Solicita admiterea contestatiei, anularea deciziei si fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
S-au depus: copie decizie contestata, taxa timbru, imputernicire avocatiala si certificat de deces.
Contestatia in anulare de fata este nefondata si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Contestația în anulare specială este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita numai în cazurile anume prevăzute de art. 318. pr. civ.
Potrivit disp. art. 318 teza II Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Instanța de recurs, de regulă examinează fiecare motiv de recurs care se încadrează în cazurile prevăzute de lege și care sunt invocate de parte, iar motivele de ordine publică - în măsura existenței acestora, se ridică și din oficiu indiferent de momentul procesual, fiind puse în dezbaterea părților.
Instanța de recurs este în drept și să sistematizeze motivele de recurs, în măsura in care exista mai multe motive din cele prev de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedura civila, pentru o analiză logica si raționala a caii de atac și să aprecieze care din motivele de recurs este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți, să-l examineze cu prioritate, apreciind că discutarea și rezolvarea acestui motiv face inutilă cercetarea celorlalte motive subsumate si a celorlalte argumente prezentate, răspunzându-se recursului prin considerente unice și valabile în mod corespunzător pentru toate criticile.
De asemenea, instanța de recurs este în drept să grupeze motivele și argumentele folosite de recurent care au elemente comune, fiind apte de a fi analizate din aceiași perspectivă în fapt și în drept și de a primi aceiași soluție și să aprecieze că discutarea motivelor de casare în acest mod comasat, face inutilă cercetarea distinctă a fiecărui motiv, răspunzându-se recursului prin considerente comune fiecărui grup de motive în parte.
In cauza, recurenta pârâtă criticat solutia data în apel prin care s-a menținut hotărârea primei instanțe, care a respins cererea acesteia de constatare a nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare nr. 597/2000 si 600/1999 incheiate intre parati privind imobilul in litigiu..
Cererea de recurs este amplă și dezvoltă argumentat criticile formulate și cuprinde următoarele motive de recurs, fiind invocate în drept cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă: in mod gresit s-a retinut ca actiunea este prescrisa in raport cu disp. art. 45 din legea 10/2001; nu s-a tinut seama de nerespectarea procedurii de vanzare cumparare ce trebuia sa fie suspendata in raport cu disp. art. 1 alin. 6 din HG 11/1997; vanzarea s-a facut prin fraudarea legii, intrucat imobilul a fost preluat abuziv de catre stat in baza 223/1974, iar chirisii cunosteau regimul juridic al imobilului si existenta actiunii in revendicare, iar temeiul juridic al actiunii a fost reprezentat de disp. art. 6 din Legea 213/1998.
Analizând decizia contestată, Curtea constată că toate motivele de recurs au fost redate ca atare, mai înainte de analizarea propriu-zisă a cererii. Nu au fost invocate motive de ordine publică.
După redarea motivelor, instanța de recurs a procedat punctual la analizarea recursului, având prioritate în examinare critica vizând modul de solutionare a exceptiei privind prescriptia dreptului la actiune, respectiv interpretarea si aplicarea in cauza a disp. art. 45 alin. 5 din legea 10/2001, făcându-se în final constatarea, motivat amplu și argumentat, că aceste dispozitii legale au fost corect aplicate in cauza.
Or, discutarea și rezolvarea acestui motiv a facut inutilă cercetarea celuilalt motiv de recurs vizand cauzele de nulitate absoluta invocate de catre reclamanta, intrucat viza fondul cauzei, ce nu a facut obiectul judecatii, de vreme ce actiunea nu s-a respins pe fond, ci pe exceptie. Chiar si in situatia in care, instanta de recurs socotea ca in cauza s-a solutionat gresit exceptia prescriptiei dreptului la actiune, aceasta nu proceda pentru prima la o analiza a criticii vizand cauzele de nulitate a contractelor de vanzare cumparare (frauda la lege si aplicarea HG 11/1997), ci trimitea cauza spre rejudecare in fond.
După analizarea cu prioritate a acestei critici, instanța de recurs a analizat distinct si critica vizand incidenta in cauza a disp. art. 6 alin. 2 din legea 213/1998, invocate de catre apelanta reclamanta si care nu se subsuma analizei primului motiv de recurs, impunandu-se cercetarea separata a acestuia.
În concluzie, față de constatările expuse în precedent, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată în recurs, prin care s-a respins recursul apelantei reclamante, nu s-a omis cercetarea vreunui motiv de recurs din cele invocate de contestatoarea de astăzi, criticile care au avut prioritate in examinare fiind analizate punctual și integral.
Modul de rezolvare a criticilor formulate, caracterul insuficient sau greșit al analizei motivelor de recurs, așa cum se susține în contestație, exced cadrului procesual oferit de calea extraordinară de atac de retractare a contestației în anulare, nu se încadrează în cazul de contestație în anulare invocat și nu poate fi analizat de instanța care soluționează cererea, întrucât contestația în anulare s-ar transforma dintr-o cale de atac de retractare, într-o cale de atac de reformare. Prin urmare, nici cazul de suspendare a cursului prescripției invocat de contestatoare, nu poate fi analizat in acest cadru procesual, întrucât instanța nu reexaminează un motiv de recurs și, cu atât mai puțin, o excepție.
Dispozițiile legale ale art. 318.pr.civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs la recurs și unei reformări a hotărârii a cărei anulare se cere.
Acestea sunt considerentele pentru care s-a respins ca neîntemeiată contestația în anulare de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 736 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL JUDEȚEAN D - SECTOR SERVICII PUBLICE, - decedat și continuat de intimata moștenitoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./19.06.09
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
