Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 669/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.669
Ședința publică de la 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.165 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2590 din 25 februarie 2008, ponunțată de Judecătoria Craiova în dosatul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Apărării Naționale B, Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B - Serviciul Juridic, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, prin consilier juridic, Ministerul Apărării Naționale B, reprezentat de consilier juridic și Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B - Serviciul Juridic, prin consilier juridic, lipsind intimații pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având ca obiect acțiune în constatare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, au fost depuse următoarele:
- recurentul reclamant a depus note de ședință și un set de înscrisuri;
- intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale Bad epus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare;
- intimatul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a depus delegație de reprezentare.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B, a depus împuternicire de reprezentare juridică nr.-/19.05.2009 și întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare.
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinărilor formulate de intimații pârâți Ministerul Apărării Naționale B, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Serviciul Român de Informații B, către recurentul reclamant.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale B, a depus delegație de reprezentare nr.1960/21.05.2009, solicitând amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de recurentul reclamant.
Recurentul reclamant s-a opus amânării cauzei, întrucât nu sunt înscrisuri noi, acestea existând deja la dosarul cauzei. A arătat că a observat întâmpinările și nu solicită termen, în acest sens.
Consilier juridic și consilier juridic au arătat că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor.
Pentru a da posibilitate consilierului juridic de a observa înscrisurile, instanța a lăsat cauza la a doua strigare, după care, a arătat că înscrisurile depuse nu sunt noi și nu mai insistă în amânarea cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant a arătat că s-au produs prea multe casări cu trimitere și Curtea poate soluționa pe fond cauza, actele fiind suficiente pentru pronunțarea unei decizii temeinice și legale. A susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale B, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
1. Prin Sentința civilă nr. 7999 din 17 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 10031/C/2006, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat constatarea unei situații de fapt, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 111 Cod. pr.civ. nefiind vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel a arătat că instanța de fond nu și-a îndeplinit obligația de a exercita rolul activ, pentru soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea continuării persecuției politice după data de 29 iunie 1962 și până la data de 22 decembrie 1989, cât a durat regimul comunist, precum și din data de 1 ianuarie 1990, până la data introducerii acțiunii înregistrată la nr. 2932/2005.
Astfel, instanța nu a respectat dispozițiile art. 124 din Constituția României, art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Decretul-Lege nr. 118/1990 modificat și completat de OUG nr. 41/10.07.1997 aprobată prin Legea 55/2.03.1998, OUG nr. 214/1999.
De asemenea, prima instanță a respins acțiunea pe excepție, fără să pună în discuția părților excepția de inadmisibilitate.
2. Prin Decizia civilă nr. 306/12 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul, motivând că, față de temeiul acțiunii precizată, indicat de reclamant ca fiind art. 111 Cod. pr. civ. instanța a analizat cauza în raport de temeiul precizat și chiar dacă acțiunea s-a respins ca inadmisibilă, instanța s-a referit la îndeplinirea condițiilor de fond ale cererii formulate și a reținut corect inadmisibilitatea acțiunii, pentru că prin formularea ei, se tinde la stabilirea unei stări de fapt și nu a existenței sau inexistenței unui drept.
A reținut că, atât prin acțiunea introductivă cât și prin precizările ulterioare, reclamantul a solicitat să se constate că în perioada 1962-1989 fost persecutat politic și că persecuția politică a continuat și după 1990, și cum reclamantul nu a afirmat drepturi care să poată fi valorificate în cadrul acțiunii în constatare, acțiunea este inadmisibilă în baza art. 111.proc.civ.
În sfârșit, instanța de apel a mai reținut că reclamantul a mai formulat o cerere cu același obiect, ce s-a soluționat prin Decizia nr. 3160 din 15.07.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs reclamantul, considerându-le nelegale.
Prin motivele formulate a susținut, în esență, că în mod greșit ambele instanțe s-au limitat să analizeze acțiunea doar prin raportare la dispozițiile art. 111.proc.civ. deși atât reclamantul în cererile sale, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, îndecizia nr. 1115 din 4 aprilie 2006,prin care statuat asupra conflictului negativ de competență,au stabilit ca temei al acțiunii art. 9 din Decretul-Lege 118/1990, modificat și completat prin OUG nr. 41/1997, aprobate prin Legea 55/1998.
A arătat recurentul că acest text de lege permite persoanelor care nu au putut să-și exercite profesia, sau după caz, ocupația - pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice, să obțină o hotărâre judecătorească în constatare, care să ateste această situație, astfel că în mod greșit acțiunea i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, fără a fi cercetată pe fond.
Reclamantul a apreciat că se afla într-o asemenea situație întrucât după instalarea la putere a regimului totalitar a fost îndepărtat în mod abuziv, pe criterii politice, din cadrele active ale armatei, invocându-se Decretul nr. 257/1957, deși avea pregătirea și competența necesare rămânerii în funcția de ofițer, iar prin această măsură abuzivă i-a fost afectat statutul profesional și social.
A mai arătat că sub diferite pretexte a fost persecutat în continuare, în 1962 fiind condamnat penal pentru huliganism politic și chiar după executarea pedepsei, persecuția a continuat și din aceasta cauză nu a mai putut să-și exercite profesia conform pregătirii profesionale, fiind obligat să se angajeze ca muncitor necalificat sau să se califice în alte meserii, așa că a fost urmărit permanent de organele de securitate, existând dosar doveditor în acest sens la CNSAS.
A precizat reclamantul că după anul 1990, întreprins demersurile necesare pentru recunoașterea drepturilor încălcate, în urma cărora, prinDecizia nr. 2437/1994 a Curții de APEL CRAIOVA, i s-a recunoscut vechimea în muncă și drepturile bănești pentru perioada 06.01.1962- 20.06.1962, în care a fost privat de libertate în baza art. 1 și 4 din Decretul-Lege 118/1990, decizie în baza căreia Comisia constituită conform acestei legi la nivelul județului i-a acordat titlu de fost deținut politic, iar în baza OUG nr. 214/1999, i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, conferită prin Decizia nr. 70/2000.
Reclamantul recurent a mai criticat hotararile instanțelor pentru lipsa de rol activ, pentru neanalizarea probatoriului administrat în cauză și a susținerilor sale, precum și reținerea eronată autorității de lucru judecat, fără a pune în discuția părților această excepție.
Sub acest aspect a arătat că nu există identitate de obiect între litigiul soluționat prin Decizia nr. 3160 din 15.07.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel de față, întrucât în primul litigiu a solicitat daune morale și materiale și nu constatarea imposibilității de exercitare a profesiei din cazul persecuției politice, printr-o hotărâre în constatare.
3. Prin Decizia civila nr. 1085 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, Secția Civilă, în dosarul nr- a admis recursul declarat de reclamantul, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Craiova.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că în mod greșit instanțele au soluționat cauza pe cale de excepție reținând că acțiunea este inadmisibilă conform art. 111.proc.civ.
A reținut ca, soluționând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 1115/4 aprilie 2006, pronunțată în dosarul nr- a constatat că acțiunea formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod. pr. civ. dar și ale art. 9 din Decretul-Lege 118/1990 republicat, cu modificările ulterioare.
Prin urmare, instanța supremă a stabilit și cadrul procesual al acțiunii de față si instanțele aveau obligația să se pronunțe asupra acțiunii, ca fiind o cerere întemeiată pe dispoz. art. 9 din DL 118/1990 pentru obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că reclamantul nu și-a putut exercita profesia sau ocupația într-o anumită perioadă din cauza persecuției politice.
Mai mult, instanța de apel, printr-un considerent al deciziei a constatat că reclamantul a mai formulat o acțiune cu același obiect, soluționată prin Decizia nr. 3160/15 iulie 2003 Înaltei Curți de Casație si Justiție, fără a reține clar existența autorității de lucru judecat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24 octombrie 2007.
La data de 21 noiembrie 2007, Ministerul Apărării Naționale a depus o completare la întâmpinarea formulată în primul stadiul procesual al cauzei, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale, arătând că Direcția Generală de Muncă și Protecție D, are calitate procesuală pasivă întrucât potrivit art. 8 și 11 din același Decret, prin Comisia specială pentru aplicarea Decretului-Lege 118 are obligația rezolvării cererilor și acordării drepturilor persoanelor persecutate din motive politice, prin decizie ce se poate ataca în condițiile legii contenciosului administrativ.
De asemenea, a mai invocat excepția autorității de lucru judecat, învederând că o asemenea cerere a mai fost făcută de reclamant în anul 2001 și admisă în parte prin sentința civilă nr. 179 de câtre Tribunalul Dolj.
Pe fond, Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și chiar inadmisibilă.
La data de 26 noiembrie 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a renunțat la capătul de cerere prin care a solicitat a se constata continuarea persecuției politice și după data de 01.01.1990.
Și-a menținut petitul prin care a solicitat să se constate continuarea persecuției politice asupra sa în perioada 29 iunie 1962 - 22 decembrie 1989, în conformitate cu art. 9 și art. 1 lit. b din Decretul-Lege 118/1990, modificat si completat.
În esență, și-a motivat acțiunea arătând că, deși absolvent al Școlii Militare de Ofițeri cu durata de doi ani și având o pregătire profesională deosebită, care îi permitea să exercite o profesie calificată în diverse domenii, în viața civilă a fost nevoit să lucreze ca muncitor necalificat pe diferite șantiere și uzine mecanice, calificându-se ca strungar.
Mai mult, a fost urmărit de organele de represiune și, întrucât era considerat un potențial pericol social, în anul 1962 fost condamnat pentru huliganism politic, iar după executarea pedepsei, a fost în evidența organelor de securitate sub numele conspirativ "", i-a fost ascultat telefonul, i s-a violat corespondența, i-a fost supravegheată familia.
A solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 163,40 lei.
La data de 26 noiembrie 2007, Serviciul Român de Informații a depus întimpinare prin care a invocat excepția de fond, peremptorie și absolută a lipsei calității procesuale pasive a acestui serviciu, excepția lipsei de interes a reclamantului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 2 din Legea 14/1992, conform cărora între și Securitatea Statului la care face referire reclamantul nu există nici un raport de substituție juridică.
Referitor la excepția lipsei interesului reclamantului, a învederat că acesta nu justifică un interes actual în promovarea prezentei acțiuni în justiție, întrucât prin sentință judecătorească a fost deja stabilită persecuția politică la care reclamantul a fost supus.
4. Prin sentința civilă nr. 2590 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Apărării Naționale, Serviciul Român de Informații B, Ministerul Justiției, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
- Examinând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Apărării Naționale, Serviciul Român de Informații și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul a considerat că aceste instituții l-au persecutat politic și aceștia nu și-au îndeplinit obligația de a-i recunoaște drepturile, existând astfel identitate între persoana acestor pârâți și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecații.
- În ceea ce privește excepțialipsei de interesa reclamantului invocată de pârâtul, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, apreciind că interesul reclamantului este de obține o hotărâre judecătorească, care să constate că a fost persecutat politic în perioada de timp invocată, pentru a beneficia de unele drepturi prevăzute de lege.
- Referitor laexcepția autorității de lucru judecatinvocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201.civ. pentru a opera această excepție, neexistând tripla identitate prevăzută de acest text de lege.
-Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990, pentru a putea beneficia de vechime în muncă pentru o anumită perioadă, persoana persecutată sau urmărită din motive politice trebuie să nu-și fi putut exercita profesia sau ocupația pe perioada în care s-a aflat într-o atare situație.
Din interpretarea literală a textului, prima instanță a dedus că ocupația la care se referă legiuitorul nu poate fi decât o activitate a cărei exercitare să poată constitui vechime în muncă și, în urma examinării copiei carnetului de muncă depus la dosar, a constatat că în perioada 22 iunie 1962 - 22 decembrie 1989 reclamantul a avut calitatea de angajat în diverse funcții și meserii până la pensionarea sa, beneficiind de vechime în muncă.
În ceea ce privește susținerea reclamantului că a fost scos din cadrele active ale armatei, prima instanță a apreciat că aceasta nu poate fi considerată ca o persecuție politică a reclamantului, în sensul dispozițiilor Decretului-Lege 118/1990, întrucât reprezintă o măsură a puterii politice din acea vreme, care nu l-a vizat numai pe reclamant, aceasta manifestându-se la nivelul întregii populații în toate structurile, ca urmare a schimbării sistemului social politic din țară.
S-a mai reținut că pentru toate aceste persoane, sistemul politic executiv a asigurat locuri de muncă, în raport de pregătirea profesională a fiecăruia, toți aceștia beneficiind de vechime în muncă, fiind cuprinși în sistemul de pensionare și astfel, nu cad sub incidența dispozițiilor Decretului-Lege 118/1990.
Referitor la susținerea reclamantului că s-a aflat în preocuparea directă a organelor de securitate, având întocmit dosar de urmărire, prima instanța a reținut, pe baza actelor eliberate de CNSAS, că propunerea de luare în supraveghere informativă a reclamantului de către organele de securitate s-a făcut pe perioada 07.04.1987- 22.09.1987 și s-a datorat faptului că acesta audia posturile de radio interzise și că își manifesta public nemulțumirea față de realitățile din țară, dar s-a apreciat că aceste aspecte nu pot fi reținute ca o persecuție politică, deoarece în acea perioadă întreaga populație a țării era urmărită și supusă unor astfel de măsuri, în situația în care își făcea publice opiniile față de realitățile social-economice din țară, ori prin reproducerea în public a știrilor transmise prin posturile de radio interzise.
Concluzionând, instanța a apreciat că în perioada 22 iunie 1962 - 22 decembrie 1989, reclamantul nu a fost persecutat din motive politice, acesta fiind angajat în diverse funcții și meserii iar ulterior, fiind pensionat și beneficiind de vechime în muncă, fără a fi incidente dispozițiile legale invocate de reclamant.
Împotriva sentinței civile nr. 2590 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat, în esență, că prima instanță, respingând acțiunea a apreciat în mod greșit că în perioada 22 iunie 1962 - 22 decembrie 1989 nu a fost persecutat din motive politice, întrucât ar fi fost angajat în diverse funcții și meserii, iar ulterior ar fi fost pensionat, beneficiind de vechime în muncă, fără a fi incidente dispozițiile legale invocate în formularea cererii.
A susținut reclamantul că, motivând în această manieră soluția de respingere, prima instanță nu s-a pronunțat și nu a demonstrat în nici un fel că în perioada 22 iunie 1962 - 22 decembrie 1989 nu a fost persecutat politic.
A mai susținut că motivarea primei instanțe este contradictorie, se bazează pe numeroase aprecieri subiective ale judecătorului cu privire la realitățile socio-politice din perioada regimului comunist, dar nu și pe concluzii certe fundamentate pe probele administrate și conținutul acestora.
Consideră apelantul că soluția adoptată de prima instanță și motivarea pe care aceasta se sprijină încalcă dispozițiile art. 124 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din Constituția României, prevederile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și art. 1 și 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Apelantul a criticat sentința atacată și sub aspectul modalității de analizare a probelor administrate, susținând că, în verificarea afirmațiilor sale că a fost în preocuparea organelor de securitate, prima instanță a reținut numai o parte din actele aflate în dosarul constituit la. omițând însă să facă referire la alte aspecte cum ar fi, ascultarea telefoanelor, violarea corespondenței.
De asemenea, a susținut că prima instanță, reținând că pentru toate persoanele îndepărtate din anumite funcții sistemul politic executiv a asigurat locuri de muncă, în raport de pregătirea profesională a fiecăruia, toate acestea beneficiind de vechime în muncă și fiind cuprinși în sistemul de pensionare, nu avut în vedere că persoanele îndepărtate din cadrele active ale armatei pe motive politice, cum a fost cazul său, nu aveau voie să ocupe locuri de muncă decât cu o calificare inferioară, el demonstrând că motivele care au stat ulterior la baza schimbării funcțiilor s-au datorat persecuției politice.
menționat apelantul că prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, instanțele de judecată au constatat că în perioada 1952 - 29 iunie 1962 fost supus persecuției politice, fiind beneficiar al Decretului nr. 118/1990, că are calitatea de deținut politic și luptător în rezistența anticomunistă, calitate acordată prin decizia nr. 70/2000 emisă de Comisia competentă din cadrul Ministerului Justiției.
Față de motivele invocate, a solicitat desființarea sentinței atacate iar pe fond, admiterea acțiunii, conform precizării la aceasta depusă la dosar și pronunțarea unei hotărâri din care să rezulte continuarea persecuției politice și după data de 29 iunie 1962 și până la 22 decembrie 1989.
În susținerea apelului, reclamantul depus copii ale memoriilor adresate Comisiei pentru constatarea calității de Luptător în rezistența din cadrul Ministerului Justiției, precum și Președintelui Judecătoriei Craiova și copia adresei nr. /95 din 26 februarie 1993 adresată de Departamentul de Analiză Politică din subordinea președintelui României Asociației Politic și copii ale următoarelor acte: certificat medico-legal nr. 2635/A 2 din 31.07.1996, deciziile nr. 1683/5.12.1960, nr. 485/01.06.1961, nr. 1282/14.06.1973 emise asupra capacității sale de muncă, procesul-verbal nr. 313/4.03.1955 emis de Direcția a Sfatului Popular al orașului C cu privire la pensionarea sa temporară pentru incapacitate parțială de muncă.
De asemenea, la filele 43-49 din dosar, apelantul a depus un memoriu adresat Președintelui Tribunalului Dolj, solicitând înserarea sa integrală în cuprinsul prezentei decizii. În apel, au depus întâmpinări intimații Ministerul Apărării Naționale, Serviciul Român de Informații, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D, instituții ce au invocat, pe cale de excepție, lipsa calității lor procesual pasive.
De asemenea, intimatul Serviciul Român de Informații a invocat prin întâmpinarea depusă și excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, intimatul Ministerul Apărării Naționale a invocat și excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia nr. 3160/15.07.2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar intimatul Statul Român prin DGFP D, a ridicat și excepția inadmisibilității acțiunii, față de disp. art. 111.proc.civ.
Pe fond, instituțiile intimate au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, cu menținerea sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova.
5. Prin decizia civilă nr. 416 din 09 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admis apelul declarat de reclamantul, a fost desființată sentința civilă nr. 2590 din 25.02.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că a fost greșit stabilit cadrul procesual la prima instanță, întrucât așa cum s-a reținut în considerenteledeciziei nr. 1877/25.05.1999, pronunțată de ÎCCJ, partea cu care trebuie asigurată contradictorialitatea nu poate fi alta decât autoritatea care poate stabili și plăti drepturile care se urmăresc a fi obținute, în speță Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, persoană juridică ce nu a figurat ca parte la judecata în fond.
Reținând că prima instanță nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuția părților lămurirea cadrului procesual, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin.1 proc.civ.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin.5 proc.civ. în sensul că nu a menționat obiectul cererii, susținerile și arătarea dovezilor, precum și motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Instanța de apel nu a pus în discuția părților și nu a dat posibilitatea reclamantului să combată excepția în temeiul căreia a fost admis apelul, referitoare la introducerea în cauză a D, conform art. 11 din Decretul-Lege nr. 118/1990, dispoziții legale care nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății.
Recurentul reclamant a mai susținut că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. 1.proc.civ. deoarece nu sunt întrunite condițiile legale.
La dosarul cauzei s-au depus: hotărârile judecătorești pronunțate în cauză în ciclurile procesuale anterioare și cererile adresate de reclamant instanțelor.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de apel ca legală și temeinică.
6. Prin Decizia civilă nr. 60 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, secția I civilă și pentru cauze cu minori și familie, a fost admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 416 din 08 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel reținut următoarele:
Prima critică formulată de recurent vizând încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 5.proc.civ. este neîntemeiată, decizia Tribunalului fiind amplu motivată atât în fapt, cât și în drept, cu expunerea argumentelor care au format convingerea instanței.
Este fondată însă critica recurentului referitoare la soluționarea apelului, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1.proc.civ. Din observarea preambului deciziei recurate, se constată că instanța de apel a omis să pună în discuția părților aspectele vizând incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. care atrag desființarea cu trimitere.
Întrucât Tribunalul a fost investit prin apelul reclamantului doar cu critici de fond, nu avea posibilitatea de a soluționa calea de atac în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate de apelant, cu excepția celor de ordine publică.
Întrucât nu a procedat astfel, Tribunalul a pronunțat o decizie susceptibilă de casare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5.proc.civ. respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ.
Curtea a apreciat că nu este legală nici soluția adoptată cu privire la soluționarea apelului.
Greșita stabilire a cadrului procesul, prin soluționarea cauzei față de alți pârâți decât cei ce sunt obligați în raportul juridic dedus judecății nu se circumscrie motivului de desființare cu trimitere prevăzut în teza a doua a art. 297.proc.civ.
Curtea de Apel a apreciat că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale cuprinse în art. 297 alin. 1.proc.civ. și a soluționat apelul cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2.proc.civ. fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9.proc.civ. facandu-se aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 3 partea finală proc.civ.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a examina criticile formulate de apelant, în cadrul procesual determinat de acesta, în calitate de titular al acțiunii.
7. Prin decizia civilă 165/9 martie 2009 Tribunalul Dolj pronunțată în dosarul nr- a admis apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 2590 din 25 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile precizată formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
A menținut restul dispozițiilor sentinței civile față de ceilalți pârâți, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D, Ministerul Apărării Naționale, și Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B - Oficiul Juridic.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
În rejudecarea apelului, apelantul reclamant a declarat că renunță la judecarea acțiunii civile precizată formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă
Instanța a luat o declarație reclamantului care s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
Apelantul reclamant a arătat că nu mai are cereri de formulat în cauză și a menționat că în fața instanței de fond a renunțat la judecarea capătului de cerere privind persecutarea politică începând cu 22 decembrie 1989 până la introducerea acțiunii și că dorește să se judece pe capătul de cerere privind persecutarea politică începând cu 29 iunie 1962 și până la 22 decembrie 1989.
De asemenea, la interpelarea instanței, reclamantul a arătat că nu dorește să se judece cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială D, deoarece această instituție nu are calitate procesuală.
Instanța a pus în discuție excepțiile invocate de intimații pârâți prin întâmpinările depuse la dosar în apel.
Examinând cu prioritate excepțiile absolute invocate prin întâmpinările depuse în apel d e către intimații pârâți, ce vizează lipsa unor condiții de fond a exercițiului dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. 1.proc.civ. tribunalul a constatat următoarele:
, prin decizia nr. 1115 din 4 aprilie 2006, stabilit natura juridică a cererii reclamantului ca fiind o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 și art. 111.proc.civ. pentru obținerea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate că reclamantul nu și-a putut exercita profesia sau ocupația într-o anumită perioadă din cauza persecuției politice.
Potrivit art. 9 din Decretul Lege nr. 118/30.03.1990 rep. "persoanele care fac dovada, prin hotărâre judecătorească de constatare, că nu au putut să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care au fost persecutate sau urmărite din motive politice beneficiază de vechime în muncă pe perioada în care s-au aflat în atare situație".
Cererea prin care o persoană solicită, în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, să i se recunoască vechimea în muncă pentru perioada în care a fost persecutată sau urmărită din motive politice, este o acțiune în constatare, de drept comun, întemeiată pe dispozițiile art. 111 teza I proc.civ. a cărei soluționare intră în competența judecătoriei conform art. 1 pct. 1.proc.civ.
- Cu privire laexcepția inadmisibilitățiiacțiunii invocată de intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D, tribunalul o va respinge, întrucât atât prin decizia civilă nr. 1115 din 04.04.2006 a, cât și prin decizia civilă nr. 1085 din 08.10.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a stabilit natura juridică a cererii reclamantului și admisibilitatea unei astfel de acțiuni prin care se solicită constatarea situației că reclamantul a fost împiedicat să-și exercite profesia din cauza persecuțiilor politice.
- Cu privire laexcepțialipsei interesului invocată de intimatul pârât Serviciul Român de Informații, tribunalul a respins-o, întrucât interesul reclamantului în promovarea acțiunii întemeiată pe art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 și art. 111.proc.civ. constă în recunoașterea faptului că a fost împiedicat să-și exercite profesia pe perioada 29 iunie 1962 și până la 22 decembrie 1989, din cauza persecuției politice și în obținerea, ca o consecință a acestei recunoașteri, a drepturilor și beneficiilor acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990 pe această perioadă.
- Cu privire laexcepția autorității de lucru judecatinvocată de intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale, tribunalul a respins-o, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 1201.civ. este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În dosarul cu nr. 6134/2000 al Tribunalului Dolj, la data de 21.08.2000, reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând, printre multe alte capete de cerere, și să i se recunoască drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, pe perioada 29 iunie 1962 - 22 decembrie 1989 ca persecutat politic.
Este adevărat că, prin sentința civilă nr. 179 din 29 mai 2001 pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și D, modificată prin decizia civilă nr. 13 din 19 februarie 2002 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a constatat, printre altele, că reclamantul a beneficiat pentru perioada de 29 iunie 1962 - 22 decembrie 1989 de drepturile privind vechimea în muncă și indemnizația bănească în condițiile Decretului-Lege nr. 118/1990.
Însă, prin decizia civilă nr. 3160 din 15 iulie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, în dosarul cu nr. 2609/2002, în urma admiterii recursului declarat de Statul Român prin reprezentat de C, s-a modificat decizia civilă nr. 13 din 19 februarie 2002 Curții de APEL CRAIOVA, au fost admise apelurile declarate de pârâții, D și C împotriva sentinței civile nr. 179 din 29 mai 2001 Tribunalului Dolj, a fost schimbată în tot sentința civilă și a fost respinsă acțiunea reclamantului, fiind respins și apelul reclamantului declarat de reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Cu privire la acest capăt de cerere, s-a considerat că soluția este greșită, întrucât Decretul-Lege nr. 118/1990 prevede o procedură specială aplicabilă care nu a fost urmată în cauză și că numai împotriva deciziei comisiei reclamantul avea calea plângerii la instanța de contencios administrativ competentă, potrivit legii.
S-a constatat că obiectul cererii este identic, identitatea de părți este parțială, însă temeiul juridic este diferit, prezenta cerere fiind întemeiată pe dispozițiile art. 111.proc.civ. și art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990, care permit ca cererea să fie adresată direct instanței de judecată pentru constatarea situației, pentru ca apoi reclamantul să poată să-și valorifice drepturile, însă cererea a fost respinsă de, nefiind soluționată pe fond, ci pe excepție, astfel că nu se poate reține în cauză autoritatea de lucru judecat.
Pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată anterior, potrivit art. 1201.civ. trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de persoane, de obiect și de cauză. Este însă necesar, ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Întrucât prin hotărârea J cererea a fost respinsă fără a se fi discutat temeinicia motivelor invocate, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni, din moment ce, în procesul anterior, fondul raporturilor juridice nu a fost soluționat.
- Cu privire laexcepțiile lipsei calității procesuale pasiveinvocate prin întâmpinările depuse în apel, de către intimații pârâți Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării Naționale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D, tribunalul a constatat că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Legitimarea procesuală pasivă a pârâților a fost supusă examinării și la prima instanță, apreciindu-se că toate instituțiile chemate în judecată au calitate procesuală pasivă în cauza de față, instanța respingând excepțiile cu motivarea că reclamantul consideră că aceste instituții l-au persecutat politic și nu și-au îndeplinit obligația de a-i recunoaște drepturile și astfel există identitate între persoana acestor pârâți și cei despre care se pretinde că sunt obligați în raportul juridic dedus judecății.
Tribunalul a apreciat că examinarea legitimării procesuale pasive din această perspectivă este greșită.
În orice demers judiciar, reclamantul consideră că persoana pe care o cheamă în judecată, în calitate de pârâtă este cea căreia îi revine obligația în raportul juridic dedus judecății, întrucât altfel nu ar formula acțiunea în contradictoriu cu respectiva persoană.
Legitimarea procesuală se analizează însă, prin raportare la obiectul cererii și la interesul reclamantului în promovarea acesteia, mai precis la folosul practic urmărit de acesta prin inițierea demersului judiciar.
În cauză, interesul reclamantului în promovarea acțiunii întemeiată pe art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 și art. 111.proc.civ. constă în recunoașterea faptului că a fost împiedicat să-și exercite profesia pe perioada 29 iunie 1962 și până la 22 decembrie 1989, din cauza persecuției politice și în obținerea, ca o consecință a acestei recunoașteri, a drepturilor și beneficiilor acordate de Decretul-Lege nr. 118/1990, condiții în care contradictorialitatea trebuie asigurată cu autoritatea care poate stabili și plăti drepturile ce se urmăresc a fi stabilite.
Potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul-Lege nr. 118/1990, "stabilirea și plata acestor drepturi se fac de către direcțiile generale de muncă și protecție socială, cu consultarea după caz, a filialelor județene ale Asociației Politici din România", fiind vizate, în mod cert, drepturile acordate de acest decret-lege, inclusiv cele ce pot fi obținute în urma aplicării art. 9.
Asupra calității procesuale pasive a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în mai multe decizii de speță, în care a analizat competența materială și teritorială a instanțelor de a soluționa cererea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Astfel, prin decizia nr. 1877/25.05.1999, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în ceea ce privește "instanța căreia îi revine competența de soluționare, deoarece pentru astfel de acțiuni Decretul-Lege nr. 118/1990 nu indică instanța competentă, se impune concluzia că sunt aplicabile dispozițiile art. 1.proc.civ. prin care competența generală în materie civilă este acordată judecătoriilor", arătând în continuare că, în condițiile în care "partea cu care trebuie asigurată contradictorialitatea nu poate fi alta decât autoritatea care poate stabili și plăti drepturile ce se urmăresc a fi obținute, în speță, Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială a mun. B, în raport de sediul acesteia competența teritorială aparține Judecătoriei Sectorului 1 B".
De asemenea, prin decizia civilă nr. 4071 din 17 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că obiectul unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art. 111.proc.civ. se judecă în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială și "numai după obținerea unei astfel de hotărâri judecătorești de constatare, reclamantul se poate adresa cu cerere pârâtei pentru valorificarea dreptului său, devenind aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990".
În speța de față, în condițiile în care, prin decizia nr. 1115/04.04.2006, a stabilit natura juridică a cererii reclamantului ca fiind o acțiune în constatare întemeiată pe art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990, ceea ce atrage aplicarea și a dispozițiilor art. 11 alin. 2 și față de împrejurarea că prima instanță a recunoscut reclamantului interesul în promovarea unei acțiuni de acest gen ce tinde la obținerea drepturilor prevăzute de acest act normativ, interes pe care îl recunoaște și instanța de apel, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială D, ca autoritate care poate stabili și plăti drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
În cauză, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială D, ca autoritate care poate stabili și plăti drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.
Soluția nu este în dezacord cu principiile și jurisprudența CEDO, deoarece dreptul de acces la o instanță de judecată nu este un drept absolut. El poate fi supus anumitor condiții, pentru că ceea ce interesează este ca limitările aduse unui drept să nu fie de natură a goli de conținut însuși conținutul dreptului ocrotit.
Or, dreptul de acces al reclamantului la instanță nu este negat, dar este supus condiției de a se judeca cu o autoritate care îi poate stabili și plăti drepturile, iar exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigențe legale.
Însă, cadrul procesual al unui litigiu este fixat, în virtutea principiului disponibilității, de către reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
Procesul civil este diriguit și de principiul disponibilității, iar potrivit acestuia limitele cererii de chemare în judecată, ale cadrului procesual în care se va desfășura judecata cu privire la obiect - ca pretenție concretă dedusă judecății și la părți, respectiv persoanele între care există raportul juridic litigios, sunt fixate de către reclamant.
O precizare a cadrului judecății a făcut-o reclamantul și în fața instanței de apel, când a precizat că renunță la judecarea acțiunii civile precizată formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, solicitând judecarea cauzei în contradictoriu cu pârâții Serviciul Român de Informații, Ministerul Apărării Naționale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de
Însă, nu se poate soluționa cererea reclamantului într-o procedură lipsită de contradictorialitate cu persoana care are calitate procesuală pasivă, întrucât ar exista o violare a art. 6 din Convenție, s-ar încălca principiul disponibilității în procesul civil, cât și dreptul la un proces echitabil.
Procedura legii speciale de reparație, respectă principiul prevalenței legislației speciale în raport cu cele generale și nu contravine dispozițiilor constituționale.
În dezvoltarea și explicitarea noțiunii de acces la justiție, CEDO a statuat în mod constant că o limitare a accesului la justiție trebuie să fie temeinic justificată și menționată explicit în lege și în același timp, să realizeze un just echilibru între interesul victimelor unor abuzuri și interesul general (principiul proporționalității), iar posibilitatea de acces la justiție nu trebuie să fie un drept iluzoriu sau dificil de exercitat ori să nu producă nici o finalitate prin instituirea unor bariere excesive.
Cerința accesibilității legii a fost îndeplinită, întrucât Decretul-Lege nr. 118/1990 a fost publicat în Monitorul Oficial. În ce privește cerința previzibilității legii, Curtea Europeană a amintit că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane să își corecteze conduita.
Reclamantului i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 pentru perioadele 12.08.1952 - 06.01.1962 (prin decizia civilă nr. 1124/21.04.1995 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA ) și 06.01.1962 - 29.06.1962 (prin decizia civilă nr. 2437/20.07.1994 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA ), prin hotărâri judecătorești, astfel că are cunoștință de prevederile legii.
creat de Decretul-Lege nr. 118/1990 prevede posibilitatea analizării unei cereri în constatare ca cea în cauză, în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială, urmând ca după obținerea unei astfel de hotărâri judecătorești de constatare, reclamantul să-și valorifice drepturile sale.
În cauză, refuzul reclamantului de a se judeca cu autoritatea care îi poate recunoaște drepturile nu este justificat, iar susținerea că pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă nu poate fi reținută pentru considerentele expuse anterior.
Examinarea cererii în contradictoriu cu alți pârâți nu îi poate profita reclamantului, cererea trebuind soluționată doar în condiții de contradictorialitate și opozabilitate cu autoritatea față de care reclamantul și-ar putea ulterior valorifica drepturile decurgând din Decretul-Lege nr. 118/1990.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar verificarea calității procesuale pasive în persoana pârâților, are prioritate în raport de orice aspecte legate de fondul cauzei.
Lipsa calității procesuale pasive conduce la respingerea acțiunii și poate fi invocată în tot cursul procesului, chiar și în apel.
Analiza motivelor de apel invocate de reclamant devine inutilă, având în vederea admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, față de prevederile art. 137.proc.civ. care reglementează clar ordinea în cadrul judecății.
Accesul la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege, iar în temeiul art. 126 alin. 3 din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.
Prevederile art. 137.proc.civ. asigură o legală administrare a justiției, se înscriu în spiritul principiilor constituționale de dreptate și justiție și reglementează doar ordinea în cadrul judecății, în scopul de a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură care ar trebui refăcute.
În rejudecarea apelului, apelantul reclamant a declarat că renunță la judecarea acțiunii civile precizată formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă, iar instanța a luat o declarație apelantului reclamant care s-a consemnat și s-a atașat la dosar.
Având în vedere susținerea reclamantului, faptul că această susținere se înscrie în limitele principiului disponibilității în procesul civil, a actelor permise părților pe parcursul judecării unei cauzei instanța în conformitate cu art. 246.proc.civ. a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile precizată formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, apelantul reclamant nu a mai avut interes să-și susțină apelul împotriva acestor pârâți, față de care, la cererea reclamantului, tribunalul a luat act de renunțarea la judecată, iar excepțiile invocate de acești pârâți față de care s-a renunțat la judecată în apel, au fost respinse ca rămase fără obiect.
8. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs apelantul reclamant in termen si motivat.
Criticile sunt în esență următoarele: nu s-au avut in vedere dispozitiile deciziei de casare nr. 60 din 20 ianuarie 2009 Curtii de APEL CRAIOVA, prin care s-a stabilit ca instanta de apel sa analizeze criticile apelantului in cadrul procesual fixat de acesta, ca titular al actiunii; cu toate acestea, instanta de apel, formata din alt complet, cu incalcarea art. 9 alin. 6 din asa cum a fost modificat prin Hot. CSM 38/2009, a analizat greșit exceptiile, iar nu fondul apelului.
Solicita admiterea recursului, casarea deciziei recurate si pe fond, admiterea actiunii asa cum a fost precizata si constatarea existentei persecutiei politice si in perioada 29 iunie 1962 - 22 decembrie 1989.
Recurentul a depus: note de sedinta, copia deciziei recurate, copia deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, copia Concluziilor scrise depuse in instantei de recurs in ciclul procesual anterior, al memoriului depus la tribunal in al doilea ciclu procesual.
Intimatul MApN a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat, intrucat in mod corect s-a rezolvat de catre tribunal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata si care poate fi analizata in tot cursul procesului. Invoca in acest sens si practica ICCJ, potrivit careia Directia Generala de munca si protectie sociala, are calitate procesuala pasiva in aceste cauze.
Intimatul Parchetul de pe langa ICCJ a formulat intampinare invocand nulitatea recursului, in sesnul nemotivarii in drept a cererii potrivit art. 306 alin. 1 Cod procedura civila. In subsidiar, solicita respingerea ca nefondat a recursului, intrucat a fost corect solutionata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata in cauza si orice demers juridic al unei persoane nu se poate finaliza pe fond decat intr-un cadru procesual adecvat.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a deciziei atacate, avand in vedere ca in mod corect s-a pronuntat tribunalul cu privire la lipsa legitimarii procesuale pasive a acestei institutii in cauza de, raportat la obiectul cererii si la folosul material urmarit in demersul judiciar al reclamantului.
Recursul de nu este nul. Imprejurarea ca nu este motivat in drept, echivaleaza cu o indicare gresita a motivelor de recurs si nu atrage aplicarea automata a sanctiunii nulitatii prev. ide art. 306 alin. 1 Cod procedura civila, atata vreme cat din redactarea si dezvoltarea motivelor de recurs este posibila incadrarea acestora intr-unul din cazurile de recurs de casare sau modificare prev. de art. 304 Cod procedura civila, potrivit art. 306 alin. 3 Cod procedura civila.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
- Are prioritate in examinare critica vizand modul de solutionare a exceptiilor privind legitimarea procesuala pasiva.
Intr-adevar, reclamantul a formulat o actiune in constatare, intemeiata pe disp. art. 9 teza I din DL 119/1990 si pe disp. art. 111 teza I Cod procedura civila.
Imprejurarea ca actiunea de nu este una in realizare, ci in constatare, nu conduce la pierderea caracterului contencios al procedurii, in sensul ca si in acest caz, paratii chemati in judecata, trebuie sa fie in masura sa produca dovezi de natura sa infirme, sau dovezi de natura chiar sa confirme pretentiile reclamantului legate de existenta sau inexistenta unor persecutii de natura politica, ce l-ar fi impiedicat in perioada de timp reclamata si anterioara regimului social politic instaurat dupa decembrie 1989, sa-si exercite profesia.
Or, institutia la care se refera tribunalul ca ar avea exclusiv calitate procesual pasiva, respectiv Directia Generala de munca si protectie sociala, este o institutie cu atributii noi dupa decembrie 1989, care nu este in masura sa se apere cu privire la pretentiile reclamantului, sa le recunoasca sau nu, nefiind in posesia niciunui document sau vreunei informatii relevante legate de impiedicarea exercitarii profesiei ca urmare persecutiilor politice in perioada in discutie, pentru ca instanta in conditii de contradictorialitate, sa poata afla adevarul in privinta sustinerilor reclamantului.
Nu acelasi lucru se poate afirma despre celelalte institutii ale statului chemate in judecata de care reclamantul nu a renuntat la actiune si care, chiar daca nu au direct responsabilitati din punct de vedere juridic, politic si moral raportat la persecutiile savarsite in regimul anterior, acestea au intrat la un moment dat in posesia arhivelor, deci a tuturor documentelor si informatiilor relevante ce pot fi furnizate intr-o asemenea cauza, alaturi de documentele de care se foloseste reclamantul, pentru aflarea adevarului in ceea ce priveste sustinerile acestuia cu privire la impiedicarea de a-si fi exercitat profesia din cauza persecutiei politice, cu toate consecintele ce ar decurge de aici referitor la eventuale drepturi de care trebuie sa se bucure reclamantul in regimul actual.
Imprejurarea ca intr-un asemenea caz, cand persoana se adreseaza mai inainte instantei pentru a obtine o hotarare in constatare, ce ar urma in situatia in care are castig de cauza, sa o foloseasca in formularea unei cereri si depunerea dosarului la in vederea stabilirii unor drepturi, ar fi fost in folosul acestuia sa cheme in judecata si aceasta Directie, este nerelevanta, intrucat in cauza de ar fi fost citata numai pentru opozabilitate, fiind in acest moment intr-o pozitie neutra din punct de vedere procesual, avand in vedere inexistenta unui conflict in prezent intre reclamant si Directie.
O astfel de institutie, asa cum s-a aratat in precedent, nu este in masura decat sa decida dupa formularea cererii si in conditiile art. 8 alin. 2-4 din decret lege, in raport cu documentele prezentate, daca se stabilesc si se platesc drepturi sau nu pentru viitor, iar nu sa se apere sau sa furnizeze informatii cu privire la situatii trecute, deci nu poate nici sa confirme, nici sa infirme cele sustinute de catre reclamant.
In lipsa unei contradictorialitati si a unei dispute reale intre parti in aceasta privinta, esentiala in cauza, procedura urmata nu mai este contencioasa si nu poate fi aflat adevarul. O reala disputa intre reclamant si Directie ar exista numai in masura in care, dupa depunerea cererii si a inscrisurilor, a actelor oficiale de catre reclamant, aceasta instituție ar respinge cererea si hotararea sa ar fi susceptibila de a fi atacata in justitie, potrivit art. 8 alin. 5 din decret lege. Or, o astfel de situatie poate interveni si atunci cand persoana se adreseaza direct Directiei furnizandu-i acte oficiale de care intelege sa se foloseasca, emise de alte institutii sau autoritati ale statului, fara ca Directia sa poata invoca faptul ca aceste acte oficiale nu i-ar fi opozabile.
Cu alte cuvinte, procesul de nu vizeaza direct stabilirea unei vechimi in munca, respectiv stabilirea si plata unor drepturi prevazute de DL 118/1990, caz in care indiscutabil are calitate procesuala pasiva Directia, obligata potrivit art. 8 alin. 2 si 3 din acest act normativ, ci vizeaza stabilirea in prealabil a situatiei daca reclamantul in perioada reclamata a putut sau nu să-și exercite profesia sau, după caz, ocupația pe perioada în care arată că a fost persecutat sau urmărit din motive politice. Este important de subliniat aici faptul ca in mod gresit Tribunalul a facut trimitere la incidenta in speta a disp. art. 11 alin. 2 din decretul lege, intrucat acestea se refera la cetatenii romani cu domiciliul in strainatate.
Or, daca reclamantul avea documente in acest sens, respectiv acte oficiale emise de autoritatile competente in sensul art 8 alin. 1 din decretul lege, care sa ateste situatia in care pretinde ca s-a aflat, le depunea direct la Directie si nu mai promova actiunea de, in care alaturi de acte oficiale, intelege sa se foloseasca de orice mijloace de proba pentru a demonstra, solicitand instantei interpretarea coroborata a acestora, ca se afla in ipoteza legii si ca va avea in acest fel, vocatia de a fi beneficiar al unor drepturi prevazute de lege.
Or, se ridica intrebarea de a stii care sunt de regula, avand in vedere natura situatiilor ce trebuie dovedite, autoritatile competente sa furnizeze astfel de acte oficiale necesare promovarii cererii, in cazul in care persoana se adreseaza direct Directiei. Raspunsul corect, este util in a stabili care sunt institutiile ce urmeaza a fi chemate in judecata intr-o cauza in care, in lipsa unor documente oficiale sau in prezenta unor documente apreciate de parte ca insuficiente, aceasta tinde sa obtina, folosindu-se de orice mijloc de proba - o hotarare in constatare. In niciun caz Directia, intrucat aceasta nu furnizeaza acte oficiale sau alte probe in sensul legii, ci in baza acestora constata vechimea in munca, recalculeaza pensia, admite cererea sau o respinge, cu acces ulterior la instanta, dupa caz, dar intr-o alta procedura decat cea de.
Apare evident, ca in raport cu sustinerile reclamantului - fost ofiter si avand in vedere invocarea unor persecutii politice sau a faptului ca a fost urmarit din motive de natura politica ce l-ar fi impiedicat sa-si exercite profesia, acesta a inteles sa cheme in judecata statul R si acele institutii si autoritati ale statului R, care au legatura cu problematica ridicata in cauza vizand profesia si existenta persecutiilor, a urmaririi din motive politice si in contradictoriu cu care sa fie posibila stabilirea adevarului in aceasta privinta.
- Critica din recurs vizand modul de aplicare a dispozitiilor cuprinse in Regulamentul de organizare a instantelor judecatoresti, excede cadrului procesual oferit de recurs, de vreme ce nu se invoca incalcarea unor dispozitii legale imperative de organizare judiciara cu privire la compunerea completului.
- Critica vizand nerespectarea dispozitiilor cuprinse in decizia de casare, in sensul art. 315 Cod procedura civila, nu este intemeiata, intrucat tribunalul nu a mai dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, ci a solutionat cererea de apel in cadrul procesual cu privire la parti fixat de reclamant ca titular al actiunii.
Imprejurarea ca tribunalul a respins apelul de cei trei parati, pastrand solutia data in prima instanta de respingere a actiunii dar cu schimbarea motivarii, se justifica prin aceea ca au fost analizate cu prioritate si gasite intemeiate exceptiile invocate de catre parati cu privire la legitimarea procesuala pasiva. Or, o astfel de problema de drept nu a facut obiectul unei dezlegari in instantei de recurs.
de gresita solutionare cauzei pe exceptie in etapa procesuala a apelului, iar nu pe fond si pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie, se impune casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, in temeiul art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I si art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civila.
In rejudecare, se va avea in vedere in raport cu disp. art. 246 Cod procedura civila, declaratia data de reclamant cu privire la renuntarea la judecata de cei doi parati indicati de acesta, respectiv Ministerul Justitiei si Libertatilor si Ministerul Public - Parchetul de pe langa ICCJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.165 din 09 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin care s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr.2590 din 25 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Ministerul Apărării Naționale B, Serviciul Român de Informații B, reprezentat de 0198 B - Serviciul Juridic, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Casează decizia susmenționată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/19.06.09
Tehn. Red.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
