Anulare act. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 724/
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.235 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării, s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 10.02.2003, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și Comisia Municipală Pitești pentru aplicarea Legii fondului funciar, pentru a se constata nulitatea absolută și parțială a procesului verbal de punere în posesie nr. 18959/02.11.1993, cu privire la suprafața de 1632,83 mp. situată în intravilanul municipiului Pitești, str. str5. -.
În motivare, reclamanții au susținut că au achiziționat prin act autentic de la chematul în garanție, suprafața de 1632,93 mp, iar la solicitarea actelor de autorizare, în vederea realizării împrejmuirii, Primăria municipiului Pitești le-a comunicat că au fost întocmite acte de proprietate în beneficul pârâților deși aceștia nu au deținut teren pe acest amplasament, anterior preluării de către stat și nu se afla în raza de jurisdicție a orașului Pitești la data de 01.01.990, ci în patrimoniul CAP.
Prin sentința civilă nr. 3153/11.09.2003, Judecătoria Piteștia admis acțiunea formulată de reclamanții, a constatat nulitatea absolută parțială a procesului-verbal de punere în ceea ce privește suprafața de 1632,83 mp situată în intravilanul municipiului Pitești, str. - cu următoarele vecinătăți: N - rest proprietate pârâți, S- rest proprietate, F - rest proprietate pârâți, E- drum acces și V- str. - -.
S-a respins acțiunea față de chematul în garanție .
Au fost obligați pârâții, și să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.716.00 lei ROL.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de prima instanță că, terenul a fost cumpărat prin act autentic de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.5732/06.11.2002 de la chematul de garanție, care la rândul său l-a achiziționat prin actul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 2313/08.08.2000 de la numita, beneficiară a adeverinței de reconstituire a dreptului nr. 682/27.05.1997 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 1043/06.03.1996, întocmite de Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar, intabulat în cartea funciară la data de 06.11.2002.
Pârâta Comisia Municipală de aplicare a legii fondului funciar Pitești, i-a pus în posesie și pe pârâți, prin procesul - verbal de punere în posesie nr.18959/03.11.1993, pentru suprafața de 5224 mp. care se suprapune parțial cu suprafața de teren cumpărată de reclamanți, după cum s-a evidenția în schița raportului de expertiză.
Potrivit întâmpinării formulată de către Comisia municipală de aplicare a legii fondului funciar, a actelor atașate cauzei, cât și a raportului de expertiză, pârâții nu au deținut niciodată teren în acest punct.
În actele depuse de reclamanți s-a evidențiat că la momentul eliberării actelor vânzătoarei, în vecinătăți existau terenuri neatribuite și deci, că exista posibilitatea atribuirii terenurilor de către pârâți, întrucât nici un act și nici sentința judecătorească, nu viza terenul din litigiu.
Constatând că punerea în posesie a pârâților nu s-a realizat în mod legal, în temeiul art. 11 din legea 18/1991, s-a admis acțiunea și pe cale de consecință s-a dispus anularea procesului-verbal de punere în posesie.
Pârâții au solicitat o altă punere în posesie potrivit actelor pe care le dețin.
Întrucât cererea de chemare în judecată este un capăt de cerere subsidiar, dependent de capătul principal și prin admiterea celui dintâi, a devenit lipsită de obiect, în temeiul art. 1337.pr.civ. și a respins acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile nr.3154/11.09.2003, pronunțată de Judecătoria Pitești, au declarat apel Comisia Locală Pitești de Fond Funciar, decedat, prin moștenitor, prin moștenitor, care au considerat-o nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea criticilor a precizat că prima instanță nu a aplicat în mod corect disp. art. 11 din legea nr. 18/1991, precum și disp. art. 480.civ. și art.111 pr.civ.
Au susținut apelanții pârâți că din probele administrate în cauză a rezultat că terenul în litigiu se află pe raza municipiului Pitești, astfel cum a rezultat și din expertiza întocmită.
Astfel au arătat că terenul nu se afla la data de 01.01.1990 în perimetrul CAP, ci în administrarea Stațiunii Pomicole, care în anul 1992, l-a transmis Primăriei Pitești.
A considerat că instanța de fond nu a avut în vedere principiul priorității atâta timp cât pârâților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren care a intrat în circuitul civil din 29.11.1993.
În final, a precizat că în mod greșit prima instanță a reținut că terenul în litigiu se află situat pe raza comunei, acesta fiind în realitate pe raza municipiului Pitești, astfel încât Comisia Locală de Fond Funciar nu avea competența să pună în posesie pe a pe terenurile care nu-i aparțineau, terenuri care nu erau amplasate pe raza teritorială a acestei unități administrativ teritoriale.
Totodată a arătat că nu există nici un motiv de nulitate absolută privind eliberarea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate eliberat pârâților pentru suprafața de 1632,82 mp.
La rândul său, Comisia municipală Pitești de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a declarat apel, susținând că procesul verbal de punere în posesie nr. 18959/02.11.1993, a fost eliberat în mod corect pentru și, avându-se în vedere cererile nr.16517/1992 și 18959/1993 privind reconstituirea dreptului de proprietate, precum și actul de vânzare cumpărare nr.4771/1920 ca și actul încheiat la data de 08.08.1942.
Mai mult a susținut că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților s-a făcut potrivit sentinței civile nr. 1237/13.02.1992 a Judecătoriei Pitești.
Intimații legal citați au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se respingă apelul, ca nefondat.
Prin decizia nr.235 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș a admis apelurile declarate de pârâții Comisia Locală Pitești de Fond Funciar, decedat, prin moștenitor, prin moștenitor, a schimbat în tot sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată; a admis cererea de reexaminare formulată de expert și au fost ridicate amenzile în cuantum de 400 lei aplicată prin încheierea de ședință din 20.03.2008 și 400 lei aplicată prin încheierea de ședință din 17.01.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu respectarea disp. art. 315 pr.civ. tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, care a avut ca obiective identificarea terenului în litigiu, transpunerea în teren a actelor primare de proprietate ale părților, identificarea terenului în raport de aceste acte primare, transpunerea în teren a actelor de proprietate eliberat conform Legii nr. 18/1991, identificarea situației juridice a terenului la data de 01.01.1990 cu precizarea dacă făcea parte sau nu din CAP și stabilirea existenței concordanței între actele primare și cele eliberate conform Legii nr. 18/1991.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul în litigiu nu face parte nici din actele primare ale apelanților, nici din actele primare ale autoarei
Terenurile reconstituite potrivit Legii nr.18/1991 s-au atribuit pe alte amplasamente și nu pe cele din actele primare.
S-a arătat că procesul verbal nr. 18959/02.11.1993 a fost emis pentru suprafața de 5224 mp. iar din această suprafață face parte și suprafața de 1632,83 mp.
S-a precizat totodată că la data de 01.11.1993 când a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 18959, suprafața de 5224 mp. se afla pe teritoriul administrativ al municipiului Pitești,aspect relevat prin suprapunerea între cadastrală a comunei, cu municipiului Pitești, astfel încât a fost preluată limita teritorială dintre comuna și municipiul Pitești.
Expertul tehnic judiciar a concluzionat că amplasamentul terenului în litigiu se afla la nivelul anului 1989 și implicit la data emiterii procesului verbal din 02.11.1993 pe teritoriul administrativ al municipiului Pitești, în spatele blocurilor și la circa 200 sud de limita dintre cele două teritorii administrative.
Având în vedere sentința civilă nr. 1237/12.02.1990, prin care pârâților le-a fost reconstituit un drept de proprietate pe raza municipiului Pitești, precum și concluziile raportului de expertiză privind identificarea terenului potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 18959/02.11.1993 s-a reținut valabilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în ceea ce-i privește pe aceștia din urmă, cu atât mai mult cu cât, dispozițiile din hotărârea judecătorească au intrat în puterea de lucru judecat, iar punerea în posesie - delimitarea și parcelarea terenului ce urma a fi atribuit prin reconstituirea dreptului de proprietate - s-a făcut pe raza municipiului Pitești.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a vânzătorului s-a reținut că aceasta a avut ca scop să asigure reclamanților posibilitatea de a se despăgubiri într-o acțiune ulterioară de la partea de la care au dobândit dreptul.
În raport de cadrul procesual obiectiv și subiectiv fixat de reclamanți și de rațiunea chemării acestuia în judecată pentru a înlătura pericolul evicțiunii, având în vedere că nu s-a formulat o cerere în pretenții față de, s-a reținut că odată cu respingerea acțiunii, nu se poate rezolva în același proces și raportul juridic dintre reclamant și chematul în garanție.
vânzătorului în judecată s-a făcut strict pentru a-i fi opozabilă hotărârea, astfel încât nefiind formulată o cerere în pretenții față de acesta, nu se poate dispune obligarea sa la plata despăgubirilor rezultate din evicțiune.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții: și, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, cu modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului declarat, iar în subsidiar, se solicită modificarea deciziei cu admiterea cererii de chemare în garanție.
În primul motiv de recurs se susține că în mod greșit a fost admis apelul pârâților, cu respingerea acțiunii, fără a se ține seama de faptul că, pentru a se stabili competența comisiilor de fond funciar, potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, trebuia avută în vedere situația juridică a terenului la data de 01.01.1990, dată la care terenul în litigiu făcea parte din patrimoniul comunei, situație care atrage competența Comisiei de fond funciar a comunei, pentru efectuarea punerilor în posesie.
În motivul doi de recurs se susține că, în mod greșit s-a reținut că în cauză ar opera autoritatea de lucru judecat, care decurge din sentința civilă nr.1237/1992 a Judecătoriei Pitești, încălcându-se prevederile art.1201 Cod civil, deoarece recurenții nu au fost părți în sentința amintită, prin care a fost soluționată o plângere împotriva hotărârii Comisiei județene de fond funciar, stabilindu-se că pârâții sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren situat în municipiul Pitești, însă fără indicarea amplasamentului.
În motivul trei de recurs se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra apărării recurenților, prin care aceștia au arătat că nulitatea procesului-verbal de punere în posesie este atrasă și de neconcordanța acestuia cu titlul de proprietate nr.29025/29.11.1993, emis în favoarea pârâților. Se menționează că terenul la care se referă procesul-verbal amintit anterior nu figurează în titlul de proprietate menționat, situație din care rezultă că punerea în posesie s-a efectuat pe un teren pentru care pârâților nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În motivul patru de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a vânzătorului, din moment ce recurenții au pierdut procesul, iar evicțiunea este pe cale să se producă. Se adaugă faptul că împrejurarea potrivit căreia reclamanții nu ar fi cerut și obligarea chematului în garanție la plata de despăgubiri, nu putea constitui un motiv de respingere a cererii de chemare în garanție.
În recurs au fost depuse actele de la filele 241-242, precum și întâmpinarea depusă la 1 aprilie 2009, prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se faptul că terenul în suprafață de 1632,83, care face obiectul procesului verbal nr.18959/02.11.1993, se afla pe teritoriul administrativ al municipiului Pitești, la data de 02.11.1993, când a fost emis procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 5224, din care face parte și terenul de 1632,83, așa cum s-a concluzionat prin completarea la raportul de expertiză tehnică judiciară (fila 196 dosar nr- al Tribunalului Argeș ), situație lămurită în urma deciziei de casare nr.1552/R/11.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Drept urmare, competența de a emite acte de punere în posesie o are Comisia de fond funciar al municipiului Pitești, ci nu cea a comunei.
Pe de altă parte, prin decizia de casare amintită, obligatorie pentru instanțele inferioare, s-a trasat ca sarcină ca instanța de apel să lămurească dacă la data punerii în posesie, ci nu la data de 01.01.1990, terenul de 1632,83 se afla pe raza municipiului Pitești sau pe raza comunei, încât și expertul s-a raportat la data punerii în posesie.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr.1552/R/11.11.2005 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr.2139/2005, s-a statuat irevocabil că valabilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în ceea ce privește competența comisiei nu se mai poate pune în discuție, având în vedere hotărârea instanței, intrată în puterea lucrului judecat, având posibilitatea însă de a analiza valabilitatea procesului verbal de punere în posesie sub aspectul competenței teritoriale a comisiei, care a săvârșit această operațiune, competentă fiind Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar Pitești, ci nu cea din comuna, pentru considerentele arătate anterior.
Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, reținându-se că instanța de apel nu a motivat în sensul că ar opera autoritatea de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr.1237/1992 a Judecătoriei Pitești, ci a amintit de această sentință, arătând că prin aceasta le-a fost reconstituit pârâților un drept de proprietate pe raza municipiului Pitești.
Se reține faptul că prin sentința amintită, pârâților: și, le-a fost reconstituit un drept de proprietate pe raza municipiului Pitești, fără indicarea amplasamentului terenului, aceștia fiind puși în posesie pe o parte din suprafața de 5.224, potrivit procesului verbal de punere în posesie nr.18959.
Al treilea motiv de recurs este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, avându-se în vedere că instanța a fost învestită doar cu desființarea procesului verbal de punere în posesie nr.18959/02.11.1993, ci nu și cu o acțiune în desființarea titlului de proprietate nr.29025/29.11.1993.
Al patrulea motiv de recurs este de asemenea neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare, constatându-se că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție, reținându-se că nu s-au formulat pretenții împotriva vânzătorului ci, acesta a fost introdus în cauză doar pentru opozabilitate și pentru o eventuală acțiune în despăgubiri formulată împotriva acestuia.
Pentru considerentele arătate va fi respins ca nefondat recursul, cu menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, constatându-se că procesul verbal de punere în posesie, care face obiectul prezentei cauze, a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamanții: și, împotriva deciziei civile nr.235 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții COMISIA LOCALĂ P DE FOND FUNCIAR, decedat, prin moștenitor domiciliat în B,-,. 3,.95, sector 5, domiciliat în B,-, sector 5 prin moștenitor, domiciliată str.- nr.52-60, sector 1 și chematul în garanție, domiciliat în B,-,.86,. 2,.3,.32.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/EM/2 ex/05.05.2009
Jud.apel.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
