Fond funciar. Speta. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI A CIVILĂ NR. 725/
Ședința publică din 09 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de reclamantul și de pârâta COMISIA COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR, împotriva deciziei civile nr.165 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra recursurilor de față au avut loc în ședința publică din 02 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când, în urma deliberării s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2003, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Județeană A de Fond Funciar și Comisia Locală de Fond Funciar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii Comisiei Județene A nr.797/2003, să se constate că este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și obligarea pârâtelor, sub sancțiunea daunelor cominatorii, să întocmească actele de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1344 din 3 iulie 2003, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă în parte plângerea, s-a anulat în parte hotărârea nr.797/2003 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,39 ha. luându-se act că petentul a renunțat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7 ha. pădure.
Împotriva sentinței a formulat recurs Comisia Locală de Fond Funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând în motivul de recurs că terenurile pentru care s-a dispus reconstituirea nu se află pe raza comunei și nu s-a încuviințat o expertiză tehnică pentru identificare.
A formulat recurs împotriva sentinței și petentul, care arată că reconstituirea este nelegală întrucât a depus la dosarul cauzei acte de proprietate pentru întreaga suprafață solicitată pe raza comunei.
Prin decizia civilă nr.1224/R/2003 s-au admis ambele recursuri și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.2458/08.12.2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulungs -a admis în parte plângerea petentului și s-a modificat hotărârea nr.797/2003 și s-a dispus reconstituirea în favoarea petentului pentru suprafața de 14 ha. 890, alături de 6,11 ha. pe raza comunei, instanța de fond reținând că petentul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs părțile.
Pârâta Comisia Locală de Fond Funciar a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor intitulate "proces-verbal" încheiat la 16.04.1959 de Comisia Comunală, făcută de, din care rezultă că reclamantul a avut pe raza comunei doar suprafața de 2,90 ha. din totalul celor 13,08 ha.
În mod greșit instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză, care este în neconcordanță cu expertiza efectuată de, și a întemeiat soluția pe "actul de vânzare" întocmit între - tatăl și - fiul în legătură cu vânzarea celor 15 ha. Totodată, recurenta a arătat că în temeiul art.183 Cod procedură civilă, se înscrie în fals în legătură cu acest act, solicitând înaintarea înscrisului defăimat ca fals parchetului pentru efectuarea cercetărilor penale, indicându-i ca autori ai falsului pe reclamantul și fiica acestuia.
Reclamantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța a dispus reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 14.890, deși suprafața totală la care era îndreptățit este de 21,15 ha. și că nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor adminJ. în cauză, invocând actul de proprietate din punct "" potrivit căruia suprafața de teren deținută era de 3,25 ha. iar nu 2,13 ha.
La data de 10.04.2006 G, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei, pe care instanța a calificat-o ca fiind în interes propriu, cerere respinsă în principiu de către instanță.
Prin decizia civilă nr.79/22.03.2007 Tribunalul Argeșa admis apelul declarat de Comisia Locală de Fond Funciar, a respins apelul declarat de reclamant și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,4 ha. pe raza comunei, alături de cele 6,11 ha. pentru care petentul a fost anterior validat.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung din 22.02.2007, necontestată de părți, s-a reținut că actul de vânzare nr.-/1939 și contractul de arendare nr.-/1945 sunt false. Ca urmare, tribunalul a constatat că față de suprafața totală cuvenită defunctului mai este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 3,4 ha. alături de cele 6,11 ha. suprafață reconstituită deja.
Împotriva deciziei civile nr.79/22.03.2007 au declarat recurs reclamantul și pârâta Comisia Comunală.
În motivarea recursului său, reclamantul a susținut că instanța de apel nu a analizat temeinic și legal înscrisurile aflate la dosar și nu trebuiau înlăturate cele două înscrisuri pe care instanța le consideră false, ci trebuia să rețină că s-a statuat cu putere de lucru judecat conform deciziei civile nr.1224/R, că actul de vânzare-cumpărare din 1939 face dovada dreptului de proprietate al reclamantului pentru suprafața de teren de 10 ha.
Într-o altă critică s-a susținut că instanța a ignorat adresa nr.13578/2003 emisă de oficiul de cadastru. S-a solicitat admiterea recursului și refacerea raportului de expertiză.
La rândul său, Comisia Locală a formulat recurs, susținând că în mod greșit instanța de apel a reținut îndreptățirea petentului pentru suprafața de 3,4 ha. teren pe raza comunei, deși toate terenurile de mai sus sunt pe raza comunei.
Prin decizia civilă nr.394/R/21.06.2007 a Curții de APEL PITEȘTI au fost admise recursurile și casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, instanța concluzionând că nu se poate proceda la verificarea de scripte întrucât originalul înscrisului defăimat ca fals nu mai există, însă se impune completarea probatoriului cu martori, pe toate laturile terenurilor pentru care s-a cerut reconstituirea.
În apel, instanța a administrat proba cu martori conform art.312 Cod procedură civilă și au fost depuse declarații de martori.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.165 din 30 septembrie 2008, a respins apelul declarat de reclamantul, a admis apelul pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar, cu consecința schimbării sentinței în sensul că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafața de 3,4 ha. pe raza comunei, fiind menținută în rest sentința.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că în temeiul Legii nr.18/1991 petentul a fost validat cu suprafața de teren de 2,50 ha. iar în baza Legii nr.169/1997 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 17,5 ha. teren arabil și 7 ha. teren forestier, la care a renunțat pe parcurs.
Prin hotărârea nr.797/2003 reclamantul a fost validat cu 3,61 ha. în total 6,11 ha.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat plângere, invocând actele de vânzare-cumpărare nr.-/1939, contractul de arendare nr.-/1943 și actul de împărțeală nr.581/1941.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung din 22.02.2007 s-a reținut că actul de vânzare-cumpărare din 1939 și contractul de arendare sunt false, singurul act de proprietate valid fiind actul de împărțire voluntară nr.581/1941.
Referitor la depozițiile martorilor audiați instanța a constatat că nu s-a făcut dovada proprietății pe toate laturile terenurilor solicitate de apelant, depoziții ce au fost înlăturate, întrucât nu se poate trece peste declarația dată de cu privire la terenurile deținute în data de 19.02.1991 conform căreia a deținut pe raza comunei următoarele suprafețe (215, dosar apel): - lui - 4 ha. G - 3 ha. și în centru pct."" - 0,4 ha.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamantul și pârâta Comisia Locală de Fond Funciar.
În recursul său, reclamantul critică decizia pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul dispozițiilor art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivare, reclamantul susține că instanța de apel, în dispozitivul deciziei recurate a menționat că respinge apelul declarat de recurent și de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar, ca, ulterior, să menționeze că admite apelul pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar.
În dezvoltarea criticii se arată că instanța de apel nu a respectat decizia de casare și a încălcat dispozițiile art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a dat în niciun fel dovadă de rol activ și nu a insistat în aflarea adevărului, pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală, limitându-se să copieze motivarea și dispozitivul deciziei civile nr.79/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Recurentul-reclamant invocă și reținerea greșită de către tribunal a renunțării sale la reconstituirea dreptului de proprietate, cu referire la cele 7 ha. pădure, cu motivarea că a renunțat conform legii funciare care limita întinderea reconstituirii până la 10 ha. pădure (ceea ce se reconstituise pe vechiul amplasament în altă comună, respectiv comuna ), dar nu a renunțat la drept.
Se dezvoltă critica în sensul că prin decizia tribunalului nr.1224/R/05.12.2003 pronunțată în dosarul nr.3488/2003 s-a statuat că ". Actul de vânzare-cumpărare nr.16889/J/1939 face însă dovada deplină a dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra unui teren de 15 ha. și în măsura în care suprafața se află pe raza comunei, și are altă categorie de folosință decât pădure, urmează ca și asupra acestuia să i se reconstituie reclamantului dreptul de proprietate. În concluzie, în urma casării instanța de fond va dispune efectuarea unei expertize tehnice în care expertul va transpune în teren terenurile din lotul 1 din actul de împărțire voluntară nr.581/1941 i terenul de 15 ha. din actul de vânzare-cumpărare transcris sub nr.16889/J/1939 și va stabili care anume suprafețe se află pe raza comunei și au altă categorie de folosință decât pădure.".
Se mai susține că tribunalul în mod greșit a constatat, conform sentinței civile nr.2458/2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, că s-a admis reconstituirea în favoarea petentului pentru suprafața de 14.890. alături de 6,11 ha. petentul fiind îndreptățit la reconstituirea a 14.890. (iar rezultatul suprafeței de 6,11 ha. + 14,890. = 6,25 ha. total eronat) în contradictoriu această sentință a dispus reconstituirea a 14 ha. și 890. alături de 6,11 ha. totalizând 21 ha. eroarea fiind de calcul matematic.
Se arată că tribunalul trebuia să aprecieze că expertul a identificat doar punctele de pe raza comunei din actul de împărțire voluntară nr.581/1941 (punctul 1.1 -; punctul 1.2 numit tot -; punctul 1.3 - V satului și punctul 1.10 - G din 12 ha. = 3 ha.) i actul de vânzare-cumpărare 18889/J/1939 cu suprafața de 15 ha. Conform acestei expertize omologată de sentința civilă nr.2458/2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulungs -a stabilit că reconstituirea se face în: punctul V satului - 5000; punctul G - 18 ha.; punctul - 4 ha.
Recurentul arată că recursul său la sentința civilă nr.2458/2004 pronunțată de Judecătoria Câmpulunga fost formulat pentru eroarea strecurată în punctul, în care era evident faptul că în mijlocul terenului său, comisia a înțeles să împroprietărească moștenitorii, iar conform actelor, aceștia vânduseră terenul în trecut autorului său, deci acestora nu trebuia să li se mai reconstituie din nou suprafața, respectiv actul de vânzare nr.1549/1915 în care i vând lui un petic de pământ din apa până la pădurea cumpărătorului, având vecinătățile punctului.
O altă critică se referă la greșita respingere a cererii intervenienților în principiu, calificată ca fiind în interes propriu, deoarece trebuia respinsă în totalitate, intervenienții fiind persoane induse în eroare de secretarul comisiei de fond funciar, iar unii dintre ei fiind persoane decedate, respectiv decedată din anul 1995 și decedat în anul 1992. Acest lucru a ajutat comisia să tergiverseze procesul doi ani deoarece au solicitat apoi termene de amânare pentru dezbaterea succesiunii decedaților, deși ei figurau vii în cererea intervenienților, avocatul răspunzând prezent în numele celor decedați.
Împotriva deciziei civile nr.79/22.02.2007 a fost formulat recurs de pentru înlăturarea expertizei efectuată de ca falsă, deoarece același expert a avut misiunea să transpună aceleași terenuri din punctul, efectuând aceste expertize diferit, demonstrând rațiuni diferite.
Se mai arată că expert a indus tribunalul în eroare când în afară de terenurile transpuse de expert, a identificat și alte terenuri din lotul 1 al lui din actul de împărțire voluntară, aflate pe raza comunei i nerevendicate vreodată deoarece nu au fost confiscate autorului recurentului, dar le-a suprapus peste lotul 1, 2 și 3 din planul moșiei, aducând în teren și suprafețele de pe raza comunei. Acesta este motivul pentru care o consideră nulă de drept. Mai mult, a însumat toate suprafețele din actul de împărțire voluntară din lotul autorului recurentului-reclamant, chiar dacă sunt pe raza a două comune și a totalizat 9,5 ha. din care a scăzut 6,11 ha. cât a admis Comisia Județeană de Fond Funciar și a ajuns la diferența de reconstituit de 3,4 ha.
Recurentul susține că deși prin decizia Curții de Apel nr.394/R/21.06.2007 a fost casată soluția tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care a procedat la audierea martorilor moștenitori, vecini stricți de terenuri pe toate laturile, însă în mod greșit tribunalul a înlăturat aceste depoziții, iar despre declarațiile notariale nu a făcut vorbire, deși declarația notarială Danica, fost președinte, în vârstă de 85 de ani este edificatoare, ca și cea a lui învățător pensionar care a participat la confiscare, fiind secretarul comisiei de confiscare.
Se invocă puterea de lucru judecat cu privire la procesul-verbal de punere în posesie din anul 1934, cu schița vremii, prin care s-a soluționat litigiul de vecinătate cu privire la picătura strașinei dintre vecini între și, puțul din colțul proprietății lui din schița aferentă anului 1939 se regăsește și în schița expertului, puț care a fost întreținut de săteni.
Se susține că și celelalte declarații notariale nu trebuiau înlăturate chiar dacă autorul reclamantului, cu privire la terenurile deținute, a formulat cerere și declarație în temeiul Legii nr.18/1991, care a limitat întinderea revendicării și ulterior a decedat în anul 1992, tribunalul în mod greșit a statuat că nu se poate trece peste cele două înscrisuri, deoarece martorul din declarația din 19.02.1991 a revenit și a dat declarație notarială cu nr.4663/18.06.2002, susținând că terenurile de care își amintea acesta era vecin și cu martora, aceștia locuind peste drum de. Totodată, a indicat și vecinii acestor terenuri.
În recursul său, pârâta Comisia Locală de Fond Funciar susține că în mod greșit instanța a dispus reconstituirea suprafeței de 3,40 ha. pe raza comunei alături de suprafața de 6,11 ha. pentru care reclamantul a fost validat pe raza comunei și pus în posesie cu această suprafață.
Se arată că reclamantul stăpânește suprafața de 3,40 ha. pe raza comunei, în punctele prevăzute în actul de partaj la pozițiile 4, 5, 6, 7, 8 și 9.
Pârâta recurentă susține că instanța de apel nu a analizat temeinic și legal înscrisurile aflate la dosar, dovadă că, prin actul de împărțeală voluntară înregistrat sub nr.581/22 martie 1941 se arată în mod clar că, autorul reclamantului, a luat în deplină proprietate și posesie suprafața de 9,50 ha. din care suprafața de 6,11 ha. prevăzută la punctele 1, 2, 3 și 10 se află pe raza comunei, iar restul de suprafață de 3,40 ha. prevăzută la punctele 4, 5, 6, 7, 8 și 9 se află pe raza comunei, județul
Raportul de expertiză efectuat de expert privind transpunerea în teren a actului de împărțeală voluntară nr.581/1914 a evidențiat realitatea din teren, ținând cont de originală a moșiei -G întocmită în anul 1914, netulburând suprafața lotului nr.1 al, care niciodată nu a vândut teren autorului (tatăl numitului ), pe acest lot nr. 1 fiind amplasați împroprietăriții din anul 1948, o parte fiind intervenienți în acest dosar, cât și moștenitorii.
În raportul de expertiză întocmit de inginerul nu s-a ținut cont de planul moșiei G -, tulburând în acest sens restul proprietății numiților și și lotul nr.1 al.
Se mai susține că instanța nu a ținut cont nici de declarațiile martorilor audiați, care nu au putut face dovada proprietății pe toate laturile terenurilor solicitate de către reclamant,care nu a prezentat niciun martor vecin al terenurilor prevăzute la punctele 4, 5, 6, 7, 8 și 9 care se află pe raza comunei, județul A și a încercat să pună întrebări martorei din comuna în legătură cu acestea.
Se menționează că declarațiile date de numitele și conțin date din actele false din anul 1939, acte pe baza cărora reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 27 ha. teren agricol din punctul "",iar rin p. rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung din data de 22.02.2007, necontestată de părți, s-a reținut că actul de vânzare nr.-/1939 și contractul de arendare nr.-/1945 sunt false.
Concluzionând, se arată că singurul act valabil în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care reclamantul le-a moștenit de la autorul său este actul de împărțeală voluntară nr.581/1941, pe care și instanța de apel l-a apreciat ca fiind singurul act valid, dar nu a luat în seamă că suprafața de 3,40 ha. menționată în act este stăpânită de reclamant pe raza comunei, județul A, comună necooperativizată.
Recursurile sunt nefondate.
Cu privire la recursul formulat de reclamant, Curtea constată următoarele:
Deși este menționat ca temei al motivelor de recurs și pct.6 al art.304 Cod procedură civilă, se constată că nu este dezvoltată o astfel de critică și nici nu sunt incidente prevederile acestui text de lege, întrucât instanța a acordat ceea ce s-a cerut în raport de probele adminJ.
Critica referitoare la contradicțiile între dispozițiile deciziei adoptată de instanța de apel, încadrată în prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, este neîntemeiată.
În dispozitivul deciziei atacate se constată că, într-adevăr, în primul alineat este dactilografiat că se respinge apelul reclamantului și al pârâtei, pentru ca, ulterior, să se dispună admiterea apelului pârâtei Comisia Locală de Fond Funciar.
Verificând însă minuta, dar și considerentele hotărârii, se reține că tribunalul a dispus respingerea apelului reclamantului și admiterea apelului formulat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar, dintr-o eroare de dactilografiere fiind menționat altfel în primul alineat al dispozitivului.
Potrivit art.304 pct.7 Cod procedură civilă, există contrarietate între considerente și dispozitiv în cazul în care dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea sau calea de atac este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contrarietate între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată sau atunci când lipsește motivarea soluției sau este superficială ori cuprinde considerente care nu au legătură cu pricina.
Se reține că, în speță, nu se regăsește niciuna din aceste situații, atât din minută cât și din considerente rezultă cu claritate că a fost respins apelul reclamantului și admis cel al pârâtei. Prin urmare, această critică este neîntemeiată.
Este privită ca neîntemeiată și susținerea conform căreia instanța de apel nu a respectat dispozițiile deciziei de casare și a fost lipsită de rol activ, întrucât instanța de trimitere s-a conformat îndrumărilor statuate de instanța de control prin decizia civilă nr.394/R/21.06.2007, dar și prevederilor art.315 Cod procedură civilă.
În ședința de judecată din 29 octombrie 2007, tribunalul a admis proba testimonială cu câte trei martori pentru fiecare parte, respectând dispozițiile deciziei de casare și teza probatorie dispusă.
Nemulțumirea recurentului vizează înlăturarea depozițiilor martorilor audiați pentru reclamant, întrucât contravin declarației dată de autorul acestuia, la data de 19.02.1991, cu privire la suprafețele de teren deținute pe raza comunei.
Prin urmare, judecătorul în exercitarea rolului său activ nu se poate substitui în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor procedurale ale părților, așa cum susține recurentul, întrucât ar încălca principiul fundamental al procesului civil, respectiv cel al disponibilității. De aceea, nu se poate reține în sarcina instanței de apel încălcarea prevederilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
În preambulul sentinței civile nr.1344/03 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a consemnat poziția reclamantului de a renunța la capătul de cerere privind cele 7 ha. de pădure, poziție asupra căreia acesta nu a mai revenit cu ocazia rejudecărilor, fiind invocată această critică în cel de-al treilea ciclu procesual pentru prima dată în acest recurs.
Astfel, în mod corect instanța de apel a menținut sentința civilă nr.2458/08.12.2004 cu privire la această renunțare, întrucât reclamantul a declarat expres în fața instanței de fond că înțelege să renunțe la acest capăt de cerere, de aceea potrivit art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de poziția acestuia.
Motivul de recurs privitor la cererea intervenienților calificată ca fiind în interes propriu este de asemenea nefondat.
La data de 10 aprilie 2006 G, au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991, prin care au solicitat admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
În ședința de judecată din 08 mai 2006, tribunalul a calificat această cerere de intervenție ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu, întrucât se urmărește ocrotirea unui drept propriu a celor care au formulat cererea și întrucât a fost depusă în apel, iar celelalte părți, respectiv reclamantul s-a opus cererii, potrivit art.50 alin.3 Cod procedură civilă, cererea a fost respinsă în principiu, așa cum rezultă din încheierea din aceeași dată, aflată la fila 185 dosarului nr.727/Cv/2005.
Este adevărat că se impunea ca această măsură să fie dispusă și prin decizia civilă nr.79/2007 a Tribunalului Argeș, însă părțile interesate nu au invocat o astfel de critică împotriva acestei decizii și nici nu au solicitat în termen legal completarea acesteia.
De altfel, recurentul formulează pentru prima dată această critică, care nu a constituit obiect de analiză a recursului soluționat prin decizia civilă nr.394/R/21 iunie 2007 Curții de APEL PITEȘTI.
Cu privire la criticile referitoare la suprafața de teren cuvenită reclamantului, Curtea constată că în mod corect instanțele s-au raportat la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată personal de autorul reclamantului, la data de 19.02.1991, cât și la actul de împărțire voluntară nr.581/1941, întrucât prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung din 22.02.2007, necontestată de părți, s-a reținut că celelalte acte invocate de reclamant în susținerea acțiunii sale, respectiv actul de vânzare nr.-/1939 și contractul de arendare nr.-/1945, sunt false.
Acesta a fost motivul pentru care a fost necesară casarea cu trimitere dispusă de instanța de recurs pentru a se face aplicarea dispozițiilor art.8 din Titlul VI din Legea nr.247/2005, în lipsa altor înscrisuri doveditoare sunt suficiente proba cu martori în dovedirea dreptului de proprietate, dar când se solicită vechiul amplasament se impune audierea proprietarilor vecini sau a moștenitorilor acestora.
De aceea, față de suprafața totală cuvenită autorului prin actul de împărțeală voluntară de 9,5 ha. în mod corect s-a constatat că reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 3,4 ha. pe raza comunei, alături de cele 6,11 ha. suprafață reconstituită deja pentru care a fost validat petentul-reclamant (2,50 + 3,61).
Celelalte apărări invocate de reclamant în dezvoltarea criticilor analizate privesc modalitatea de apreciere, interpretare a probelor adminJ. respectiv netemeinicia deciziei și urmare abrogării punctelor 10 și 11 ale art.304 Cod procedură civilă, exced analizei de față.
Recursul declarat de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar este de asemenea nefondat față de actele și lucrările dosarului, tribunalul constatând în mod legal că se impune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului și pentru suprafața de 3,4 ha. aflată pe raza comunei.
Apărările invocate de către această recurentă vizează raportul de expertiză tehnică, cel întocmit de ing., cât și declarațiile martorilor audiați, toate aceste susțineri sunt de netemeinicie și pentru cele mai sus prezentate nu pot constitui obiectul acestei analize.
Așa cum recunoaște și pârâta, singurul act valabil în dovedirea dreptului de proprietate asupra terenurilor solicitate de reclamant la reconstituire este actul de împărțeală voluntară pe care și-a întemeiat soluția și instanța de apel.
Pentru considerentele mai sus prezentate, ambele recursuri sunt privite ca nefondate și vor fi respinse ca atare, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și de pârâta COMISIA COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR, împotriva deciziei civile nr.165 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta Comisia Județeană de Fond Funciar A și intervenienții în nume propriu G, având ca moștenitoare pe și, având ca moștenitoare pe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./06.05.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florinița Ciorăscu, Mariana
