Anulare act. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 728/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.851 din 7 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, lipsind intimata-pârâtă Râmnicu
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimata-pârâtă Râmnicu Vad epus la dosar întâmpinare.
Recurentul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând casarea sentinței, respingerea excepției de tardivitate și judecarea cauzei pe fond.
Arată că unitatea intimată nu a respectat condițiile de formă ale deciziei de concediere, în sensul că nu a menționat termenul de formulare a contestației, astfel că aceasta este lovită de nulitate absolută. Mai arată că pentru funcția de conducere a fost în perioadă de probă pe o durată de 90 de zile care a expirat la data de 5 martie 2008. Contractul de muncă a fost desfăcut începând cu 1 aprilie 2008, astfel că decizia de concediere a fost emisă după expirarea perioadei de probă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin contestația înregistrată la data de 19.05.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, contestatorul a chemat în judecată pe intimata pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Notificării nr.11504/31.03.2008 cu privire la încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, reintegrarea acestuia în funcția deținută anterior, aceea de șef al Secției transporturi, plata drepturilor salariale de la data încetării raporturilor de muncă, precum și plata unui număr de 160 de ore suplimentare efectuate peste program în cadrul unității.
S-a solicitat, de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatorul a susținut că a fost angajat la pe o perioadă de probă de 6 luni, urmată de examen, din data de 5.12.2007 până la data de 31.03.2008 când societatea intimată a emis notificarea ce formează obiectul judecății.
Începând cu data de 31.03.2008, contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă până la data de 05.05.2008.
De la această dată a cerut angajatorului acordarea a 20 de recuperări din timpul lucrat suplimentar, potrivit cererii înregistrate sub nr.16196/6.05.2008, la care pârâta a răspuns prin adresa nr.4179/7.05.2008 în sensul că acest lucru nu mai este posibil.
Contestatorul a precizat că este de profesie inginer mecanic - autovehicule rutiere și are o vechime neîntreruptă în muncă de 17 ani și 3 luni anterior angajării la
Notificarea ce face obiectul contestației nu este motivată în fapt și în drept.
Aceasta nu cuprinde precizările privind termenul și instanța judecătorească la care poate fi contestată.
S-a criticat măsura pentru care a fost emisă notificarea și sub aspectul că societatea intimată nu a oferit contestatorului un alt loc de muncă și nici nu a informat V anterior emiterii.
Cât privește referatele de apreciere a activității contestatorului, acestea sunt lipsite de obiectivitate și conțin afirmații eronate.
Contestatorul a susținut că activitatea lui profesională la s-a desfășurat în conformitate cu atribuțiile cuprinse în fișa postului, cu respectarea legislației în materie și cu executarea întocmai și la timp a sarcinilor de serviciu primite de la șefii ierarhici superiori.
Acesta nu a fost informat în timp util despre existența și conținutul referatelor de apreciere înainte de a susține examenul.
Examenul la care a participat a fost incorect și nelegal desfășurat deoarece a fost anunțat în legătură cu organizarea lui numai cu o zi înainte. Nu i s-a comunicat în ce constă, care este durata lui și componența comisiei de examinare, care este bibliografia necesară.
De asemenea, nu i s-a adus la cunoștință rezultatul examenului pentru a putea face contestație în timp util.
Cât privește durata perioadei de probă de 6 luni, contestatorul a susținut că aceasta nu a fost respectată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.62, 63 alin.2, 64 alin.1 și 2 Codul muncii, art.77 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, art.15 alin.3 lit.i), m), art.32, art.33 alin.3, art.34 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății intimate valabil în perioada 2007 - 2010, art.4041alin.1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității contestației pe motiv că aceasta a fost introdusă în instanță cu depășirea termenului de 30 de zile reglementat de art.283 lit.a din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, intimata a susținut că afirmațiile contestatorului în sensul că notificarea dedusă judecății este incompletă și nemotivată sunt neîntemeiate, după cum neîntemeiate sunt și acuzațiile cu privire la referatele de apreciere a activității reclamantului.
Au fost respectate toate cerințele legale privind desfășurarea examenului.
Prin adresa nr.9003/01.09.2008, pârâta a completat întâmpinarea, formulând următoarele precizări cu privire la conținutul acesteia:
În ceea ce privește notificarea de concediere nr.11504/31.03.2008 s-a precizat că aceasta ține loc de decizie de concediere întrucât salariatul se află în perioada de probă, iar pârâta a respectat procedura concedierii contestatorului, astfel cum este ea prevăzută în Codul muncii.
La data de 10.09.2008 contestatorul a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea excepției tardivității formulării contestației, susținând că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa la înregistrarea acesteia, sens în care a depus la dosar certificate de concediu medical pentru perioada 31.03.2008 - 04.05.2008.
Prin aceleași note de ședință, contestatorul a susținut că notificarea nr.11504 prin care i se aducea la cunoștință încetarea contractului individual de muncă, a fost emisă de către intimată la data de 31.03.2008, după expirarea perioadei de probă, încălcându-se astfel prevederile art.31 alin.41din Codul muncii.
Tot prin notele de ședință s-a susținut că nu a fost respectată forma scrisă a comunicării, fiind încălcate dispozițiile art.62 din Codul muncii. De asemenea, la punctul 1 al notificării s-a specificat în mod eronat "art.30 alin.41", în loc de art.31 alin.41Codul muncii.
La data de 01 octombrie 2008 contestatorul a depus la dosar o cerere nouă prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune -interese compensatorii pentru prejudiciul cauzat prin concedierea abuzivă.
S-a motivat cererea prin aceea că prin desfacerea contractului de muncă al contestatorului i-a fost pusă în pericol existența, acesta fiind lipsit de resursele necesare traiului.
Prin sentința civilă nr.851/07.10.2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția invocată de intimată și a respins contestația ca tardiv formulată.
Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a contestației, tribunalul a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea notificării nr.11504/31.08.2003 emise de intimată, prin care s-a încetat contractul individual de muncă încheiat între părți, începând cu data de 1.04.2008.
Notificarea menționată a fost comunicată contestatorului la data de 31.03.2008 la ora 11,15, așa cum rezultă atât din mențiunea făcută pe înscris, cât și din răspunsul la interogatoriul luat din oficiu părții, prin care aceasta a recunoscut că data de 31.03.2008 este cea la care a luat cunoștință despre conținutul înscrisului care formează obiectul judecății.
Față de data de 31.03.2008 la care i-a fost comunicată contestatorului notificarea care formează obiectul judecății, introducerea prezentei acțiuni la data de 19 mai 2008 s-a făcut peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. a Codul muncii.
S-a arătat în considerentele hotărârii că nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că neexercitarea căii de atac împotriva notificării prin care au încetat raporturile de muncă dintre părți a fost a fost determinată de o împrejurare mai presus de voința reclamantului, potrivit dispozițiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă.
Starea de incapacitate temporară de muncă în care contestatorul s-a aflat în perioada 31.03.2008 - 05.05.2008 nu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles printr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Contestatorul a recunoscut la interogatoriu că în data de 4 aprilie 2008, cu toate că se afla în concediu medical, s-a deplasat la sediul SC SA pentru a aduce la cunoștință angajatorului starea lui de incapacitate temporară de muncă și pentru a preda pe bază de proces-verbal inventarul pe care îl avea în gestiune, precum și conducerea secției.
Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Instanța a admis excepția invocată de intimată fără a ține seama de încălcarea de către angajator a dispozițiilor legale referitoare la procedura de concediere.
Acestea sunt dispozițiile art.33 alin.1 pct.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2010 și ale art.62 alin.2 din Codul muncii care prevăd obligația de a se preciza termenul de sesizare și instanța la care poate fi contestată decizia de concediere.
- Instanța nu a insistat pe analiza nelegalității notificării decurgând din emiterea acesteia după expirarea perioadei de probă și din necomunicarea către salariat a rezultatului examenului la care a fost supus pentru verificarea pregătirii profesionale.
A apreciat în mod eronat că perioada de probă ce putea fi stabilită cu privire la acesta era de 6 luni în loc de 3 luni.
- În analiza împrejurărilor care au determinat depășirea termenului de formulare a contestației, instanța de fond nu a ținut seama de certificatele medicale din 31.03.2008 eliberate pentru urgențe medico-chirurgicale și de cel din data de 21.04.2008 pentru tratament psihiatric.
În ziua de 04.04.2008 contestatorul s-a deplasat la unitate pentru a fi vizat certificatul medical, prezența sa fiind impusă de prevederile contractului colectiv de muncă.
Trebuia reținut că cererea de chemare în judecată a fost introdusă în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării prevăzute de art.103 alin.2 Cod procedură civilă, respectiv de la încetarea stării de incapacitate temporară de muncă.
În perioada 31.03.2008 - 04.05.2008, în care contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, contractul său de muncă a fost suspendat de drept, situație care împiedică emiterea unei decizii de concediere, așa cum rezultă din prevederile art.60 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Prin întâmpinare, intimata a formulat următoarele apărări:
Față de afirmațiile recurentului că notificarea este incompletă și nemotivată, a arătat că salariații aflați în perioada de probă pot fi concediați fără a fi necesare motivarea, preavizul sau vreo altă procedură prealabilă.
Notificarea nr.11504/31.03.2008, care reprezintă decizie de concediere a fost comunicată contestatorului în data de 31.03.2008, acesta semnând de primire pe unul din exemplare.
De la această dată începe să curgă termenul prevăzut de art.283 din Codul muncii, ceea ce înseamnă că cererea de chemare în judecată putea fi introdusă în instanță până la data de 30.04.2008.
Contestatorul a formulat contestația cu o întârziere de 19 zile, fără a fi fost împiedicat de vreo împrejurare mai presus de voința sa, întrucât în ziua de 04.04.2008 a fost prezent în unitate spre a solicita referatele de apreciere a activității sale și procesul-verbal al comisiei de examinare.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă nu își găsesc aplicare în cauză.
Recursul este fondat.
Deși într-o analiză sumară suntem în prezența unei notificări a denunțării unilaterale a contractului individual de muncă permisă de dispozițiile art.31 alin.41din Codul muncii, trebuie observat că o astfel de notificare poate fi emisă numai până la sfârșitul perioadei de probă.
Pentru aceasta din urmă, legea stabilește o durată maximă - în cazul funcțiilor de conducere cum este și cea a contestatorului - de cel mult 90 de zile calendaristice.
A se vedea în acest sens prevederile art.31 alin.1 teza finală din Codul muncii.
În speță, prin contractul individual de muncă de la filele 12 și următoarele din dosar s-a stabilit o perioadă de probă de 6 luni, care depășește maximul prevăzut de lege.
Consecința încălcării prevederilor legale imperative vizând drepturile salariatului este lipsirea de eficiență a clauzei în ceea ce privește partea care depășește maximul de 90 de zile calendaristice pentru durata perioadei de probă.
În aceste condiții, notificarea constituie în realitate o decizie de concediere - emisă după expirarea perioadei de probă prevăzute de lege - pentru care sunt prevăzute condiții de formă.
Și cum potrivit temeiurilor arătate concedierea a fost dispusă pentru motive care țin de persoana salariatului, decizia trebuie să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care poate fi depusă contestația.
În acest sens sunt prevederile art.62 alin.2 din Codul muncii.
În lipsa acestor două mențiuni nu a operat informarea celui în cauză legat de dreptul său de a contesta măsura luată de angajator și de condițiile de exercitare a acestuia.
Dat fiind comportamentul abuziv al angajatorului decurgând din neinserarea celor două mențiuni, a considera că salariatul nu poate invoca necunoașterea legii în ceea ce privește termenul de formulare a contestației ar echivala cu îngrădirea dreptului de acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituție.
Pentru aceste motive, Curtea va constata că în mod greșit s-a reținut tardivitatea contestației prin depunerea acesteia la instanță cu depășirea termenului prevăzut de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
În temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul și întrucât cauza a fost soluționată greșit pe cale de excepție, în baza art.312 alin.(5) Cod procedură civilă va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-contestator, împotriva sentinței civile nr.851 din 07 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./Tehnored.
4 ex./08.01.2009/Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
