Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 730/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.724/CM din 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.1894/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul A, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar note de ședință și arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătorul intimaților-reclamanți, având cuvântul, consideră că cele scrise de recurenta-pârâtă nu reprezintă motive de recurs, ci o cerere de ultraj la adresa magistraților.
Solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Precizează că termenul de prescripție este cel general de trei ani.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, și G au chemat în judecată pe pârâta B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să o oblige pe pârâtă la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, la nivelul anilor 2004-2007, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate de la nașterea dreptului până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, potrivit art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Prin sentința civilă nr.724/CM/15 septembrie 2008a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pe pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de la 24.06.2005 până la data pronunțării sentinței, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți, sume actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A fost respinsă cererea reclamanților privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată astfel: pentru și câte 50 lei, pentru și G câte 250 lei, pentru, și câte 450 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că eclamanții au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă ale acestuia.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.158 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul societății, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.158.
Potrivit art.969 cod civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
A mai reținut instanța că, întrucât rt.158 alin.2 a prevăzut în contractele colective de muncă în vigoare după anul 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
prealabile acordării acestor drepturi vizează doar stabilirea concretă a cuantumului, fiind indicat chiar în cuprinsul contractului colectiv de muncă modul de determinare, respectiv un salariu de bază mediu pe societate care este altul în fiecare an și nicidecum însăși nașterea dreptului.
De asemenea, a apreciat instanța, nu pot exista dubii în privința beneficiarilor acestor suplimentări salariale, aceștia neputând fii alții decât toți salariații, cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrări acestuia.
A concluzionat tribunalul că ipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractul colectiv de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări salariale.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art.287 Codul muncii.
Și prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional încheiat la 25.10.2007 la nivel de societate s-au menținut drepturile salariale reprezentând Primele de Paște și
A reținut instanța că, deși se încearcă să se dea o altă interpretare art.158 din contractul colectiv de muncă, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă, nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pe anul 2008, indiferent de modalitatea de acordare prin plată integrală sau includere în salariul lunar.
Instanța a reținut că, întrucât pârâta nu a făcut dovada includerii acestor suplimentări în salariul lunar, nu pot fi reținute apărările pârâtei în acest sens, iar majorarea sau indexarea salarială nu echivalează cu acordarea primelor ca urmare a includerii acestora în salariu.
Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile art.158 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate, coroborate cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, tribunalul a admis în parte acțiunea, conform celor de mai sus, făcând și aplicarea art.161 alin.4 Codul muncii.
A considerat instanța că solicitarea reclamanților privind acordarea și a dobânzii legale este nefondată, motivat de faptul că aceștia și-au recuperat prejudiciul ca urmare a acordării sumelor actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar acordarea dobânzii legale ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în raport de chitanțele depuse pentru fiecare.
În termen legal pârâta Cad eclarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea recursului, pârâta a arătat că în mod greșit instanța de fond a făcut referire la contractul colectiv de muncă al, cu toate că reclamanților le erau aplicabile prevederile al service, înregistrat sub nr.9002/31.10.2003.
În anul 2003 prin negociere cu reprezentanta salariaților, s-a luat hotărârea introducerii primelor de Paști și C în salariul de bază, ceea ce s-a concretizat în martie 2003, în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr.14/31.03.2003.
Concluzia instanței de fond în sensul includerii primei în salariul de bază numai pentru anul 2003 este greșită și ea se bazează pe faptul menținerii în continuare a art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În realitate, în absența reinstituirii dreptului la primă, care trebuie demonstrat de sine-stătător, avem de-a face cu o abrogare implicită a acestui text imediat ce operațiunea includerii s-a încheiat, sens în care recurenta a făcut trimitere și la adresa nr.10549/7.05.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Mai arată recurentul că din adresa nr.1231/17.03.2008 a Direcției de Muncă și Protecție Socială a Municipiului B, rezultă că hotărârile comisiilor paritare nu sunt supuse înregistrării, întrucât nu conțin modificări ale, ori instanța de fond a conferit hotărârii emisă de comisia paritară privind interpretarea, valoarea de act de modificare.
Analizând sentința recurată în raport de critica formulată, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este de remarcat în primul rând că instanța de fond nu a făcut trimitere la contractul colectiv al A, așa cum în mod eronat susține pârâta în recursul său.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea reține că reclamanții sunt sau au fost salariați ai, a cărei denumire inițială a fost service
În baza Protocolului încheiat la data de 01.03.2002 pârâta a preluat prin transfer tot personalul Sucursalei B, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat între și, ceea ce înseamnă că în anul 2002 părților le-a fost opozabil Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul
În anul 2003, între societatea pârâtă și salariații săi, reprezentați de, s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă înregistrat sub nr.9002/31.10.2003 la. - Municipiul B, care în art.168 alin.1 a prevăzut: "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații service vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe service ", iar în atr.168 alin.2 a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Art.168 alin.2 a fost modificat prin actul adițional nr.3 la contractul colectiv de muncă nr.9002/31.10.2003, act înregistrat sub nr.3078/4.05.2006 la. - Municipiul B, articolul având următoarea formă: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin acest act adițional nu a fost modificat și alin.1 al art.168, ceea ce înseamnă că el a fost păstrat în forma din 2003, arătată mai sus, formă care prevedea dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Rezultă că în anii 2004 și 2005 art.168 alin.1 și 2 s-a păstrat în forma în care a fost stipulat în Contractul colectiv de muncă din anul 2003, iar pentru anul 2007 acest articol a avut forma dobândită conform actului adițional nr.3/2006.
Așadar, pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu s-a prevăzut că prima de Paște și C ar fi fost inclusă în salariul de bază.
Formularea articolului 168 alin.2 este neechivocă, astfel că textul, în nici una dintre formele sale (din anul 2003 sau 2006) nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă în salariul de bază și în alți ani decât în 2003.
Pe de altă parte este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea apărărilor sale un înscris intitulat "notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzută în art.168 din contractul colectiv de muncă al service ", în care se prevede că începând cu anul 2003 primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, astfel că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi vorba despre un act de interpretare, nesupus înregistrării, așa cum susține pârâta, nterpretarea dată prin această notă, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2005-2006.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, Curtea apreciază că această interpretare invocată de recurentă ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul muncii.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2005, 2006 și 2007, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.724/CM din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind, ȘI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.
/12.12.2008/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
