Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 731/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 731/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de reclamanții, G, și de pârâta, împotriva sentinței civile nr.701/CM din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, precum și cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamanții, G, G, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.25/2008 emisă de Baroul O - Cabinet de avocat, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurenților-reclamanți depune la dosar borderou cu înscrisuri și arată că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Apărătoarea recurenților-reclamanți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii conform variantei Iar aportului de expertiză refăcut, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul pe recursul pârâtei, solicită respingerea lui ca neîntemeiat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar, arătând că drepturile salariale respective nu au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților, așa cum susține recurenta-pârâtă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că prin acțiunea înregistrată la data de 03.12.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta "", în prezent " " pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând primele de Paște și de C cuvenite pentru perioada 2004 - aprilie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Motivând acțiunea, reclamanții arată că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a prevăzut la art.168 alin.1 plata unor drepturi salariale suplimentare, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, care vor avea cuantumul unui salariu de bază mediu pe societate.
Aceste drepturi bănești nu au fost achitate reclamanților pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
a fost justificată de către angajator prin aceea că în anul 2003 drepturile suplimentare au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Este vorba numai de anul 2003 căci pentru anii următori contractul colectiv de muncă produce efecte în forma în care a fost încheiat de părți.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.155 și 166 din Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate negociat în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 și art.31 din Legea nr.130/1999.
Prin întâmpinare, pârâta " " a formulat următoarele apărări:
A invocat mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune arătând că potrivit art. 283 alin. 1 lit.e) din Codul muncii, cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Sumele solicitate reprezintă prime, nu salarii și au fost negociate prin contract colectiv de muncă în care se precizează evenimentele speciale în considerarea cărora se acordă.
Ceea ce s-a socotit a fi acordarea de prime în continuare a fost o simplă confuzie datorită neînțelegerii faptului că odată inclusă în salariu, prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă, devenind parte constitutivă a salariului.
Faptul nediminuării salariului în 2004 la nivelul de dinainte de includerea primelor în 2003 era însăși dovada îndeplinirii obligației.
Ceea ce se valorifică prin acțiune este o greșeală în redactarea textelor. De aici a rezultat necesitatea interpretării clauzei din art.168, ceea ce s-a concretizat în Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzută la art.168 din contractul colectiv de muncă al ""
Punctul II al acestui act a stabilit că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Prin sentința civilă nr.701/CM/15.09.2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamaților drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 03.12.2004 - aprilie 2007, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective potrivit variantei a doua a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil.
A obligat pe pârâtă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt salariați ai societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu brut pe societate.
Prin alin.2 s-a menționat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 menține textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut a alin.2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Astfel, art.168 alin.2 a prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind fără dubiu faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, câtă vreme în contractul colectiv de muncă pe acești ani, s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Pe de altă parte, părțile semnatare nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005- 2007, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
S-a reținut că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul neexplicit al prevederilor invocate.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentările salariale, s-a considerat că prevederile art.168 alin.1 se raportează la salariul de bază mediu pe, proporțional cu perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant și cu reținerea în prealabil a contribuțiilor datorate bugetului de stat.
de negociere invocate în susținerea excepției prematurității acțiunii vizează doar stabilirea concretă a cuantumului sumelor fără a se nega astfel existența dreptului.
Actualizarea cu indicele de inflație a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii, iar plata sumelor totale a fost dispusă prin omologarea variantei a II-a a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert contabil.
Nu a fost reținută varianta Iar aportului de expertiză contabilă deoarece potrivit acesteia drepturile salariale au fost calculate având ca bază de calcul alte sume decât cele reprezentând salariile de bază medii pe unitate la nivelul anilor 2004-2007 și fără a fi reținute contribuțiile la bugetele speciale de stat.
În fine, s-a făcut aplicarea prevederilor art.276 Cod procedură civilă cu privire la cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta " ", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța de fond nu a ținut seama de apărarea angajatorului în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază numai în anul 2003, operația având valoarea unei novații.
Ca urmare, din element situat în afara salariului, prima a devenit componentă a acestuia.
Neacordarea primelor se explică logic prin voința concretizată în carnetele de muncă ce conțin mențiunea "reașezat salariul de bază" conform hotărârii consiliului de administrație nr.14/2003, reflectată în creșterea salariului de bază prin încorporarea primelor.
Din erori de tehnică legislativă, tribunalul extrage voința juridică a menținerii dreptului la primă, dezvăluind această descoperire printr-o analiză gramaticală a textelor. Numai că, nepriceperea redactării contractului colectiv de muncă nu stă în aceea că s-a scris "din anul 2003 vor fi introduse" în locul a ceea ce avem acum "în anul 2003 au fost introduse" pentru că varianta corectă e cea din urmă.
Includerea primelor în salariul de bază, operație instantanee, s-a petrecut în martie 2003 și nu putea fi exprimată altfel.
Dacă se pleacă de la premisa că includerea stinge prin novație, iar nu prin suprimare pur și simplu dreptul subiectiv la primă, atunci pentru a continua să se dea acele prime ar fi trebuit să se fi specificat expres acest lucru.
Un alt argument adus în susținerea motivului de recurs este acela că hotărârile Comisiei Paritare nu se supun de plano cerinței înregistrării, întrucât nu conțin modificări ale contractului colectiv de muncă.
Pornind de aici, partea formulează un nou motiv de recurs, arătând că, denaturând conținutul hotărârilor interpretative cărora le-a conferit valoarea de acte de modificare a contractului colectiv de muncă, schimbând deci înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, instanța a săvârșit o gravă greșeală de drept având corespondent în cazul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.3041și art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
La data de 13.11.2008 a fost înregistrată cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanți.
Motivul acesteia a fost neefectuarea comunicării hotărârii tribunalului decât în data de 07.11.2008.
Partea a arătat că dovada de comunicare a hotărârii a ajuns din greșeală la. B, și nu la sediul apărătorului reclamanților, așa cum s-a solicitat în cererea depusă la fila 288 din dosar.
S-a mai arătat că împotriva hotărârii reclamanții au formulat recurs la ribunalul Argeș în ziua de 07.11.2008.
Motivând recursul, recurenții-reclamanți au arătat că instanța de fond nu a observat întreaga perioadă pe care se întind pretențiile acestora, Cul anului 2004 - Cul anului 2007.
Completarea obiectului acțiunii s-a făcut prin cerere depusă la dosar, față de care s-a și completat raportul de expertiză contabilă judiciară.
Un alt motiv de recurs constă în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la o bază de calcul pe care expertul nu a luat-o în considerare deoarece nu este vizată de reprezentanții sindicatului și de cei ai patronatului.
În drept, recursul reclamanților este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6 și 8 Cod procedură civilă.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Contractul colectiv de muncă pe anul 2003 - 2004 încheiat la nivel de unitate prevede la art.168 alin.(1) acordarea unei suplimentări a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "", salariaților acestei societăți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și
Pentru anul 2003, s-a stabilit la alin.2 că aceste suplimentări salariale vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă încheiate pe următorii trei ani au preluat în aceeași formă alineatul 1 al art.168, consfințind dreptul distinct al salariaților la suplimentările salariale ocazionate de sărbătorile de Paște și de
De aceea, efectele includerii acestor suplimentări în salariul de bază au vizat numai anul 2003, aspect subliniat și în alin.2 al art.168 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007.
Așa cum a arătat pârâta în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Rezultă că soluția instanței de fond constituie o corectă aplicare a regulilor negocierii colective și o interpretare a clauzelor contractuale ca atare, ceea ce înseamnă că nu se regăsește în cauză motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă în care se încadrează critica formulată prin cererea de recurs.
A mai rezultat din probele administrate faptul că suplimentările negociate nu au fost acordate reclamanților și nici incluse în salariul de bază în perioada menționată în acțiune.
De aceea, obligarea pârâtei la plata respectivelor suplimentări salariale este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate, contrar celor susținute în cererea de recurs prin raportare la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Recursul reclamanților este formulat în termenul prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii de la fila 411 din dosar, precizării de la fila 288 și cererilor depuse în dosarul de recurs. Din acestea rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată cu respectarea prevederilor art. 90 și 93 pr.civ. persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură în data de 07.11.2008.
Critica vizând greșita determinare a bazei de calcul a suplimentărilor salariale cuvenite reclamanților nu este fondată.
Părțile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au negociat cuantumul suplimentărilor salariale la nivelul unui salariu de bază mediu pe unitate, altfel spus salariul de încadrare mediu pe unitate, și nu la nivelul unui salariu mediu brut, la care se referă adresele nr.562/2004, 405/2005, 6152/2005, 1990/2006 și 797/2007 în funcție de care s-a efectuat varianta Iar aportului de expertiză.
Prin urmare, soluția instanței de fond constând în stabilirea cuantumului creanței prin raportare la nivelul salariului de bază mediu pe unitate este rezultatul judicioasei aprecieri a probelor administrate în cauză.
Este fondată critica vizând întinderea perioadei pentru care au fost acordate suplimentările salariale cuvenite.
Prin cererea depusă la dosar în data de 26.08.2008 - fila 109 - reclamanții au mărit câtimea obiectului acțiunii solicitând plata primei pentru Cul anului 2007. Cum prin contract colectiv de muncă la nivel de unitate părțile au negociat acordarea acestor suplimentări salariale pentru întreaga durată a anului 2007 iar reclamanții sunt încă salariații pârâtei, rezultă că prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță instanța de fond a limitat întinderea drepturilor salariale cuvenite la sărbătoarea de Paște a anului 2007.
Pentru acest din urmă considerent, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica în parte sentința în sensul că drepturile salariale vor fi acordate și pentru Cul anului 2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți, G, împotriva sentinței civile nr.701/CM din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că drepturile salariale vor fi acordate și pentru Cul anului 2007.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă " " B (fostă ), împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./07.01.2009
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
