Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 729/R-CM
Ședința publică din 09 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.610/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.11.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea pârâtei să-i plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C pe anii 2004-2006, actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație, precum și la acordarea dobânzii legale potrivit nr.OG9/2000 pentru drepturile salariale neacordate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe unitate urma ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamantul a mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată de către angajator.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1.e din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
La data de 19 iunie 2008 tribunalul a pus în discuția părților excepția prescrierii dreptului la acțiune, fiind respinsă, cu motivarea că potrivit art.158 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
.e) a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres.c) a aceluiași text legal.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.610/CM din 23 iunie 2008, admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâtă să plătească acestuia drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C în perioada 14.11.2004 - 17.08.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
A respins cererea reclamantului privind acordarea dobânzii legale aferente acestor drepturi, precum și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că eclamantul a fost salariatul societății pârâte până la data de 17.08.2006.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.158 alin.1 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, "pentru anul 2003 de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul, pe anii 2004, 2005 și 2006 au menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă alineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.158 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2006, salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din contractul colectiv de muncă".
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din acest contract și în cursul anilor 2004 - 2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2 al art.158 s-a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
După cum rt.158 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, s-a constatat că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2006 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.
salariale ce s-ar fi cuvenit reclamantului pe perioada 14.11.2004 - 17.08.2006 nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, întrucât pârâta a depus la dosar cuantumul salariilor medii brute pe perioada 2003-2007, iar în cauză sunt incidente dispozițiile art.3712Cod procedură civilă.
Cuantumul concret al drepturilor ar urma să se facă prin aplicarea la aceste sume brute a cotei de impozitare corespunzătoare și a efectuării reținerilor cuvenite bugetelor speciale consolidate ale statului (, șomaj).
În privința solicitării reclamantului și a dobânzii prevăzută de nr.OG9/2000, tribunalul a apreciat că acestuia urmează a i se repara prejudiciul produs prin neplata la termen a suplimentărilor salariale prin actualizarea drepturilor cuvenite cu indicele de inflație. A se acorda acestuia și dobânda solicitată ar echivala cu o dublă reparare a acestui prejudiciu, ajungându-se în final la o îmbogățire fără justă cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta " " Pitești.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinarea depusă la dosar. Se arată că termenul de prescripție aplicabil în speța dedusă judecății este C prevăzut de art.283.e din Codul muncii, respectiv de 6 luni de la data nașterii dreptului material la acțiune, iar nu termenul de 3 ani prevăzut de art.283.c din același act normativ.
Reclamantul susține că nu i s-au acordat ce i se cuveneau cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, rezultând astfel neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, situație în care se aplică prevederile art.283.e din Codul muncii.
C de-al doilea motiv de recurs vizează fondul cauzei și se arată că în mod greșit instanța de fond a făcut interpretarea gramaticală a art.158 alin.2 din contractul colectiv de muncă, text în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat și care nu ar fi fost introdus dacă în anul următor părțile nu ar fi urmărit un anumit scop pentru menținerea lui în contract.
Această argumentație este întărită de actul adițional din data de 25 octombrie 2007 care arată sub semnătura patronatului și a celor două sindicate voința părților.
Față de motivele invocate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Recursul declarat de intimată este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs prin care se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, se constată că la termenul de judecată din 27 februarie 2008, apărătorii pârâtei au învederat instanței că renunță la excepția prescripției dreptului la acțiune, iar ulterior au formulat recurs pentru aceasta.
Analizându-se excepția ridicată, se constată că potrivit art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Contrar susținerilor recurentei-pârâte, art.154 alin.1 din Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturi salariale pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare și de altfel recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale (despre care se susține în recurs că reprezintă un ajutor social) au și fost plătite reclamantului (cu ocazia plății salariului în care aceste suplimentări au fost incluse), ceea ce înseamnă că, chiar recurenta a executat drepturi salariale care nu au fost cuprinse în contractul individual de muncă, ci doar în contractul colectiv.
În altă ordine de idei, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă prevede pentru reclamant "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, ceea ce înseamnă că, prin utilizarea acestei sintagme, înșiși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paște și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de trei ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Referitor la fondul cauzei, invocat în C de-al doilea motiv de recurs, se constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Este corectă susținerea recurentei-pârâte în sensul că potrivit art.977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar conform art.978 Cod civil "clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect".
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Curtea apreciază de asemenea că faptul cuprinderii în art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a mențiunii că în anul 2003 drepturile suplimentare de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază, nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul că includerea în salariul de bază s-ar fi făcut începând cu anul 2003, de vreme ce termenii folosiți în text sunt alții și, așa cum am arătat, o interpretare gramaticală a acestuia nu poate fi înlăturată.
În altă ordine de idei, recurenta susține că art.168 alin.2 al contractului colectiv de muncă a fost interpretat de comisia paritară în sensul că salariale de Paște și C au fost introduse în salariul de bază nu doar în anul 2003, ci începând cu anul 2003.
Se constată însă că această interpretare s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din actele dosarului nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
În aceste condiții, Curtea apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005 și 2006, așa cum greșit a susținut pârâta.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta PITEȘTI, împotriva sentinței civile nr.610/CM din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./11.12.2008
Jud.fond:
Gh.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
