Anulare act. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.74/A
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3713/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat e3 Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, B, B, B, și, având ca obiect acțiune în constatare și revendicare imobiliară, rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, iar pentru pârâta intimată se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul pârâtei intimate contestă calitatea de mandatar al apărătorului ales al reclamantei apelante - avocat.
Reprezentanta reclamantei apelante prezintă în original contractul de asistență juridică.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalul Timiș conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3713/19.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâților Statul Român, reprezentat prin Consiliul local și primarul municipiului T, având ca obiect revendicare imobil naționalizat și/sau acordarea de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că inițial, prin sentința civilă nr.11022/16.09.2008 pronunțată în dosarul cu același număr, Judecătoria Timișoaraa luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capetele de cerere referitoarea la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza 112/1995 cu pârâții B, B, B, și și s-a declinat competența în favoarea tribunalului pentru restul capetelor de cerere, respectiv constatarea naționalizării abuzive a imobilului din litigiu și retrocedarea în natură, respectiv acordarea de despăgubiri, în cazul în care prima variantă este imposibil de aplicat.
Judecătoria a reținut că reclamanta a cerut să se constate nevalabilitatea titlului Statului cu privire la imobilul înscris în CF col.4815 T, respectiv CF ind.- și CF ind.- T, constând în casă, curte și grădină în-, în suprafață de 355 mp, parcela nr.top.10471 precum și 715 mp din parcela cu nr.top.10472 cerând mai apoi rectificarea CF, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei, iar în subsidiar, doar radierea dreptului de proprietate al Statului cu privire la suprafețele de teren care exced suprafeței aferente apartamentelor vândute foștilor chiriași în baza 112/1995.
Raportat la precizarea de acțiune formulată de reclamantă la termenul de judecată din 02.09.2008, judecătoria aplicat disp.art.246 pr.civ. și a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capetele de cerere referitoarea la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza 112/1995 cu pârâții B, B, B, și.
Astfel, judecătoria a apreciat că petitul principal al acțiunii precizate rămâne constatarea nevalabilității titlului Statului asupra imobilului din T,-, compus din casă, curte și grădină și cum valoarea imobilului este mai mare de 200.000 EURO, respectiv mai mare de 500.000 lei - deoarece numai apartamentul nr.2 din imobil a fost vândut în cursul anului 2007 cu prețul de 200.000 EURO (spre exemplu), iar competența materială aparține tribunalului.
Judecătoria s-a referit și la decizia nr.32/09.06.2008 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și care a decis că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță, sunt evaluabile în bani și litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. În speță, obiectul litigiului excede valorii de 500.000 șei, astfel că potrivit art.2 pct.1 lit.b pr.civ. competent în primă instanță este Tribunalul Timiș, motiv pentru care s-a declinat competența în favoarea acestei instanțe.
La tribunalul, la termenul de judecată din 19.11.2008 s-a invocat de către pârâții Consiliul local și Primarul municipiului T excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, raportat la dispozițiile Legii nr.10/2001 care instituie pentru foștii proprietari ai imobilelor preluate de stat înainte de decembrie 1989, o procedură specială prin care aceștia pot să intre în posesia imobilelor naționalizate sau pot beneficia de măsuri reparatorii.
Analizând această excepție, prin raportare la dispozițiile Legii nr.10/2001, a art.6 din Legea nr.213/1998 și a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție ce s-a pronunțat la data de 09.06.2008 în dosarul nr.60/2007, tribunalul a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei este întemeiată.
În acest context, tribunalul a menționat că pe calea recursului în interesul legii, instanța supremă a stabilit că între concursul dintre legea specială și legea generală trebuie recunoscută prevalența legii speciale, în speță Legea nr.10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Prin aceeași decizie, s-a stabilit cu titlu de excepție, că în cazul existenței unui conflict al legii speciale interne cu drepturile recunoscute de Convenția Europeană a drepturilor Omului, aplicarea Convenției trebuie să aibă prioritate.
Tribunalul a reținut în continuare că în speță, reclamantei nu i s-a recunoscut un drept protejat de convenție, astfel că devin aplicabile dispozițiile care constituie regula, prin prisma Deciziei în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, mai ales că din Dispoziția nr.177/28.01.2004 a Primarului municipiului T rezultă că reclamanta a parcurs procedura administrativă, care i-a fost soluționată însă în mod nefavorabil, prin respingerea notificării, chiar dacă motivele respingerii notificării se întemeiază pe inte5rpretarea art.1.4 lit.b din HG 498/2003 întrucât reclamanta avea posibilitatea de a contesta și de a obține anularea acestei hotărâri deoarece textul de lege este contrar dispozițiilor art.1, 9 și 12 din Legea nr.10/2001, în forma în vigoare la acel moment.
În această ordine de idei, tribunalul a arătat că potrivit art.12, în situația imobilelor preluate cu titlul valabil, dacă persoana îndreptățită a primit o despăgubire, atunci restituirea în natură este condiționată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflației.
Totodată, tribunalul a considerat însă că mai devin incidente, în sensul inadmisibilității acțiunii, dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, care statuează că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dar numai dacă nu fac obi4ectul unor legi speciale de reparație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a susținut că soluția tribunalului este greșită întrucât se bazează pe o interpretare eronată a dispozițiilor 10/2001, în asociație cu art.6 din Legea nr.213/1998 și decizia din 9 iunie 2008, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție deoarece Convenția Europeană a drepturilor Omului trebuie să aibă întotdeauna prioritate în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun.
Altfel în opinia apelantei, ar fi înfrânt principiul accesului efectiv la justiție, garantat de art.6 din CEDO și afectat indirect art.1 din Protocolul adițional nr.1 întrucât s-ar consacra naționalizarea abuzivă, în lipsa unei despăgubiri juste și prealabile, astfel că reclamantă suferă o ingerință nejustificată și disproporționată în dreptul său de proprietate.
Totodată, apelanta-reclamantă a mai arătat că acțiunea sa de drept comun poate fi privită cu atât mai puțin inadmisibilă, cu cât autoritățile pe calea procedurii administrative, i-au refuzat accesul la redobândirea imobilului și nu i-au oferit nici măcar despăgubiri, astfel că singura cale rămasă la dispoziția sa este această acțiune de drept comun, prin care cere să se constate naționalizarea abuzivă și oferire unei juste compensații pentru proprietatea de a care a fost deposedată.
Prin întâmpinare, pârâții Consiliul local și Primarul municipiului T au solicitat respingerea apelului reclamantei, susținând că soluția tribunalului este corectă și justificată inclusiv prin prisma deciziei nr.1351 /2008 a Curții Constituționale precum și a deciziei nr.XXXIII din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care consacră caracterul special al Legii nr.10/2001 și implicit, caracterul special al procedurii administrative, care derogă de la normele dreptului comun și care barează accesul reclamantei la procedura dreptului comun, pentru constatarea naționalizării abuzive și pentru obținerea de compensații pentru deposedarea suferită.
Curtea, analizând apelul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.297 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, Curtea va constata că deși, atât art.6 din Legea nr.213/1998, cât și decizia nr.1351 /2008 a Curții Constituționale, precum și decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care consacră caracterul special al Legii nr.10/2001 și implicit, caracterul special al procedurii administrative, care derogă de la normele dreptului comun, totuși, acestea nu exclud și nu pot elimina posibilitatea de care trebuie să se bucure foștii proprietari ale căror imobile au fost naționalizate în regimul comunist, de a se adresa unei instanțe, care să analizeze modul de naționalizare și să se pronunțe cu privire la posibilele compensații de care trebuie să beneficieze victimele naționalizărilor.
În acest sens, Curtea va constata că însăși decizia nr.XXXIII din 9 iunie 2008, dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție consacră această teză, statuând că privarea de bun în absența oricărei despăgubiri constituie, așa cum s-a arătat, o încălcare aart. 1din Protocolul nr. 1 adițional laConvenție, or, chiar din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reiese că, atunci când statul nu mai poate să restituie imobilul în natură, iar măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de legea internă sunt încă iluzorii, urmează să se plătească reclamantului despăgubiri bănești.
În acest punct, Curtea amintește că, de principiu, literatura juridică a admis de multă vreme faptul că revendicarea este o acțiune reală, iar acest caracter se conservă atât timp cât există și posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului. Dacă lucrul a dispărut dintr-o cauză imputabilă uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui terț care a dobândit în mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicării urmează a fi convertit într-o pretenție de despăgubiri, caz în care acțiunea devine personală.
În vederea aplicării unitare a legii, Înalta Curte va stabili că legea specială înlătură aplicarea dreptului comun, fără ca pentru aceasta să fie nevoie ca principiul să fie încorporat în textul legii speciale și că aplicarea unor dispoziții ale legii speciale poate fi înlăturată dacă acestea contravinConvențieieuropene a drepturilor omului.
Aplicarea altor dispoziții legale decât cele ale legii speciale, atunci când acestea din urmă sunt contrareConvenției, trebuie să se facă fără a se aduce atingere drepturilor apărate deConvențieaparținând altor persoane.
Prin urmare, câtă vreme reclamanta-apelantă a renunțat la capetele de cerere privind constatarea nulității titlurilor foștilor chiriași și s-a mărginit doar la constatarea naționalizării abuzive și obținerea unei compensații, alta decât restituirea în natură a apartamentelor vândute foștilor chiriași în baza Legii nr.112/1995, atunci această trebuie să se bucure de mijlocirea unei instanțe și de o judecată de fond, aspect care nu contravine caracterului special al Legii nr.10/1001 și nici deciziei nr. 1351 /2008 a Curții Constituționale și nici decizia nr.31 din 9 iunie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Mai mult decât atât, curtea va constata că o astfel de abordare se relevă fără echivoc și din cauza Păduraru vs. România și Porteanu vs. România, alături de Broniowski vs. Polonia șimutatis mutandis, Viașu vs. România, astfel că reclamanta este îndreptățită să se poată adresa unei instanțe, care va avea datoria să se pronunțe asupra caracterului naționalizării și să acorde în mod direct compensații/despăgubiri, în măsura în care se va dovedi existența unei privări de proprietate, fără a se acorda o justă despăgubire și această presupune în mod necesar o judecată pe fond.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.297 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3713/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Tribunalului Timiș.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3713/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare în fond la prima instanță, respectiv Tribunalul Timiș.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.: CP./29.04.2009
Dact. /GK./ 10 ex./30.04.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - -cu domiciliu ale în T, mr.1,.5
Jud.T - la.Avocat
-pâr.int. -Statul Român reprezentat prin Consiliul Local T -Bd. -, nr.1,jud.TM
-Municipiul T prin Primar -T, Bd. - nr.1, jud.TM
- -T str. - nr.3 a,.2, jud.TM
-B -T,-,.1, jud.TM
-B -T,-,.1, jud.TM
-B -T,-,.1, jud.TM
- -T,-,.2, jud.TM
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup
