Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 341/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.341 /
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S- luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.749/A/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul R și cu pârâta Comuna reprezentat de Primar, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul recurent, avocat, iar pentru reclamantul intimat avocat, lipsă fiind pârâta Comuna reprezentat de Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică 1 exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentanta pârâtului recurent.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtul recurent, avocat solicită admiterea recursului, în principal în modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și pe fond respingerea acțiunii reclamantului, iar în subsidiar solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Reprezentantul reclamantului intimat avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- din 19.12.2007, reclamantul Rac hemat în judecată pe pârâții și Comuna, reprezentată legal de Primarul Comunei, solicitând instanței să stabilească linia de hotar ce desparte imobilele reprezentând intravilan în suprafață de 1.230 mp. identificat cadastral sub nr. 126-127/c, înscris în nr. 62, reprezentând casa nr. 62 curte și grădină în suprafață de 2.201 mp. identificat cadastral sub nr. 126-127/a, înscris în nr. 1026, de imobilul reprezentând casa cu nr. 243 și teren în suprafață de 975 mp. identificat cadastral sub nr. 126-127/b, înscris în CF nr. 1027, sa încuviințeze reclamantului marcarea liniei de hotar prin semne exterioare de delimitare a proprietăților, cu obligarea pârâtului -, la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că imobilele înscrise în nr. 62 și nr. 1026, proprietatea sa, se învecinează cu imobilul înscris în nr. 1027, proprietatea pârâtului -. Între reclamant și pârâtul - există divergențe cu privire la linia de hotar ce desparte cele trei imobile, respectiv, pârâtul a edificat un gard despărțitor pe terenul proprietatea reclamantului și refuză soluționarea diferendului pe cale amiabilă. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Comunei în prezenta cauză, această calitate există și derivă din apartenența terenului în suprafață de 125 mp. înscris în nr. 1026 sub, în proprietatea tabulară a Statului Român, la domeniul privat al Comunei, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 584 Cod civ.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică, arătând că între proprietatea sa înscrisă în nr. 1027 cu nr. cadastral 126-127/b și proprietatea reclamantului înscrisă în nr. 1026 cu nr. cadastral 126-127/a există borne vizibile și gard despărțitor ce delimitează cele două fonduri. Referitor la imobilul înscris in nr. 62 având nr. cadastral 126-127/c, constând din loc de casă în suprafață de 1230 mp, acesta se află poziționat în continuarea grădinii pârâtului, așa cum se poate observa din planul cadastral intravilan al localității, existând gard delimitator și între acesta și 1026 nr. cadastral 126-127/a, proprietatea reclamantului. Imobilul cu numărul cadastral 126-127/c se află în posesia și folosința pârâtului încă din anul 1984 și pentru care a plătit și plătește impozit către stat. In anul 2002, prin sentința civilă nr. 1822 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 20777/2001, numita, prin înscrisuri false și declarații mincinoase ale unor martori nesinceri, a obținut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil. După câteva luni de la data înscrierii în cartea funciară în baza sentinței civile menționate, d-na vinde acest teren soților și, conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1961 din 17.06.2003, iar aceștia din urmă vând același teren, înscris in 62 cu nr. cad. 126-127/c, reclamantului în anul 2007. Până la data introducerii acțiunii reclamantului, niciunul dintre așa zișii proprietari ai acestui teren nu l-au folosit, neștiindu-se de către vecini sau consăteni că imobilul a fost uzucapat și vândut succesiv de mai multe ori, pentru a se pierde urma și a nu se afla de cel care a fost în spatele acestei afaceri necinstite, însă parchetul va elucida acest caz și va aplica sancțiunile cuvenite persoanelor implicate.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.115 pr.civ. art. 1337 și 1339. civ.
Prin sentința civilă nr. 7196/03.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamantul R împotriva pârâților și Comuna, prin Primarul comunei, dispunând grănițuirea terenului înscris în nr. 62 nr. cadastral 126-127/c, de terenul înscris în nr. 1026 nr. cadastral 126-127/a, conform liniei de hotar dintre punctele 24-25 din planul de situație anexat la raportul de expertiză aflat la dosarul cauzei, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și grănițuirea terenului înscris în nr. 1026 nr. cadastral 126-127/a, de terenul înscris în nr. 1027 nr. cadastral 126-127/b, conform liniei de hotar dintre punctele 20-22-23-26 din același plan de situație, autorizând reclamantul să marcheze linia de hotar dintre terenuri prin semne exterioare de delimitare a proprietăților, cu obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1.398,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din extrasul nr. 1026, nr. cadastral 126-127/a, rezultă că Statul Român este coproprietarul a 125 mp din terenul de 2.201 mp, reclamantul R deținând nuda proprietate asupra casei nr. 62 și asupra a 1.000 mp, uzufructul viager aparținând numiților R și R, din extrasul nr. 1027 nr. cadastral 126-127/b rezultă că pârâtul este proprietarul exclusiv al casei nr. 243 cu teren în suprafață de 975 mp, iar din extrasul nr. 62, nr. cadastral 126-127/c rezultă că reclamantul este proprietarul exclusiv al locului de casa în suprafață de 1230 mp.
În raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie efectuat în cauză și acceptat de părți fără obiecțiuni, linia de hotar între cele trei proprietăți învecinate a fost stabilită pe aliniamentul dintre punctele 20-22-23-26, respectiv 24-25 din planul de situație anexat la raportul de expertiză aflat la anexa nr. 1 raportului de expertiza.
Instanța de fond a omologat în parte raportul de expertiză în ceea ce privește măsurătorile și propunerile efectuate, ținându-se seama de conținutul planului de carte funciară al localității, inclusiv anexele raportului care fac parte integrantă din hotărâre, însă nu a ținut cont de concluziile referitoare la operațiunile succesive prin care reclamantul a devenit proprietarul imobilului înscris în nr. 62, nr. cadastral 126-127/c, deoarece acest obiectiv a fost respins de către instanța de fond la termenul de judecată din 18.03.2008, pe considerentul că succesiunea operațiunilor juridice cu privire la imobil poate fi probată de partea interesată cu cartea funciară în extenso a imobilului, nefiind de competența expertului, care nu are studii juridice, pentru a se pronunța în acest sens.
În ceea ce privește apărările pârâtului din întâmpinare referitoare la folosirea acestui imobil de către el din anul 1984 și la modul incorect în care reclamantul și autorii acestuia au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, neconcretizate într-o acțiune principală sau o cerere reconvențională, instanța de fond a reținut că sunt nefondate în condițiile în care aceste aspecte au fost tranșate irevocabil prin sentința civilă nr. 1822/2002 a Judecătoriei Timișoara, hotărâre care se bucură de putere de lucru judecat și are efecte obligatorii până în momentul desființării sau modificării, ca urmare a promovării unei căi extraordinare de atac, ceea ce nu este cazul în speță.
Având în vedere cele arătate, în temeiul art. 480 coroborat cu art. 584 și 585 din civ. prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus grănițuirea imobilelor, conform celor arătate anterior.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, pârâtul -, solicitând, în principal, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii introductive, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, cerere înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 18.07.2008.
În motivare, se arată că, deși a arătat instanței de fond că imobilul cu nr. cadastral 126-127/c se află în posesia și folosința sa încă din anul 1984, plătind impozit pentru el, iar, prin sentința civilă nr. 1822/2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 20777/2001, numita a obținut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil, prin înscrisuri false și declarații mincinoase ale martorilor, instanța nu a ținut cont de această stare de fapt ce a fost constatată și prin expertiză în cauză.
Expertul a concluzionat că modalitatea de identificare a imobilului care a făcut obiectul uzucapiunii a fost defectuoasă, deoarece s-a constatat că, în conformitate cu Planul de CF al localității, parcela cu nr. top. 126-127/c, nu poate fi aferentă imobilului cu număr de conscriere 196, acestuia fiindu-i aferentă doar parcelele cu nr. top. 224-225/a și 224- 225/ S-a arătat, în același raport de expertiză că, mai întâi ar trebui clarificată identitatea terenului ce a făcut obiectul uzucapiunii în dosar nr. 20777/2001 și apoi să se facă aplicarea în teren a liniilor de hotar.
Se arată că a formulat plângere penală împotriva numitei pentru modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilului. Pentru a nu se descoperi ilegalitatea, aceasta a vândut terenul soților și, iar aceștia din urmă, la rândul lor, au vândut terenul reclamantului, aceste vânzări succesive având o cauză ilicită și fiind contrare prevederilor art. 948 pct. 4.civ. Până la promovarea acțiunii de către reclamant, niciunul dintre așa- zișii proprietari ai terenului nu l-au folosit, neștiindu-se de vecini că imobilul a fost uzucapat și vândut succesiv.
În drept, se invocă dispozițiile art. 287, 244 alin. 2, art. 948 și 1339.civ.
Intimatul Ras olicitat, prin concluziile scrise depuse, respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, deoarece, prin sentința civilă nr. 1822/2002 a Judecătoriei Timișoara au fost analizate condițiile de legalitate cu privire la modalitatea de dobândire prin uzucapiune a imobilului litigios, iar această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat și are efecte obligatorii până în momentul desființării sau modificării ei pe cale extraordinară.
Susținerile expertului sunt contradictorii, în contextul în care nu se explică de ce parcela nr. top. 126-127/c, nu poate fi aferentă imobilului cu nr. de conscriere 196, iar, în anexa 2 la raportul de expertiză, au fost materializate pe planul de situație parcelele supuse grănițuirii și a fost delimitată linia de hotar dintre cele trei parcele.
Prin decizia civilă nr.749/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost espins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile nr. 7196/03.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații R și Comuna prin Primar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, probatoriul administrat în cauză a fost corect interpretat și valorificat de prima instanță, fiind corectă de asemenea concluzia acesteia în ceea ce privește efectele sentinței civile nr. 1822/2002 a Judecătoriei Timișoara cu privire la drepturile de proprietate ale părților.
În condițiile în care, prin sentința arătată, s-a recunoscut dreptul de proprietate al antecesoarei reclamantului inclusiv asupra parcelei nr. top. 126-127/c, drept dobândit prin prescripție achizitivă, acest aspect nu poate fi repus în discuție în prezentul cadrul procesual fără a se înfrânge puterea de lucru judecat a unei sentințe irevocabile, lucru ce nu poate fi admis în absența desființării sau modificării hotărârii.
unei parcele la o anumită carte funciară poate fi lămurită în cadrul unei acțiuni în rectificare CF, în situația de față fiind aplicabilă regula de drept instituită de art. 32 din Legea nr. 7/1996 rep. care prevede că, în ceea ce privește drepturile reale, cuprinsul cărții funciare este prezumat ca fiind conform cu realitatea.
Dacă parcela nr. top. 126-127/c aparține sau nu numărului de conscriere 196, nu poate fi discutat în prezentul proces în raport de conținutul sentinței anterioare, de asemenea, neputând fi valorificată în acest context posesia invocată de apelant, pentru aceleași considerente.
Pentru a se clarifica eventuale neconcordanțe cu privire la terenul ce a făcut obiectul uzucapiunii, se poate apela la procedura prev. de art. 282 ind. 1 Cpc, dacă sunt întrunite aceste cerințe legale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri pronunțate în cauză și pe fond respingerea acțiunii reclamantului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie art.304 pct.9 pr.civ. și în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, recurentul este proprietarul construcției înscrise în CF 1027 dobândită în temeiul Legii nr.112/1995, precum și asupra terenului pe care l-a dobândit ulterior prin atribuire ca fiind teren aferent construcției.
Consideră că primele două instanțe au aplicat greșit legea admițând acțiunea reclamantului R, atâta vreme cât, prin hotărârea pronunțată de prima instanță se încalcă flagrant dreptul său de proprietate câștigat prin posesie neîntreruptă și netulburată prin modificarea vechilor semne de hotar și în mod greșit prima instanță a ținut seamă de sentința civilă nr.1822/2002 a Judecătoriei Timișoara.
Mai învederează instanței și faptul că a depus o plângere penală împotriva altei persoane decât părțile din proces, care au obținut prin fraudă dreptul de proprietate asupra intravilanului cu nr.top 126-127/c din CF 62.
Reclamantul intimat Rad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond.
Se arată că, prima instanță în mod corect a admis acțiunea sa și a dispus grănițuirea solicitată, stabilind linia de hotar evidențiată în cuprinsul raportului de expertiză.
Nemulțumirile pârâtului recurent legate de faptul că parcela cu nr.top.126-127/c, deși se află în posesia sa, este întabulată în cartea funciară ca fiind proprietatea unei alte persoane decât părțile din proces, nu sunt de natură a conduce la modificarea soluției instanței de fond, atâta vreme cât proprietarul parcelei respective nu a fost chemat în judecată.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea apreciază că acesta nu este fondat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. urmează a-l respinge.
Atât prima instanță cât și instanța de apel au aplicat corect dispozițiile legale în litigiul ce formează obiectul prezentului litigiu ce se referă la grănițuirea proprietăților învecinate dintre reclamantul R și pârâtul.
Pe baza expertizei efectuate la dosar la instanța de fond, față de care pârâtul nu a formulat obiecțiuni în temeiul art.584 cod civil prima instanță a dispus grănițuirea terenurilor proprietatea părților, respectându-se înscrierile din cartea funciară cu privire la proprietate și s-a stabilit o linie de hotar între proprietățile acestora.
Prin urmare, recursul nu este fondat și conform celor de mai sus urmează a fi respins.
Intimații au solicitat și acordarea cheltuielilor de judecat, însă la dosar aceste cheltuieli nu au fost dovedite, motiv pentru care cererea lor va fi respinsă în baza art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.749/A/6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
Red./5.05.2009
Dact.GK/2 ex./05.05.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Marinela Giurgincă, Cristian
