Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.70/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S- luat în examinare apelul declarat de petentul împotriva sentinței civile nr.3890/PI/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin orașul reprezentat de Primar, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta sub nr. 317/220/24.03.2008, scutită de plata taxelor de timbru, conform art. 15 alin. 1 lit. "r" din Legea nr. 146/1997 - cu modificările ulterioare numitul, în calitatea de mandataral reclamantei, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - reprezentat prin or., instanței să dispună restituirea imobilului înscris în CF 192, nr. cadastral 232/9.
Reclamanta, prin mandatar, a susținut că a formulat cerere de restituire a imobilului, în baza Legea nr.247/2005, înregistrată sub nr. 3514/7.11.2005 la Primăria orașului, care însă a fost respinsă la data de 4.03.2008. Mai învederează mandatarul reclamantei în motivarea în fapt a cererii sale, că mama sa a părăsit România în anul 1983, cu ocazia unei vizite efectuate în, iar imobilul din str. - aparținea într-o cotă de 5/8 părți mamei sale, reclamanta din prezenta cauză, iar în cotă de3/8 părți mandatarului, fiul său, conform extrasului CF nr.192.
Se subliniază că din partea Primăriei nu a primit nici un act de expropriere abuzivă a cotei de 5/8 părți sau vreun act de vânzare a acestei cote aparținând mamei sale, iar în cartea funciară menționată mai sus apar la poziția nr.37-41 alte două persoane ca proprietari tabulari, deși reclamanta, susține fiul său, nu a efectuat nici un act de vânzare. Totodată, se arată că la solicitarea mandatarului reclamantei, adresată Oficiului de cadastru cu privire la înscrierea persoanelor indicate la pozițiile 37-41, nu a primit vreun răspuns.
La cererea de chemare în judecata s-au atașat: cererea înregistrată la primăria sub nr.3514/07.11.2005, formulată de numita -fila 2, mandatul dat de notificatoare fiului său, -fila 3, adresa comunicată Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară T din 14.11.2007 - fila 4, extras CF nr. 192 nr. cadastral 232/a - fila 5; adresa nr. 580/4.03.2008 emisă de Primăria or -fila 7.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția de necompetență materială a judecătoriei pentru soluționarea acțiunii reclamantului, raportat la art.26 alin.3 din Lg. nr.10/2001.
Se mai susține că în cauză nu a fost urmată procedura expres reglementată de legea specială, în sensul că nu s- formulat notificare prin executorul judecătoresc.
Prin sentinta civila nr.593/10.09.2008, Judecatoria Detaa admis excepția invocată în cauză de pârât și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulată de, ca mandatar al reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin orașul, jud. T - pentru revendicare imobiliară - în favoarea Tribunalului Timiș - Secția civilă.
a fost înregistrata pe rolul Tribunalului T la data de 03.10.2008, în dosar nr-.
La dosar au mai fost anexate Decizia nr.316/09.03.1985 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al orașului D, prin care în temeiul Decretului nr.223/1974, cota de 5/8 părți aparținând reclamantei, din imobilul înscris în CF nr.192, nr. top.232/a, a trecut în proprietatea statului român, fără plată, precum și contractul de vânzare cumpărare autentic, perfectat în baza Lg. nr.112/1995, privind înstrăinarea menționatei deja cote de 5/8 părți, în favoarea numiților și.
Prin sentința civilă nr.3890/PI/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Primarul com..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că notificarea adresată primăriei, a fost soluționată de această entitate administrativă nefavorabil, prin respingere, astfel cum confirmă adresa nr.580/4.03.2008 a primăriei, apreciindu-se că notificarea a fost depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege și fără a fi formulată prin intermediul executorului judecătoresc.
În aceste condiții, practic, demersul judiciar al reclamantei prin mandatar, înregistrată la judecătoria Deta la 24.03.2008 are configurația unei acțiuni în contra soluției emise de unitatea deținătoare notificată, în sensul reglementat de art.26 alin.3 din Lg. nr.10/2001 republicată, chiar dacă nu s-a emis o dispoziție de soluționare a notificării reclamantei.
Această caracterizare a acțiunii de față se impune, deoarece, în fapt, notificarea a fost analizată și soluționată de unitatea deținătoare, soluția comunicându-se reclamantei notificatoare, împreună cu argumentele ce au stat la baza respingerii notificării, context în care, este evident că instanța va trebui să supună controlului judecătoresc tocmai această modalitate de rezolvare a notificării.
Or, la rându-i instanța de judecată apreciază corectă și legală soluția respingerii ca tardivă a notificării formulate, față de prevederile art.22 alin.1 din Lg. nr.10/2001 republicată ce instituia inițial un termen de șase luni de la data intrării în vigoare a legii reparatorii, pentru depunerea notificării, termen ce a fost apoi prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și prin OUG nr.145/2001,data limită pentru depunerea notificărilor fiind stabilită la 14.02.2002.
Sancțiunea nerespectării acestui termen, ce reiese a fi calificat drept unul de decădere de însuși legiuitor, este reglementată de art.22 alin.5, ce statuează că nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
Or, în speță, reclamanta a depus notificarea - nemai comportând faptul că nu a fost formulată prin intermediul executorului judecătoresc, cum pretinde art.22 alin.3 din Lg. nr.10/2001 și care formalitate, de altfel, în ipoteza nerespectării ei, nu atrage de plano respingerea notificării, neexistând reglementată expres vreo sancțiune legală pentru cerință de formă, cum, de altfel, constant a statuat deja Înalta Curte de Casație și Justiție -, abia la 07.11.2005, așadar, în mod evident cu încălcarea termenului imperativ stabilit de legiuitor.
Susținerea reclamantei că a depus notificarea în termenul legal instituit de art.1 pct.37 din Lg. nr.247/2005, Titlul VI, de modificare a prevederilor Lg. nr.1/2000, ce prevedea o prorogare a termenului pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, nu poate fi primită, deoarece prin articolul de lege menționat a operat o repunere în termenul de depunere a cererilor de reconstituire a proprietății strict pentru beneficiarii legilor fondului funciar și nicidecum pentru cei ai Lg. nr.10/2001.
Că aceasta este interpretarea logică și sistematică judicioasă o confirmă însuși textul legal indicat, ce dispune că: "Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate și foștii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverințele de proprietate, procesele verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art.III din Lg. nr.169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înștiințând despre acest lucru și persoanele îndreptățite. Persoanele fizice și persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr.169/1997 și de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv", dar și faptul că textul a modificat art.33 din Lg. nr.1/2000, ce este o normă reglementând fondul funciar și nicidecum nu aduce vreo modificare în privința termenului de depunere a notificărilor prevăzute de Lg. nr.10/2001.
în care, soluția avansată de Primăria, prin Primar cu privire la notificarea reclamantei, care a depus tardiv notificarea de restituire a cotei sale părți de proprietate, se privește a fi legală și temeinică, iar argumentul nerespectării termenului imperativ stabilit de lege este confirmat și de către instanța de judecată, rezultat al analizei supra prezentate.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel mandatarul reclamantei, pe nume, susținând că nu trebuia respinsă contestația sa formulată împotriva dispoziției emisă de Primarul Orașului, pe care-l consideră că a formulat-o în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001.
Mai susține că nu a avut cunoștință de faptul că proprietatea mamei sale, respectiv cota de 5/8 părți din imobilul înscris în CF 192 a intrat în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr.223/1974 și că a luat cunoștință de acest aspect doar atunci când Primăria orașului a vândut această cotă de proprietate către alte persoane.
Orașul prin Primar a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând că în mod corect prima instanță a respins contestația formulată de petentă, cu motivarea că notificarea a fost tardiv introdusă cu încălcarea disp.art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată.
Apelul nu este motivat în drept, dar analizându-l prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Reclamanta depus o notificare la Primăria Orașului, prin care a solicitat să-i fie restituită o cotă de 5/8 părți din imobilul proprietatea sa înscris în CF 19, preluat de stat în baza Decretului nr.23/1974, cererea a fost depusă la data de 7.11.2005 la Primăria Orașului.
Prima instanță a reținut faptul că această cerere de fost depusă peste termenul de 6 luni prevăzut de art.22 din 10/2001, iar prin art.1 pct.37 din Legea nr.247/2005 - Titlul VI a fost modificat doar termenul de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, prevăzut de Legea nr.1/2000 și nicidecum termenul de retrocedare prev. de art.22 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins cererea reclamantei formulat prin mandatar.
Urmează ca în baza art.296 pr.civ. apelul reclamantei formulat prin mandatarul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de petenta prin mandatar împotriva sentinței civile nr.3890/PI/16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red./14.05.2009
Dact.GK/4 ex./14.05.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - prin mandatar - la familia
- D- Jud.
-pâr.int. -Statul Român prin orașul prin Primar -
Jud.
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Marinela Giurgincă
