Anulare act. Decizia 814/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.814
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 1076 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL și intervenienții intimați și G, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă numita - soția intervenientului intimat G cu procură specială, lipsă fiind reclamanții recurenți, pârâtul intimat și intervenienta intimată .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată depusă prin serviciul registratură o cerere de amânare formulată de reclamantul, cerere pe care o consideră neîntemeiată și o respinge.
Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intervenientului intimat G solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la. Tribunalul Timiș sub nr.9098/C/2002, reclamanții, și, au chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat de Consiliul Local și intervenienții și G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate că suprafața de 1908. teren, cu supraedificate, din imobilul situat în, nr.1458, a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea legii nr.58/1974 și să se retrocedeze adevăraților proprietari cotele-părți aferente, respectiv pentru reclamanți câte 2/18 părți, în total 6/18 părți, iar pentru intervenienții, 9/18 părți și pentru G 3/18 părți. S- solicitat să se constate, de asemenea, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3007/1984 și să se rectifice cartea funciară.
În motivare, reclamanții au arătat că au notificat prin executorul judecătoresc pe pârâtul Consiliul Local, în scopul aplicării prevederilor Legii nr.10/2001, arătând că în mod ilicit, și fiica sa, născută, au vândut soților G și, imobilul din, nr.160, iar cu această ocazie a trecut în proprietatea statului terenul în suprafață de 1908. cumpărătorilor atribuindu-li-se 250. teren pentru folosință.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr.822/PI/16.09.2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lugoj, apreciind că în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit.b, Cod procedură civilă, și art.1 pct.1, art.13, art 158 Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr.3207/2002, iar Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă nr.51/11.01.2005, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că nu există nici un motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3007/1984 de către notariatul de Stat În ceea ce privește terenul de 1908. pe care sunt amplasate construcțiile proprietarilor tabulari G și, s-a stabilit că acest teren este proprietatea Statului Român, ca efect al Legii nr.58/1974. Cu toate că această lege a fost abrogată după Revoluția din 1989, prima instanță a apreciat că în speță operează dispozițiile art.8 din Decretul nr.42/1990, respectiv art.22 din Legea nr.18/1991
Împotriva sentinței sus menționate, au declarat apel reclamanții și, înregistrat la Tribunalul Timiș sub nr.3278/C/2005.
Prin decizia civilă nr.215/A din 17.03.2006, pronunțată în dosar nr.9148/C/2005, Tribunalul Timișa admis apelul formulat de apelanții și, în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctei, în contradictoriu cu Consiliul Local și intervenienții și
A desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Lugoj.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timișa reținut că acțiunea a fost promovată de trei reclamanți, respectiv, și, iar pe parcursul procesului în fața primei instanțe, Judecătoria Lugoj, reclamanta a decedat, (așa cum rezultă din certificatul de deces depus în copie la fila 97 dosar primă instanță), însă instanța nu s-a preocupat de introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei.
În aceste condiții, soluția primei instanțe echivalează cu o nesoluționare în fond a procesului, prin greșita stabilire a cadrului procesual, ceea ce atrage aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.297 alin.1 pr.civ.
Împotriva deciziei civile nr.215 din 17 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.9148/2005, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului și restituirea dosarului la tribunal, pentru a soluționa pe fond litigiul.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de apel nu și-a motivat soluția și a distorsionat obiectul litigiului, că adevărații proprietari ai cotei rezervatare de 1/3 părți din imobil sunt reclamanții recurenți, iar intervenienții și G au fost chemați în judecată ca și intervenienți forțați.
S-a susținut că instanța de apel a ignorat cauza ilicită din actul de vânzare-cumpărare nr.3007/1984, că nu a aplicat dispozițiile art.8 din Decretul 42/1990 și nu a analizat toate aspectele cauzei; că a refuzat trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, a minimalizat dreptul de proprietate al reclamanților și în mod greșit a îndrumat dosarul la Judecătoria Lugoj refuzând să soluționeze cauza.
Recurenții nu au motivat în drept recursul, invocând doar prevederile Legii 10/2001 și nr.247/2005.
Prin decizia civilă nr. 1988 din 19.10.2006, Curtea de Apel Timișoaraa admis recursul declarat de reclamanții și,a casat decizia civilă recurată și a trimis dosarul la Tribunalul Timiș pentru judecarea apelurilor.
Pentru a hotarî astfel Curtea de Apel Timișoaraa reținut că la fila 97 se află depus certificatul de deces seria D nr.- al reclamantei, decedată la data de 12 septembrie 2003, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică din 7.10.2003, Judecătoria Lugoj, în baza art.243 Cod procedură civilă a suspendat procesul în scopul identificării și introducerii în judecată a moștenitorilor defunctei.
Că la fila 121 din dosarul primei instanțe, se află certificatul de moștenitor nr.10 din 27.01.2004 de unde rezultă că, în urma defunctei, decedată la 12.09.2003, au rămas ca moștenitori în calitate de frate și - în calitate de nepoată, instanța consemnând acest lucru în încheierea de ședință din 7 septembrie 2004.
Moștenitorii au fost introduși în cauză și de la această dată judecata a fost purtată de moștenitori, cadrul procesului fiind legal constituit.
Chiar dacă, în dispozitivul sentinței civile, alături de numele moștenitorilor este trecut și numele defunctei, acest lucru nu echivalează cu o" nesoluționare în fond a procesului "care să impună aplicarea dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, ci reprezintă doar o eroare materială care ar fi putut fi remediată de instanță, din oficiu, conform art.281 Cod procedură civilă; Ca urmare cauza a fost înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr. 4133/59/ 20.11.2006.
Prin decizia civilă nr.1076 din 21.12.2007 Tribunalul Timiș a respins ca fiind nefondat apelul declarat de reclamanții, și - in nume propriu si in calitate de moștenitori ai reclamantei defuncte, in contradictoriu cu paratul intimat Consiliul Local al comunei si intervenientii intimați și G, împotriva sentinței civile nr.51 din 11.01. 2005, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3207/2005.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că prin art.30 si 31 din Legea nr. 58/1974, cu privire la sistematizarea teritoriului si localităților urbane si rurale s-a stabilit că terenurile din intravilan, situate in perimetrul construibil al localităților, pot fi dobândite numai prin moștenire legala, iar in caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora, trece in proprietatea statului cu plata unor despăgubiri.
In speță, suprafața de teren de 2158. înscrisă în nr. 1458 comunei, nr. top.122, a trecut in baza acestui act normativ in proprietatea statului, iar suprafața de 250. din acest total a fost atribuită intimaților G si pe durata existentei construcției, dobândită prin contractul de vânzare cumpărare si întreținere încheiat la data de 7.11.1984.
Deși reclamanții, în calitate de succesori ai autoarei lor, căreia prin sentința civilă nr. 1202/11.04.1955 a Tribunalului Raion L, i s-a recunoscut dreptul de proprietate ca moștenitor rezervatar asupra cotei de 1/3 din succesiunea părinților (din care si imobilul înscris in 1458-), au formulat notificare in baza legii 10/2001, calea de urmat fiind cea prevăzuta de legea 18/1991.
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr. 10/2001, in forma existentă la data promovării acțiunii (26.08.2002), nu intră sub incidenta prezentei legii, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/1991 - republicată si prin Lg.nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit dispozițiilor legii nr. 18/1991 si ale Legea nr. 168/1997.
Urmare a reintrării terenurilor în circuitul civil, dreptul de proprietate asupra acestor terenuri a fost recunoscut prin art.36 alin.3 din Legii nr. 18/1991, republicată, in favoarea proprietarilor locuințelor.
In ce privește al doilea capăt de cerere, al constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare si întreținere, s-a reținut că prin acest act juridic s-a înstrăinat construcțiile înscrise in 1458 al comunei, nr. top 122, casa de locuit cu construcțiile gospodărești.
In privința construcțiilor vechi existente, autoarea reclamanților si ceilalți coproprietari in indiviziune, si (vânzătorii) au ieșit din indiviziune prin decizia civilă 281/27.02.1981 a Tribunalului Județean T, acestea fiind atribuite lui, iar acesta din urma fiind obligat la plata către a contravalorii cotei de 1/3. Celelalte construcții (cele noi) s-a constatat ca sunt proprietatea exclusiva a lui.
Ca atare, cată vreme obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absolută se solicita a fi constatată, l-au constituit doar construcțiile (vechi si noi), terenul aferent fiind in proprietatea statului, iar cu privire la construcțiile vechi, foștii coindivizari au ieșit din indiviziune, prin hotărâri judecătorești, motivul de nulitate invocat de reclamanți a fost considerat neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr. 1076 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în termen legal au declarat recurs reclamanții și criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului au arătat că potrivit CF 1458 și 338 proprietari ai imobilului sunt și, iar la poziția 3 apare care este una și aceeași persoană cu.
Se susține că instanța de apel în mod eronat a reținut că în perioada comunistă terenurile au devenit proprietatea statului, această susținere fiind infirmată de înscrierile în CF 1458 din care rezultă că suprafața de teren de 2158. nu s-a aflat niciodată în administrarea Consiliului Local și nici că intervenienții forțați G și ar fi beneficiat de vreo suprafață de teren atribuită în folosință.
O altă critică adusă hotărârii se referă la faptul că instanța a respins excepția de neconstituționalitate a art. 16,21 și 24 din Constituția României.
În concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără a se indica temeiul de drept al acestuia.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii reclamanților l-a constituit cererea acestora de a se constata că suprafața de 1908. teren, cu supraedificate, din imobilul situat în, nr.1458, a trecut în proprietatea Statului Român prin aplicarea legii nr.58/1974 și să se retrocedeze adevăraților proprietari cotele-părți aferente, respectiv pentru reclamanți câte 2/18 părți, în total 6/18 părți, iar pentru intervenienții, 9/18 părți și pentru G 3/18 părți. S-a mai solicitat și constarea nulității absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3007/1984 și rectificarea cărții funciare.
Din studiul cărții funciare numărul 1458, în extenso, rezultă că terenul în suprafață de 2158. a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, iar suprafața de 250. din acest teren a fost atribuită intimaților G si pe durata existentei construcției.
Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale prevedea, în art. 30 și 31, că terenurile din intravilan, situate in perimetrul construibil al localităților, pot fi dobândite numai prin moștenire legala, iar in caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora, trece in proprietatea statului cu plata unor despăgubiri.
Domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 are în ceea ce privește categoria de imobile arătate, un caracter de complinire în raport de celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar.
Deși a invocat ca și temei de drept al cererii dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001, Curtea constată nici una dintre situațiile prevăzute de Legea nr. 10/2001 nu se regăsește in speță, întrucât legiuitorul de după anul 1989 soluționat situația terenurilor cu construcții, in cazul înstrăinării construcțiilor, in favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora din urma dreptul/vocația de a obține titlul de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate.
Mai mult, prin dispozițiile art. 8 al. 2 din Legea nr. 10/2001, au fost excluse de sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991 și celelalte acte normative în materie funciară, iar potrivit art. 36 al. 3 din Legea nr.18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului aferent a fost recunoscut în favoarea proprietarilor construcțiilor.
Art. 1 din Legea nr. 10/2001 stabilește domeniul de aplicare al acestei legi și în acest articol nu sunt cuprinse preluările abuzive și trecerile în proprietatea statului a terenurilor, în baza Legii nr. 58/1974.
În acest sens, sunt și prevederile art. 1. pct.1.4 lit. c din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 adoptată prin HG nr. 498/2003, care menționează că legiuitorul de după 1989, a soluționat această problemă, așa cum s-a mai arătat, în favoarea dobânditorilor construcției.
Ca urmare, solicitarea făcută de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, în mod corect a fost respinsă, dat fiind faptul că situația acestor terenuri intră sub incidența Legii nr.18/1991.
În raport de cele ce preced recursul declarat de către reclamanți apare ca neîntemeiat astfel că, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 1076 din 21.12.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 24.10.2008
Tehnored /27.10.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
