Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 815/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.815

Ședința publică din 25 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 2: Carmina Orza

JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T - prin Primar - împotriva deciziei civile de apel nr. 240/A/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect reziliere contract.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamanților recurenți, pârâta intimată, lipsă fiind ceilalți pârâți intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică un exemplar al întâmpinării cu reprezentanta reclamanților intimați care nu solicită amânarea cauzei.

Nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta reclamanților recurenți pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii.

Pârâta intimată solicită respingerea recursului ca nelegal și neîntemeiat.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 11722/22.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea formulata de reclamanții Primarul Municipiului T și Consiliul Local împotriva pârâților, și, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr. 502/13.07.2004 încheiat intre Primăria T și pârâți, aceștia din urma au dobândit dreptul de folosință asupra imobilului situat in T, Str. - - I nr.23.1.7. Prin același act pârâții s-au obligat sa achite chiria aferenta locuinței, stabilită potrivit fișei de calcul, anexa la contractul de închiriere.

În baza contractului de întreținere încheiat intre pârâta și pârâții si autentificat sub nr.230/30.01.2004 la BNP, aceștia din urma s-au obligat să o îngrijească și să- asigure toate cele necesare traiului.

Din declarația martorei, administratorul imobilului, s-a reținut faptul că în temeiul acestui contract de întreținere, pârâta a locuit in apartamentul nr.7 aproximativ un an si J de la începutul anului 2004. Pârâta a locuit o perioadă singură, dar și împreună cu pârâta.

Și martora a declarat în fața instanței de fond că pârâta a locuit în imobil, fiind luată în întreținere de pârâta.

Martorii si, vecini ai pârâtei, au relatat faptul ca aceasta a fost nevoită să plece o perioadă din imobil datorită neînțelegerilor cu soțul ei, iar după decesul acestuia a revenit in apartament. În urmă cu 2 ani pârâta a fost plecată pentru diferite perioade datorită faptului că au decedat atât mama, cât și tatăl său.

Martorul a declarat că pârâta i-a cerut sa aibă grijă de apartament și de o de care ea se ocupa.

In cauza de față reclamanta a invocat faptul că întreținerea realizată la data de 30.01.2004 în baza contractului autentificat sub nr. 230 este simulată, că în realitate acesta este un contract prin care a fost cedat pârâtei beneficiul contractului de închiriere.

În cazul simulației, actul aparent se încheie între anumite persoane, fiind însoțit totodată de un act secret, contraînscris, prin care se precizează adevăratul obiect al contractului.

In cazul de față, nu există un astfel de contraînscris și nici din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că scopul încheierii contractului ar fi fost altul decât întreținerea pârâtei, prin asigurarea acesteia a tuturor condițiilor necesare traiului.

Faptul că pârâta a locuit în apartament împreuna cu întreținătoarea nu îndreptățește să se aprecieze că aceasta din urmă a renunțat la dreptul său locativ în favoarea întreținutei. Contractul de întreținere nu poate fi privit ca un act prin care s-a cedat folosința locuinței, întrucât este de esența acestuia, ca întreținutul să locuiască în același imobil cu întreținătorul, pentru ca acesta să-și poată îndeplini în natură obligațiile pe care un astfel de contract le impunea părților.

Ceea ce este caracteristic pentru simulație este faptul că ea presupune existența concomitenta între aceleași părți, a doua contracte:unul public aparent care creează o anumita aparență juridică, ce nu corespunde realității si unul secret, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează aparența juridică creată de actul public.

Acest lucru rezulta chiar din dispozițiile art.1175 cod civil, conform cărora actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decât intre părțile contractante și succesorii lor universali.

de cele arătate instanța de fond nu putea reține caracterul simulat al contractului de întreținere.

În ceea ce privește rezilierea contractului de închiriere nr.502/13.07.2004, această cerere a fost respinsă.

Conform art. 1020. civ. condiția rezolutorie este subînțeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau.

Conform art. 1021 civ, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil sau să îi ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.

Astfel, dispozițiile citate mai sus dau posibilitatea instanței judecătorești de a aprecia, în funcție de circumstanțe, dacă este cazul sa pronunțe rezoluțiunea.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâții ar fi nesocotit obligații stabilite în baza contractului de închiriere. Faptul primirii în spațiul al unei alte persoane, în vederea îndeplinirii unei obligații contractuale de întreținere nu poate fi asimilata, cu renunțarea sau cedarea drepturilor locative.

Pentru aceste considerente instanța de fond a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului și ca o consecință a acesteia, a respins si cererea privind evacuarea pârâților din imobil.

Cum pârâții au achitat suma solicitata de reclamanta cu titlu de chirie restantă, cererea privind obligarea acestora la plata chiriei a rămas fără obiect.

De asemenea, prima instanță a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 08.02.2007, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

La termenul din 26.03.2008 instanța a recalificat calea de atac în apel.

Prin decizia civilă nr. 240/A/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - espinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții - apelanți Consiliul Local al Municipiului T și Primarul Municipiului T,împotriva sentinței civile nr. 11722/22.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați, și

Pentru a pronunța această decizia civilă, instanța de apel a reținut că pentru a exista simulația în forma deghizării contractului trebuie ca reclamanții să dovedească cu orice mijloc de probă existența unui act secret care să aibă în speță natura unei sublocațiuni. Martorii propuși de reclamanți au arătat că în imobilul închiriat de pârâta a locuit un timp și intimata pârâtă, uneori și singură, folosință care naște prezumția cu privire la existența unui act secret, dar pârâții au dovedit cu aceiași martori, titlul cu care aceasta din urmă a ocupat imobilul. Este vorba de contractul de întreținere nr. 230 din 30.01.2004, care cuprinde obligația debitorilor și de aoî ngriji până la deces în locuința acestora pe creditoarea. Prin urmare, prezumția a fost răsturnată, reclamanții nereușind să dovedească simulația invocată, respectiv martorii nu au cunoștință ca folosința exercitată de mama și bunica intimaților și să nu fie legată de obligația contractuală de întreținere. Mai mult, aceeași martori au declarat că lipsa intimatei din imobil a fost justificată de probleme familiale, iar în prezent mai locuiesc în apartament și celălalt fiu al acesteia cu familia.

Cum instanța nu a reținut existența unui contract simulat, în mod corect s-a respins și cererea având ca obiect rezoluțiunea pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, respectiv pentru cedarea contractului de închiriere.

Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamanții Consiliul Local al Municipiului și Municipiul T - prin Primar - solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului lor și schimbării hotărârii primei instanțe și admiterea acțiunii reclamanților, invocând în drept art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și motivând în esență că în speță sunt incidente prevederile art. 1175 Cod civil, contractul de întreținere fiind, de fapt, actul public, prin care a fost cedat, pârâtei, beneficiul contractului de închiriere, forma similației în speță constând în deghizarea actului public.

Prin întâmpinarea de la dosar, pârâții intimați solicită respingerea recursului reclamanților.

Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al reclamanților este nefondat, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul acelorași reclamanți.

- Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 1175, 1020 și 1021 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul reclamanților, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.

Astfel în ce privește primul motiv de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea stabilește că nu este fondat, întrucât instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, ci dimpotrivă dând dovadă de rolul activ impus de art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă a stabilit adevărul în cauză pe baza reținerii unei stări de fapt corecte și prin aplicarea corectă a legii, pronunțând deci o hotărâre legală și temeinică, încât deci aceasta nefiind lipsită de temei legal, nici cel de al doilea motiv de recurs, invocat prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este găsit întemeiat, fiind astfel cazul respingerii recursului acestor reclamanți.

În dosar, este bine stabilit de către instanța de apel că reclamanții recurenți, nu au dovedit prin nici un mijloc legal de probă, concludent și pertinent, existența simulației în forma deghizării contractului în speță, vizând existența unui act secret care să aibă natura unei sublocațiuni, potrivit și declarațiilor martorilor sus menționați, propuși de chiar recurenții reclamanți.

Ca atare, cum în cauză a fost răsturnată prezumția legală de către intimații pârâți și cum deci reclamanții recurenți nu au dovedit existența simulației invocate, prin prisma art. 1175 Cod civil, invocat ca temei de drept al acțiunii reclamanților, acțiunea acestora a fost bine respinsă sub toate petitele ei - constatarea simulației contractului de întreținere, rezilierea contractului de închiriere și evacuarea necondiționată a pârâților din spațiul închiriat -câtă vreme din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că pârâții intimați ar fi nesocotit obligațiile lor contractuale izvorâte din contractul de închiriere, la care nu au renunțat și nici nu și-au cedat drepturile lor locative, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității, specific procesului civil.

Recurenții nu au reușit să dovedească incidența motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor considerentelor ce preced, niciuna din criticile formulate în recurs nefiind întemeiate, căci ele nu sunt de natură să facă admisibil acest recurs și nici să influențeze soluția pronunțată în cauză, de către instanța de apel, care este corectă sub toate aspectele.

Intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T - prin Primar - împotriva deciziei civile de apel nr. 240/A/26.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Timiș - secția civilă.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red./20.10.2008

Tehnored /24.10.2008

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 815/2008. Curtea de Apel Timisoara