Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 817/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 817
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.330 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și BIROUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ T, având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru reclamanții recurenți și, în substituirea avocatului, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile pronunțată de Tribunalul Timiș iar pe fond admiterea plângerii formulate împotriva încheierii nr. 52521 din 17.04.2007 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- petenții si în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara T, si au formulat o plângere împotriva încheierii de respingere nr.52521/17.04.2007 emisă de intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara T, solicitând anularea acestei încheieri si radierea notificării privind exercitarea dreptului de preempțiune cu nr.10425/2001, înscrisa în CF nr.- T nr.top.11841/IV precum si radierea notărilor de la pozițiile 9 si 10 din aceeași carte funciara.
In fapt, petenții au arătat că au devenit proprietari ai apartamentului nr.4 din T str.- - ( fostă G) nr.13 în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, iar în anul 2001, în CF nr.- T, moștenitoarele proprietarilor tabulari ai imobilului în discuție au înscris o notificare, în baza Legii nr.10/2001, pentru exercitarea unui drept de preempțiune, în situația în care foștii chiriași, actualii proprietari, ar înțelege să înstrăineze imobilul.
S-a mai arătat că prin sentința civila nr.22226/2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr.828/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a respins irevocabil acțiunea în revendicare a moștenitoarelor foștilor proprietari și astfel s-a consolidat dreptul lor de proprietate, context în care nu mai exista nici un temei pentru menținerea în cartea funciara a acestui drept de preempțiune, cu atât mai mult cu cât, termenul privind interdicția de înstrăinare de 10 ani, a expirat.
In drept, petenții au invocat art.50 din Legea nr.7/1996.
Intimații nu s-au prezentat în instanța si nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.9416/04.10.2007, Judecătoria Timișoaraa respins plângerea formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut ca petenții sunt proprietarii tabulari ai apartamentului cu nr.4 înscris în CF nr.- T, nr.cadastral 11841/IV, dobândit de petenți în baza Legii nr.112/1995 prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.251/R/27.11.1996 încheiat cu "".
Asupra acestui apartament, intimatele si, în calitate de foste moștenitoare ale proprietarului tabular, si-au notat un drept de preempțiune în CF nr.- T, în baza Legii nr.10/2001. Acest drept de preempțiune reglementat de Legea nr.10/2001 vizează ipoteza în care, s-ar pune problema vânzării apartamentului, situație în care acestea ar avea un drept de preempțiune la cumpărare.
Prin încheierea nr. 22521/2007 a Biroului de Cadastru si Publicitate Imobiliara s-a respins cererea petenților privind radierea dreptului de preempțiune înscris în favoarea numitelor si motivat de faptul că prin sentința civila nr.22226/2002 a Judecătoriei Timișoara rămasa definitivă prin decizia civila nr.1105/A/2003 a Tribunalului Timiș si irevocabila prin decizia civila nr.828/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, nu s-a dispus radierea dreptului de preempțiune, astfel încât în temeiul art. 20 alin.2 din Legea nr.7/1996 si art. 49 din același act normativ, cererea a fost apreciată ca neîntemeiata.
În ce privește plângerea formulată împotriva acestei încheieri, prima instanța a reținut că hotărârile judecătorești de care se prevalează petenții nu prevăd radierea din CF nr.- T nr.cadastral 11841/IV a dreptului de preempțiune al intimaților, înscris în baza Legii nr.10/2001, iar potrivit art.42 lit.j din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, notarea în cartea funciara poate sa aibă ca obiect si un drept de preempțiune.
Dreptul de preempțiune este un drept potestativ care îi conferă titularului său posibilitatea ca printr-o manifestare unilaterala de voința sa modifice o situație juridică preexistenta, iar subiectul pasiv are îndatorirea de a respecta acest drept. Fiind un drept potestativ, dreptul de preempțiune este imprescriptibil.
Din interpretarea sistematica a art. 21 cu art.20 alin.2 din Legea nr.7/1996 prima instanță a concluzionat că radierea dreptului de preempțiune din cartea funciara se poate realiza numai cu consimțământul titularilor lui, care în speță nu exista.
A fost găsit ca neîntemeiat si argumentul petenților potrivit căruia, prin expirarea celor 10 ani de interdicție privind vânzarea imobilului s-ar stinge si dreptul de preempțiune, instanța socotind că acest drept este imprescriptibil și va fi activat atunci când petenții vor dori să înstrăineze bunul.
Pentru aceste argumente, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, a respins plângerea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei soluții au declarat apel petenții și, solicitând instanței de judecata sa dispună anularea încheierii de respingere nr. 52521/2007 emisă de T si in consecință să radieze notificarea de exercitare a dreptului de preemțiune cu nr. 10425/2001 înscrisa in CF - T, precum si radierea notărilor de la pozițiile 9 si 10 din aceeași carte funciara, arătând în motivare că instanța de fond a interpretat greșit starea de fapt și de drept dedusă judecății întrucât Legea nr.10/2001 în baza căreia s-a notat dreptul de preemțiune, nu conține nici o prevedere în acest sens în favoarea moștenitoarelor foștilor proprietari tabulari.
În drept au fost invocate prevederile art. 282-298 Cod procedură civilă.
Pârâtul intimat Taf ormulat întâmpinare la data de 08.02.2008 invocând, în raport de decizia nr.72/15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, lipsa vocației sale procesuale pasive.
Intimatele și nu au formulat întâmpinare deși s-a dispus citarea lor cu această mențiune însă această împrejurare nu va atrage consecințele art.225 pr.civ.așa cum se va arăta în continuare.
În apel nu s-au solicitat și administrat probe noi în sensul cerut de art.287 și art.292 pr.civ.
Prin decizia civilă nr.330 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă în dosarul nr-, s-a respins apelul formulat de către petenții și, împotriva sentinței civile nr. 9416/04.10.2007, pronunțata de Judecătoria Timișoara, ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Timișa reținut că petenții au solicitat radierea dreptului de preemțiune înscris asupra imobilului reprezentat de apartamentul nr. 4, situat în T,-, sens în care petenții au depus contractul de vânzare-cumpărare nr.251/R/27.X1.1996 încheiat în temeiul Legii nr.112/1995 în baza căruia au dobândit proprietatea asupra apartamentului nr.4 din imobilul în litigiu și hotărârile judecătorești prin care s-a respins irevocabil acțiunea intimatelor, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
S-a stabilit că din cuprinsul acelor hotărâri judecătorești, nu rezultă că instanțele au dispus și radierea dreptului de preemțiune înscris în temeiul Legii nr.10/2001 în favoarea intimatelor, așa cum corect a observat și prima instanță.
Prin urmare, neexistând hotărâri judecătorești în acest sens, conform art.20 al.3 din Legea nr.7/1996, petenților le revenea sarcina de a dovedi consimțământul intimatelor pentru radierea dreptului, consimțământ care în cauză nu există întrucât intimatele s-au opus constant pe parcursul procesului la radierea dreptului lor de preemțiune.
În consecință, nefiind îndeplinită nici cerința al.2 din același text cu privire existența consimțământului titularului dreptului înscris, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins plângerea petenților, motiv pentru care apelul s-a respins ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei civile nr.330 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri în sensul admiterii plângerii împotriva încheierii nr. 52521/2007 emisă de
În motivarea recursului s-a arătat că tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale și a dat o interpretare eronată actului juridic dedus judecății, că motivarea hotărârii a fost sumară și s-a referit doar la faptul că prin hotărârile judecătorești depuse nu s-a dispus și radierea dreptului de preemțiune înscris în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurenții susțin că litigiile finalizate prin hotărârile judecătorești de care s-au prevalat intimatele se referă la constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, context în care nu se putea dispune radierea dreptului de preemțiune.
S-a mai arătat că Legea nr. 10/2001, în baza căreia moștenitoarele fostului proprietar tabular au notat în cartea funciară dreptul de preemțiune, nu prevede posibilitatea notării unui astfel de drept, că au fost ignorate dispozițiile Legii nr.7/1996, potrivit cărora nu este necesar consimțământul titularului dreptului înscris în situația în care termenul de interdicție a vânzării apartamentului prevăzut de Legea nr. 112/1995 a fost împlinit.
Au fost evocate dispozițiile art. 43 al. 2 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "este interzisă înstrăinarea în orice mod a imobilelor dobândite în baza Legi nr. 112/1995, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor formulate de persoanele îndreptățite, foștii proprietari sau după caz, moștenitori ai acestora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 8,9 și art. 312 Cod procedură civilă, s-a solicitat admiterea recursului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Petenții și au devenit proprietari ai apartamentului nr. 4, situat în T str.- - (fostă G) nr.13, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995.
În anul 2001, moștenitoarele proprietarilor tabulari ai imobilului în discuție, și, au înscris în CF nr.- T, o notificare, în baza Legii nr.10/2001, pentru exercitarea unui drept de preempțiune, în situația în care foștii chiriași, actualii proprietari, ar înțelege să înstrăineze imobilul.
Obiectul litigiului îl constituie plângerea petenților împotriva încheierii de respingere nr.52521/17.04.2007 emisă de intimatul Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara T, prin care s-a respins cererea acestora de radiere a notificării de exercitare a dreptului de preempțiune cu nr.10425/2001, înscrisă în CF nr.- T nr.top.11841/IV.
Criticile aduse hotărârii pronunțată de instanța de apel sunt nefondate în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, dar și de principiile echității.
Așa cum s-a arătat, intimatele sunt moștenitoarele foștilor proprietari tabulari ai imobilului, iar pe parcursul a numeroase litigii au încercat să redobândească proprietatea acestuia.
Este adevărat că prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat că actele de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași cu Statul Român sunt valabile, foștii chiriași fiind considerați de bună credință atunci când au dobândit dreptul de proprietate, însă acest fapt nu-i poate împiedica pe moștenitorii adevăraților proprietari ca, în situația în care foștii chiriași intenționează să înstrăineze imobilul, să aibă prioritate la cumpărarea acestuia.
Potrivit art. 43 al. 1 din Legea nr. 10/2001, chiriașii cărora, în temeiul art. 9 al. 1 - 4 din Legea nr. 112/1995, li s-au vândut, cu respectarea prevederilor acestei legi, apartamentele în care locuiau au dreptul să le înstrăineze sub orice formă înainte de împlinirea termenului de 10 ani de la data cumpărării numai persoanei îndreptățite, fost proprietar al acelei locuințe.
Dintr-o interpretare logică a textului mai sus evocat rezultă cu claritate că, dacă în perioada prohibiției de 10 ani, prevăzută de Legea nr. 112/1995, foștii proprietari aveau prioritate la cumpărarea apartamentelor, cu atât mai mult, după expirarea acestei perioade își păstrează dreptul, deoarece instituirea dreptului de preemțiune reprezintă o derogare de la principiul liberei circulații a bunurilor și de la principiul potrivit căreia proprietarul poate dispune liber de bunul său.
Aceasta pentru că în speță este vorba despre un imobil preluat prin abuz de către Statul Român și înstrăinat apoi chiriașilor iar intimatele nu doresc altceva decât să răscumpere bunul proprietatea antecesorilor lor și să-l readucă în patrimoniul familiei.
Un alt argument în sprijinul celor arătate este cel al simetriei juridice.
Astfel, dacă art. 43 al. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 conferă un drept de preemțiune la vânzare deținătorilor cu titlu valabil al imobilelor cu altă destinație decât aceea de locuință precum și chiriașilor, atunci și foștii proprietari spoliați de regimul comunist precum și moștenitorii lor pot beneficia - în situația în care actualul proprietar al imobilului intenționează să-l înstrăineze - de un drept prioritar la achiziționarea imobilelor, fostă proprietate a antecesorilor lor.
În contextul arătat criticile aduse hotărârii referitoare la faptul că prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat că actele de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași cu Statul Român sunt valabile și că prin hotărârile judecătorești depuse nu s-a dispus și radierea dreptului de preemțiune înscris în temeiul Legii nr. 10/2001, apar ca nefondate motiv pentru care Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul petenților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 330 din 22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.10.2008
Tehnored /27.10.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
