Anulare act. Decizia 855/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.855
Ședința publică din 30 septembrie. 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor împotriva deciziei civile nr.120 din data de 04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,declarate de reclamanta domiciliată în B,str.-.- nr.6,.1,.2, sector 5 în contradictoriu cu pârâta () cu domiciliul ales la și Asociații cu sediul în B, nr.223,.3,sector 3.
Cererea de recurs declarat de recurenta reclamantă a fost timbrată conform chitanței seria - nr.- în sumă de 1079 lei reprezentând taxa de timbru judiciar și timbru judiciar în sumă de 2,50 lei.
Cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă a fost timbrată cu suma de 5 lei taxa de timbru conform chitanței seria - nr.- și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, din cadrul Baroului B,conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 26 dosar,recurenta pârâta reprezentată de avocat din cadrul Baroului B,conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 27 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar chitanța seria - nr.- în sumă de 1079 lei reprezentând taxa de timbru judiciar și timbru judiciar în sumă de 2,50 lei,ce au fost anulate și atașate la dosar.
Avocat pentru recurenta pârâtă depune la dosar copia cărții de identitate,făcând dovada schimbării numelui recurentei reclamante,în prezent numindu-se.
Solicită ca apărătorul recurentei pârâtă să precizeze textul de lege la care s-a referit,cu privire la motivele invocate asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat.
Avocat pentru recurenta reclamantă,arată că instanța de apel a respins cererea de apel,motiv pentru care în susținerea motivelor de recurs solicită proba cu acte ce au fost depuse la dosar.
Instanța ia act că la dosar au fost depuse actele, fiind îndeplinite dispozițiile art.105 Cod procedură civilă.
Avocat pentru recurenta reclamantă și avocat pentru recurenta pârâtă arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarațiile apărătorilor părților în sensul că nu mai au alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru reclamanata recurentă solicită admiterea recursului,modificarea în tot a deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova,iar pe fondul cauzei admiterea celor două capete de cerere,iar în subsidiar să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare.
Menționează că cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art.304 punctul 8 și 9 Cod procedură civilă.
Arată că motivele de recurs vizează două aspecte,unul legat de nulitatea contractului,iar în subsidiar rezoluțiunea acestui contract.
Apreciză că expertiza efectuată în cauză s-a făcut cu nerespectarea normelor legale urmând a se observa că, în condițiile în care s-a trecut peste nulitate, deja existau două opinii exclusive cu concluzii diametral opuse,instanța fiind obligată să solicite avizul comisiei superioare.
Pe cererea subsidiară,arată că a solicitat rezoluțiunea contractului,întrucât pârâta a evacuat-o pe reclamantă,iar în aceste condiții nu s-a respectat obligația de a nu tulbura posesia.
Solicită să se lase nesoluționată cererea privind cheltuielile de judecată.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită respingerea recursului reclamantei, menționând că în mod greșit a fost încadrat, pe un text de lege ce a fost abrogat.
Referitor la primul motiv de recurs,arată că acesta este neîntemeiat,întrucât experții aveau grad profesional în medicină și nu exista contradicție în cuprinsul expertizei, care a statuat că defunctul a avut discernământ,coroborat cu faptul că s-au recunoscut și alte acte încheiate din aceași perioadă.
În ceea ce privește cererea subsidiară,aceasta este inadmisibilă,deoarece este vorba de un drept real,iar reclamanta avea posibilitatea ca printr- acțiune confesorie să solicite reintegrarea.In realitate se dorea doar primirea unei sume de bani.
Mai apreciază că inventarul bunurilor era imperios necesar a se efectua în condițiile art.540 Cod procedură civilă,având în vedere că au dispărut bunuri mobile,iar imobilul se degrada întrucât reclamanta refuza să efectueze lucrări de reparații și conservare.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâtă,modificarea deciziei atacate și admiterea cererii reconvenționale.
Arată că în mod greșit instanța a apreciat în mod nejustificat că nu există abuz.In realitate abuzul de folosință s-a manifestat sub forma că nu s-a conservat bunul.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecatoria Câmpina sub nr- reclamanta chemat în judecata pe pârâta pentru ca prin sentința ce o va pronunța să se constate în principal nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4675/009.12.2004 la BNP Asociați si, iar, în subsidiar, rezoluțiunea aceluiași contract cu repunerea părților in situația anterioară - cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat ca imobilul ce a facut obiectul mai sus menționatului contract, situat în Or. -, jud. a fost construit în timpul casatoriei cu defunctul său soț G, care în ultimii ani ai vieții a suferit de cancer de colon, pe pârâta cunoscând-o la sfarsitul anului 2ooo, când a început să locuiască cu chirie într-o garsonieră, proprietatea lor până în anul 2002, perioadă în care aceasta îi vizita constant încercând să se apropie de familia lor.
Reclamanta a mai arătat că, spre sfârșitul anului 2004, în luna noiembrie, pârâta a asistat la o cearta puternică între soțul său și fiica lor, în urma căreia părâta i-a spus că hotărât împreuna cu acesta să- facă acte notariale de trecere provizorie a casei din pe numele său, urmând ca după decesul soțului, care era previzibil să-i treacă înapoi casa pe numele său, toată aceasta operațiune având rolul de aop roteja împotriva fiicei lor care ar fi dorit să vină la moștenire.
Reclamanta a precizat că soțul său era lipsit de discernământ la data încheierii contractului, și chiar dacă s-ar constata că acesta exista, a fost viciat prin manopere dolosive, pârâta creindu-le convingerea că au încheiat un act formal, lipsind totodată și obiectul contractului prin neplata prețului.
În drept, au fost invocate disp.art.948, 953, 960, 962, 966, 968 civ.
Reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv contractul de vanzare-cumpărare aut.sub nr.4675/09.12.2004 la BNP Asociați si și contractul de vânzare-cumpărare bunuri mobile, cu încheiere de legalizare de semnături nr.10925/09.12.2004 la același birou notarial.
Pârâta, prin întampinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii, întrucat actul juridic dedus judecații este un act autentic ce face dovada absolută a celor consemnate, consimțamântul părților fiind exprimat în fața notarului si cuprinzând declarația expresă a vânzătorilor, în sensul primirii integrale a prețului imobilului înstrăinat.
Prin cererea reconvențională, pârâta a arătat că prin aceste contracte, a dobândit nuda proprietate asupra imobilului din orașul și asupra bunurilor mobile aflate în acesta, uzufructul rămânând reclamantei și soțului său care a decedat la data de 19.09.2005, uzufructuarii neefectuând niciun fel de lucrări locative, fiind nevoită să achite din surse proprii nu numai anumite reparații de întreținere ci și cheltuieli curente cu utilitățile.
Datorită încălcării obligației de întreținere de către uzufructuari, casa pe care a cumpărat-o în anul 2004, suferă degradări serioase, riscând că în curând să nu mai poată fi locuibilă.
Pârâta a invocat în drept dispozițiile art.540, 545, 553 si 558 civ.
În cauză au fost luate interogatoriile părților, a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depusă și expertiză extrajudiciară.
De asemenea, a fost efectuată o expertiză construcții de către expert și o cercetare locală precum și expertiza medico-legală.
Prin sentința civilă nr.2541 din 20.09.2007 a Judecătoriei Cîmpina a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă și cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunta această sentință, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.4675/09.12.2004 la BNP Asociați si, reclamanta - și soțul său, în prezent decedat, au înstrăinat pârâtei - nuda proprietate asupra imobilului situat în orașul,-, compus din 1390. teren cu casa din lemn, alcatuită din dormitor si vestibul și construcția E amplasate pe acest teren, prețul fiind de 40.000 EURO, vânzătorii rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilului vândut, în aceeași zi, încheind cu pârâta la același birou notarial și contractul de vânzare-cumpărare privind bunurile mobile existente în acest imobil, cu încheiere de legalizare semnătură nr.1092/09.12.2004, prețul fiind de 7.000 dolari, transmiterea proprietații acestora având loc la data încheierii contractului, iar a posesiei la data decesului ultimului dintre vânzători.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză, reiese că defunctul avea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumparare, capacitatea de apreciere critica asupra continutului si asupra consecintelor juridice ce pot decurge din actul incheiat, avand capacitate psihica de exercitiu la data de 09.12.2004, concluzii fata de care nu poate fi primita sustinerea reclamantei in sensul ca defunctul său sot a fost lipsit de discernamant la incheierea actului autentic contestat.
Retine instanta de fond ca, reclamanta nu a facut dovada existentei unor manopere dolosive din partea paratei in vederea incheierii actului.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a putut face dovada ca parata a fost cea care le-a sugerat ei si sotului său sa procedeze la vanzarea imobilului in litigiu pentru a-l scoate de la masa succesorala si nici a existentei unei intelegeri intre parti conform careia, ulterior, acest imobil ar fi trebuit sa fie revandut de catre parata, reclamantei, asa cum aceasta sustine in cererea de chemare in judecata, niciuna din martore nefacand nicio referire in acest sens.
Referitor la depozitia martorei - audiata la solicitarea reclamantei potrivit cu care reclamanta i s-a plans ca nu a primit pretul, aceasta vine in contradictie cu declaratia din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare in care se arata ca pretul vanzarii a fost primit in intregime de la cumparator la data autentificarii contractului.
Instanta de fond a retinut ca reclamanta nu a facut dovezi in sensul impiedicarii folosintei imobilului in litigiu de catre parata de la data incheierii contractului fiind depuse la dosar plangerea adresata de parata Politiei si declaratiilor reclamantei si paratei in fata organelor de politie.
Partile au declarat la interogatoriu ca intre acestea a existat o situatie tensionata legate de nesemnarea de catre reclamanta a unui proces-verbal de inventariere intocmit conform art.540 civ. pentru care a notificat-
Cu privire la cererea reconventionala, tribunalul constata ca declaratia martorului conform cu care parata se ocupa de plata utilitatilor, reparatia casei, intretinerea, costurile casei, nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza din care rezulta ca acestea au fost suportate de ambele parti.
Martora a aratat ca fiind vecina cu imobilul, achita si utilitatile aferente acestuia, banii erau dati de reclamanta, dar ca o data, i-au fost dati de parata.
Din expertiza constructii, a rezultat ca parterul si demisolul sunt afectate datorita infiltratiilor de apa, iar acoperisul si invelitoarea imobilului in litigiu sunt realizate in mod necorespunzator, invelitoarea permitand apei din precipitatii sa patrunda in casa si conducand la deteriorarea unor elemente ale constructiei.
Din aceeasi expertiza constructii, rezulta ca pentru stoparea agravarii situatiei existente sunt necesare lucrari de reparatii la acoperis si invelitoare suplimentare, lucrari care potrivit art.545-546 civ. sunt de natura celor care cad in sarcina nudului proprietar si care se impuneau a fi facute de acesta si nu de uzufructuar.
Unele din deficiente constatate de expertul constructor pot data dinainte de incheierea contractului avand in vedere ca acesta a mentionat ca acoperisul si invelitoarea sunt deficiente din constructie a imobilului, deficiente care deja existau deja la data incheierii contractului dintre parti si care nu pot fi imputate uzufructuarului dupa aceasta data.
Intrucat parata nu a facut dovada abuzului de folosinta din partea reclamantei asupra imobilului in litigiu, instanta de fond a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel atat reclamanta cat si parata criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
Critica apelanta reclamanta sentinta aratand ca instanta de fond nu a exercitat un rol activ in aflarea adevarului.
Sustine apelanta ca instanta de fond trebuia sa constate nulitatea noii expertize, fata de prevederile art.49 alin.2 din Ordinul nr.1134/C din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, emis de Ministerul Justitiei si Ministerul Sanatatii, cu trimitere si la art.212 pr.civ.
Expertiza efectuata de Serviciul Paa vut in componenta 3 medici primari, iar noua expertiza de la a fost intocmita de un Conf.-.si de alti 2 medici primari, ori, potrivit art.49 alin.2 din Ordinul nr.1134/C/2000, noua expertiza tehnica efectuata de o comisie formata din cel putin doi experti cu un grad profesional egal sau superior expertului sau expertilor care au efectuat expertiza anterioara, iar la grade profesionale egale se vor utiliza grade didactice superioare. profesionale, in ordine crescatoare, sunt "medic specialist, medic primar, doctor in medicina".
Arata ca expertiza noua a fost efectuata de 2 medici primari, fara grad didactic si 1 medic primar cu un grad didactic, ceea ce contravine legii.
Apelanta reclamanta mentioneaza ca instanta de fond avea obligatia sa faca aplicarea prevederilor art.26 si art.27 din regulamentul aprobat prin HG nr.774/2000 si sa ceara avizul Comisiei Superioare din cadrul, care era singura in drept sa stabileasca care dintre cele doua puncte de vedere este legal sau sa faca alte propuneri.
Apreciaza reclamanta ca intimata-parata prin actele de coptatie si sugestii pe care le-a facut in aod etermina sa anuleze vanzarea respectiva.
Apelanta reclamanta arata ca intimata parata nu si-a indeplinit propriile obligatii decurgand din contract, iar instanta de fond nu a analizat un act esential care vine in sprijinul cererii sale si anume, notificarea pe care i-a adresat-o la sfarsitul anului 2005, prin care i-a interzis accesul in imobilul in litigiu.
La dosar au fost depuse declaratiile unor persoane date in fata notarului arata apelanta, din care rezulta ca intimata parata i-a interzis in mod expres accesul in imobilul in litigiu, desi i-a cerut in mod expres sa nu îi mai posesia si folosinta imobilului.
Totodata, la interogatoriul luat, intimata-parata a aratat ca i-a interzis in mod expres accesul in imobil, sustine apelanta.
Apelanta reclamanta a solicitat o noua expertiza medico-legala si/sau avizul Comisiei Superioare din cadrul care urmeaza sa fie obtinut la cererea instantei, proba cu inscrisuri si un martor, iar, pe cererea subsidiara, 1 martor, interogatoriul intimatei parate si inscrisuri.
Intimata parata critica sentinta aratand ca uzufructul instituit in favoarea reclamantei intimate trebuie sa inceteze ca sanctiune a faptului ca aceasta nu-si respecta obligatiile ce-i revin in calitate de uzufructuar.
Chiar de la data semnarii contractului de vanzare-cumparare si pana la data interdictiei solicitate uzufructuara s-a dezinteresat de imobil total, refuzand sa contribuie la intretinerea acestuia, arata apelanta.
Mentioneaza ca structura casei a avut de suferit, expertul constatand faptul ca fundatia s-a tasat neuniform, provocand formarea de crapaturi in temelia constructiei. Expertul recomanda realizarea unei lucrari pentru preluarea apelor pluviale insa, pana la efectuarea acesteia, structura de rezistenta a imobilului poate fi usor protejata printr-o intretinere permanenta constand in indepartarea acestor ape din preajma casei, obligatie ce cade in sarcina uzufructuarului.
Deformarea acoperisului si neetanseitatea acestuia se datoreaza existentei in podul casei a unor capriori fisurati, fapt ce permite patrunderea apei in interiorul casei prin mai multe locuri, fiind cauza formarii igrasiei si a desprinderii tencuielii de pe pereti interiori.
Apelanta parata motiveaza ca instanta de fond nu a interpretat in mod judicios probele administrate in dosar deoarece a considerat ca declaratia martorului nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate, respectiv declaratia martorei conf.art.545 civ.uzufructuarul nu este obligat decat la reparatii de intretinere, text potrivit caruia uzufructuarul este obligat sa efectueze doar obligatiile de intretinere, instanta de fond eronat apreciind ca nu se impune incetarea uzufructului.
Apelantele au formulat fiecare intampinare la apelul celeilalte, solicitand reciproc respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la cererea de completare probatorii,tribunalul urmeaza sa o respinga avand in vedere ca nu sunt incidenta dispozitiile art.295.pr.civ. care dispune ca instanat dispune incuviintarea sau completarea probelor administrate la prima instanta,precum si administrarea probelor noi propuse in conditiile art. 292,daca sunt necesare pentru solutionarea cauzei.
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia nr. 120/04 martie 2008, prin care s-au respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut referitor la expertiza efectuată de reclamanta, că expertiza medico-legală efectuată în cauză nu este lovită de nulitate absolută, întrucât nu s-a constatat contradicție între expertizele efectuate și că defunctul avea capacitate de exercițiu la momentul încheierii actului.
S-a mai reținut, de asemenea, că nu a rezultat din acte faptul că imobilul a fost vândut cu condiția de a fi revândut martorei.
Referitor la apelul declarat de apelanta -pârâta, a reținut instanța de apel că aceasta nu a produs dovezi în cauză privind abuzul de folosință din partea reclamantei.
Deficiențele constatate la imobil s-au produs în timp, ceea ce conduce la concluzia că pot data anterior încheierii contractului și că nu poate fi reținută neglijența apelantei-reclamante în calitatea sa de uzufructuar,în ce privește degradarea imobilului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți, aducând critici de nelegalitate, astfel:
Recurenta -reclamantă, prin motivele de recurs, arată următoarele:
Expertiza medico-legală efectuată în cauză este lovită de nulitate întrucât au fost încălcate dispozițiile legii, respectiv art. 49 alin. 2 din Ordinul nr. 1134/C/2000, ce viza componența comisiei de efectuare a expertizei medico-legale, în sensul că doi membrii ai comisiei trebuiau să aibă grade didactice, chiar dacă toți erau medici primari și că nu s-a ținut cont și de concluzia expertului consilier, din care reiese că a avut discernământ abolit.
S-a mai susținut în motivele de recurs că nu s-a făcut o corectă apreciere a probelor administrare în cauză, în sensul că s-a dovedit cu declarațiile matorilor audiați în cauză că recurenta-pârât a interzis accesul reclamantei în imobil și că a solicitat completarea probatoriilor prin cererea de apel.
Recurenta aduce prin motivele de recurs, critici referitoare la modalitatea interpretării probelor privind abuzul de folosință din partea pârâtei și la deficiențele constate la imobil.
Se susține, privitor la primul motiv de recurs, că abuzul de folosință a fost manifestat în mod direct de către reclamantă prin refuzul nejustificat de a semna procesul-verbal de inventariere pentru predarea-primirea a imobilului, precum și refuzul de a lua măsuri pentru conservarea bunurilor ce fac obiectul uzufructului.
Referitor la cel de -al doilea motiv de recurs, se susține că prin cele două expertize tehnice efectuate în cauză s-a dovedit că deficiențele sunt datorate modului necorespunzător de întreținere a imobilului.
Din partea recurentei s-a depus întâmpinare la recursul formulat de recurenta -reclamantă, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă de instanță, pronunțându-se în acest sens prin încheierea din 16 septembrie 2008.
Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, curtea constată
Referitor la recursul formulat de recurenta.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză nu este lovit de nulitate absolută, întrucât la efectuarea acesteia s-au respectat întocmai dispozițiile Ordinului pentru aprobarea normelor procedurale privind efectuarea expertizelor a constatărilor și a altor lucrări medico-legale și anume:
Se susține prin motivele de recurs că noua expertiza medico -legală nu a respectat dispozițiile art. 49 din Ordinul sus enunțat ce vizează instituirea și compunerea comisiei.
Acest motiv de recurs este nefondat, întrucât primul raport de expertiză medico-legală a fost efectuat de o comisie ce a avut în componență trei medici primari, iar noua expertiză (IML B) a fost efectuată de o comisie ce a avut în componență trei medici cu titlul de doctor în medicină, grad superior medicului primar.
Art. 49 (2), din ordinul sus enunțat indică următoarele:
" Comisia de expertiză se instituie și se compune din cel puțin doi experți cu un grad profesional egal sau superior expertului sau experților care au efectuat expertiza anterior"
Ori, în speță, prin expertiză a fost efectuată de trei medici primari iar a doua expertiză a fost efectuată de trei doctori în medicină, deci grad profesional superior medicului primar, așa cum s-a menționat.
Mai mult, președintele comisiei are grad didactic superior și anume este conferențiar universitar doctor.
Expertul parte, nu a făcut parte din comisia care a efectuat noua expertiză, și ca urmare concluziile sale au fost apreciate ca atare, cu precizarea că opinia sa este singulară.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs prin care se susține că nu s-a făcut o corectă apreciere a probelor vizând atitudinea recurentei, prin care interzice accesul recurentei în imobil este tot nefondat, întrucât din declarațiile martorilor audiați în cauză, din partea reclamantei nu rezultă acest aspect ci martorii declară aspecte legate de starea de sănătate a defunctului, vânzarea imobilului și plantațiile efectuate pe imobilul teren.
Așa cum corect s-a reținut de instanța de apel, nu s-a dovedit în niciun mod că pârâta a întreprins acțiuni de natură să aducă atingere dreptului de folosință al reclamantei.
Referitor la recursul declarat de recurenta.
Motivele de recurs, deși nu au fost încadrate în drept, este cert că se referă la aprecierea probelor ce privesc abuzul de folosință din partea reclamantei, precum și deficiențele constatate la imobil
Din analiza întregului material probatoriu, rezultă cert că nu se poate vorbi de un abuz de folosință al imobilului în litigiu, mai ales în situația faptică dovedită în sensul că reclamanta nu locuiește în imobilul în litigiu, decât sporadic, dar fără mențiunea că dreptul de a locui în imobil a fost îngrădit de pârâtă.
Având în vedere situația de fapt mai sus arătată și corect reținută de instanțele anterioare nu se poate reține o culpă a reclamantei cu privire la starea imobilului care prezintă deficiențe la demisol, acoperiș și învelitoare, care, se arată în expertiză, că sunt necorespunzătoare.
Față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,este cert că deficiențele constatate la imobil nu sunt rezultatul unei neglijențe manifestate din partea reclamantei, în calitate de uzufructuar și care ar conduce la încetarea uzufructului.
Față de cele sus arătate, Curtea în baza art. 312 va respinge recursurile ca nefondate, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanta domiciliată în B,str.-.- nr.6,.1,.2, sector 5 și pârâta () cu domiciliul ales la și Asociații cu sediul în B, nr.223,.3,sector 3, împotriva deciziei civile nr.120 din data de 04.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.MD
Dact.
fond 335/2006 Jud. Câmpina
fond
apel- Tribunalul Prahova
apel, -
Operator date cu caracter personal,nr.notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
