Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 861/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.861
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în B, Cartier 3 - nr.7 - ap22 și pârâții G și ambii domiciliați în B,str. - -, -.4,.76 județul B împotriva deciziei civile nr.201 din data de 09 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Cererea de recurs formulată de recurentul reclamant a fost timbrată cu suma de 10 lei conform chitanței seria - nr.- taxa de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei și cererea de recurs formulată de recurenții pârâți a fost timbrată cu suma de 10 lei conform chitanței seria - nr.- taxa de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei,anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și intimații pârâții G și personal și asistați de avocat din cadrul Baroului B,conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 30 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin Serviciul Registratură întâmpinare formulată de recurenții reclamanți, înregistrată sub nr.9928 din 20 august 2008, întâmpinare formulată de recurentul pârât înregistrată sub nr.10046 din data de 25 august 2008.
Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de recurentul reclamant apărătorului recurenților pârâți.
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța seria - nr.- în sumă de 10 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de cuprinsul întâmpinării formulate de recurenții pârâți.
Instanța respinge cererea recurentului reclamant și lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitate acestuia să ia cunoștință de cuprinsul întâmpinării.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurentul reclamant personal și intimații pârâții G și personal și asistați de avocat.
Recurentul reclamant personal și avocat pentru recurenții pârâți,arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Instanța ia act de declarațiile părților,în sensul că nu mai au alte cereri de formulat,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul reclamant personal,solicită admiterea recursului pentru motivele arătate și acordarea cheltuielilor de judecată.
Arată că în cursul anului 2006,s-au efectuat îmbunătățiri, ce au fost achitate de fratele său. Aceste îmbunătățiri, la cererea reclamanților au foste evaluate, stabilindu-se prin expertiză valoarea acestora în cuantum de 7095 lei,preț nereal și neserios. Apreciază că prețul real este de 900 lei.
Mai arată că în septembrie anul 2005,reclamanții au obținut procură de la fratele său pentru efectuarea demersurilor în vederea înscrierii casei la Oficiul de Cadastru.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită respingerea recursului reclamantului, întrucât motivele acestuia exced cadrului procesual. În realitate,unicul motiv de recurs l-a constituit prezumția lipsei discernământului.
În ceea ce privește celelalte motive-prețul neserios,necuprinderea unui corp de clădire,nu au fost invocate la judecarea fondului.
Arată că în condițiile în care titlul pârâților, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din anul 2007 a rămas valid, poate face dovada bunei credințe.
Solicită admiterea recursului declarat de pârâți, acordarea sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată,ce a fost dovedită cu chitanțele depuse la filele 22,23 și 24,conform art.274 Cod procedură civilă.
Recurentul reclamant personal, arată că nu este vorba de anexă, ci despre o porțiune de casă oprită de tatăl său și nu a fost cuprinsă în actul de vânzare-cumpărare.
Solicită respingerea recursului pârâților.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5680/200/13.07.2007 la Judecătoria Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, G și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale lăsată de autorii comuni ai lui și ai pârâtului respectiv, de defuncții C și și să se constate nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1394 din 12.09.1997 și a actului subsecvent, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a susținut că, împreună cu pârâtul, este descendent de ggradul I al defuncților părinți C și culegând succesiunea acestora în cote de fiecare, și că averea succesorală se compune din 1 imobil casă de locuit alcătuit din 3 camere, 2 holuri și acoperit cu țiglă în suprafață de 65., o anexă gospodărească în suprafață de 48,57. terenul aferent ce măsoară 564. bunuri situate în comuna, sat Izvorul împreună cu suprafața de 3,340 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. 68088 /1994.
Reclamantul a mai arătat că imobilul casă de locuit și terenul aferent au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul și autentificat sub nr. 1394 din 12.09.1997 iar la rândul lui acesta, prin act subsecvent a transmis proprietatea prin vânzare în favoarea pârâților reclamanți G și.
S-a precizat că primul contract este lovit de nulitate absolută întrucât vânzătoarea era lipsită de discernământ datorită unei afecțiuni psihice de care suferea, fiind diagnosticată cu demență senilă conform certificatului medical nr. 1287 din 30.11.2000.Lipsa totală a discernământului la momentul încheierii actului echivalează cu lipsa consimțământului valabil, fapt de natură a atrage nulitatea contractului,iar pe cale de consecință, și nulitatea actului subsecvent respectiv, contractul autentificat sub nr. 1032 din 27.03.2007.
Pârâții -reclamanți G și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională susținând că este neîntemeiat capătul de cerere în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a actului subsecvent încheiat de ei cu pârâtul în condițiile în care cei doi defuncți au înstrăinat bunurile către fiul lor, în anul 1997, dar actul medical, ce le este opus în prezenta cauză, datează din anul 2000.
Pe cale de cerere reconvențională au solicitat să se constate că au adus imobilului casă de locuit o serie de îmbunătățiri, după încheierea contractului de vânzare cumpărare și anume: au înlocuit tâmplăria interioară (3 uși și un de geam), au refăcut tavanul la o cameră, au decopertat pereții la două camere și un hol și au realizat tencuieli interioare pe plasă de sârmă, au turnat 6 trepte în fața casei și pardoseală de ciment în hol, au zugrăvit imobilul pe interior și au vopsit tâmplăria, au reparat instalația electrică și au schimbat contorul, îmbunătățiri evaluate la circa 7.000 lei.
Prin sentința civilă nr.681 din 8.02.2008 pronunțată de Judecătoria Buzăus -a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul pârât în contradictoriu cu pârâtul - decedat pe parcursul procesului, cu unic moștenitor și pârâții reclamanți G și, s-au constatat deschise succesiunile defuncților C și,primul decedat la 21.04.2000,iar defuncta decedată la 9.05.2002 cu ultimul domiciliu în comuna și s-a constat că averea succesorală rămasă de la aceștia se compune din suprafața de 3,3040 ha teren, diverse categorii de folosință situat pe raza comunei, sat Izvorul,județul B înscris în titlul de proprietate nr. 58088/94/23.03.2006.
S-a constat că moștenitori acceptanți ai succesiuni sunt reclamantul-pârât și pârâtul, ambii în calitate de fii cu o cotă de din averea succesorală, cota pârâtului, decedat în timpul procesului urmând să fie culeasă tot de reclamantul -pârât, unicul lui moștenitor legal, acestuia revenindu-i astfel întreaga avere succesorală lăsată de defuncții C și.
S-a respins ca fiind prescris dreptul material la acțiune, capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1394 din 12.09.1997 și a contractului subsecvent autentificat sub nr. 1032 din 27.03.2007.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G și.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către pârâții reclamanți G și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței, pe baza probatoriilor administrate, că al doilea capăt de cerere formulat de reclamant are calificarea unei acțiuni în anularea actului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1394 din 12.09.1997, cât și a actului subsecvent, iar nu a unei acțiuni în constatarea nulității absolute. S-a mai reținut că sesizarea instanței cu privire la acest capăt de cerere abia la 13.07.2007 s-a făcut cu mult după împlinirea cursului prescripției extinctive.
Față de împrejurarea că s-a respins capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1394 din 12.09.1997 și implicit a actului subsecvent, contractul autentificat sub nr. 1032 din 27.03.2007, s-a apreciat că cererea reconvențională formulată de cei doi pârâți reclamanți a devenit lipsită de interes.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea apelului, casarea și trimiterea dosarului la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
În expunerea motivelor de apel s-a susținut că sentința apelată este nelegală întrucât s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privitor la capătul de cerere în constatarea nulității absolute a primului contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1394/1997, deși această acțiune era imprescriptibilă invocându-se un motiv de nulitate absolută a actului, respectiv lipsa discernământului vânzătoarei aflată în viață la acea dată.
S-a arătat că lipsa discernământului vânzătoarei era determinată de boala de care aceasta suferea, respectiv o afecțiune psihică.
S-a mai precizat că instanța nu s-a pronunțat cu privire la includerea în masa succesorală a corpului de construcție C2, anexă în suprafață de 48,57. așa cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată și că nu s-a pronunțat nici în privința obligării pârâților-reclamanți la plata către apelant pensiei defunctului său frate, pe care aceștia au ridicat-o în perioada iunie 2005- decembrie 2006 și nu i-au restituit-
În urma analizării motivelor de apel s-a pronunțat decizia civilă nr. 201 din 09 iunie 2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul și s-a păstrat ca legală și temeinică sentința de fond.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că vicierea consimțământului atrage nulitatea relativă a actului și, ca urmare, cererea în anularea actului este prescrisă. În continuare, s-a arătat că, corpul de construcție C2, anexă în suprafață de 48,57 mp a făcut obiectul înstrăinării și, ca urmare, în mod corect, nu a fost reținut la masa partajabilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs toate părțile din proces, aducând critici de nelegalitate, astfel.
Recurentul-reclamant, susține prin motivele de recurs că instanțele anterioare nu s-au pronunțat cu privire la corpul de construcție C2 anexe, în
suprafață de 48,57 mp, care are calitate de bun succesoral și care nu a fost înstrăinat prin prima tranzacție.
A doua tranzacție prin care s-a înstrăinat bunul sus enunțat este lovit de nulitate absolută, întrucât s-a înstrăinat un bun care nu aparținea vânzătorului.
În finalul motivelor de recurs se solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei.
Recurenții -pârâți G și au criticat decizia numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, în sensul că s-a omis suma de 190 lei TVA la onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei.
Din partea ambelor părți s-a depus întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor dosarului dar și dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea, constată:
Referitor la recursul declarat de recurentul.
Recurentul nu și-a întemeiat recursul pe nici un motiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, dar, din lecturarea acestor motive, s-ar contura ca temei de drept dispozițiile art. 312 (5) Cod procedură civilă, în sensul că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Susține recurentul că nu s-a cercetat cauza și cu privire la situația juridică a corpului de construcție C2.
Motivul de recurs sus enunțat este nefondat pentru următoarele:
Prin cererea introductivă, recurentul -reclamant a solicitat ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămase de pe urma autorului comun, arătând că masa succesorală cuprinde pe lângă alte bunuri și corpul C2 -anexă în suprafață de 48,57 mp.
Cu privire la acest bun succesoral instanțele s-au pronunțat în sensul că nu l-au reținut la masa bunurilor de împărțit întrucât, a fost înstrăinat prin acte autentice de vânzare-cumpărare, care nu au fost anulate, ci menținute de instanță, ca fiind valabil încheiate.
Faptul că instanțele nu au dat, cu privire la acest bun, o soluție în beneficiul recurentului nu poate fi calificată ca o necercetare a fondului cauzei, cum, greșit, se susține prin motivele de recurs.
În concluzie, hotărârea recurată este legală, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, motiv pentru care Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat.
Cu privire la recursul declarat de recurenții-pârâți G și.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
În speță, recurentul -reclamant a căzut în pretenții, și, ca urmare, în mod corect, a fost obligat de instanță la plata cheltuielilor de judecată, care, conform chitanțelor de la dosar, sunt în cuantum de 1190 lei și nu 1000 lei, cum, greșit, s-a reținut în dispozitivul deciziei recurate.
Chitanța care atestă suma de 1190 lei,cheltuieli de judecată, se află la filele 22-23 dosar apel, suma de 190 lei reprezentând TVA.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții-pârâți, va modifica în parte hotărârea în sensul că va obliga pe reclamant la plata sumei de 1190 lei, în loc de 1000 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei civile nr. 201 din 09 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, Cartier 3 -, nr.7 -.22, împotriva deciziei civile nr.201 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău.
Admite recursul declarat de pârâții G și, ambii domiciliați în B,str. - -, -.4,.76, județul B, împotriva deciziei civile nr.201 din data de 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Buzău,în sensul că modifică în parte decizia și obligă pe reclamantul la plata sumei de 1190 lei,cheltuieli de judecată, în apel.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă recurentul reclamant la plata sumei de 1189,5 lei, cheltuieli de judecată către recurenții pârâți G și,în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,azi 30 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier
- -
red.
tehnored.
2ex/17.10.2008
dosar fond - Tribunalul Buzău
judecător fond:
dosar apel - Judecătoria Buzău
judecător apel:
Operator de date cu caracter personal,
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Aurelia Popa Maria David
