Anulare act. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 864
Sedința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva Deciziei civile nr. 457/4.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat revizuienta prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a pus în vedere reprezentantei revizuientei să precizeze temeiul de drept pe care este întemeiată cererea de revizuire.
Reprezentanta revizuientei, având cuvântul, a învederat instanței că motivul de drept, pe care înțelege să - și întemeieze cererea de revizuire, este prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuientei, având cuvântul, a solicitat admiterea cererii de revizuire, conform motivelor invocate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire adresată acestei Curți, înregistrată sub nr. 563/59/19.05.2009, revizuienta a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 457/4.05.2009, invocând dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, context în care arată că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, soluționând litigiul din perspectiva dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă și nu s-a pronunțat asupra acțiunii în revendicare, ignorând temeiul de drept al acțiunii, fixat pe dispozițiile art. 492 cod civil și Decretul nr.115/1938, respectiv Legea nr. 7/1996.
În cauză, s-a atașat dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA și s-au depus întâmpinări de către cele două intimate.
Din probele administrate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 457/R/4.05.2009, Curtea de APEL TIMIȘOARAa anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta PTî mpotriva Deciziei civile nr. 88/9.09.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Prin aceeași hotărâre, Curtea a admis recursul pârâtei Consiliul Local al Municipiului T împotriva aceleași decizii, pe care a modificat -o în sensul că a respins apelul reclamantei, menținând, ca temeinică și legală, Sentința civilă nr. 3136/12.03.2008 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților intimați în prezenta cauză, acțiune prin care reclamanta a solicitat să se constate că este titulara unui drept de superficie asupra imobilului din F nr. 4 T, nr. top 8126, constând în dreptul de proprietate asupra casei, prin edificare, și de folosință asupra terenului de 184 mp, cu consecința rectificării F -ului în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor Statului, și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției, prin edificare, și unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 184 mp, proprietatea Statului Român.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că acțiunea reclamantei nu poate fi primită, întrucât, în prealabil, aceasta, trebuia, să solicite să se constate că este constructor de bună - credință asupra construcției edificate pe terenul, proprietatea statului, în raport cu F nr. 4 T, care atestă dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilului nr. top 8126, adică să promoveze o acțiune în realizarea dreptului, iar, mai apoi, să solicite instanței conferirea unui drept de superficie, aspect sub care s-a apreciat ca fiind greșită reținerea dispozițiilor art. 492 Cod civil de către instanța de apel.
Observând dispozitivul deciziei de mai sus, cât și considerentele sale, Curtea urmează a respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire pentru motivul că decizia atacată nu evocă fondul cauzei, excepție indicată prin întâmpinarea Consiliului Local al Municipiului T, iar, în raport cu netimbrarea recursului de către P T, susținerile din întâmpinarea acestei intimate nu pot forma obiectul analizei Curții în prezenta cauză.
Pe fond, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că cererea revizuientei este întemeiată, întrucât, prin conținutul acțiunii adresate Judecătoriei Timișoara, aceasta a înțeles să valorifice tocmai buna -credință în legătură cu edificarea construcției pe terenul Statului Român, făcând apel la dispozițiile art. 492 Cod civil, pentru a obține finalitatea urmărită, respectiv, conferirea unui drept de superficie tradus într-un drept de proprietate asupra construcției edificate și un drept de folosință asupra terenului aferent acesteia, teren evidențiat în F în proprietatea Statului Român.
În acest fel, instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut în cauză, aspect sub care devin incidente dispozițiile art.322 pct. 2 Cod procedură civilă, care atrag admiterea cererii de revizuire, cu consecința schimbării hotărârii atacate și rejudecării recursurilor declarate împotriva Deciziei civile nr. 88/A/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, după cum urmează:
Din expertiza tehnică efectuată în cauză de către expertul și probele administrate în cele două instanțe, rezultă că reclamanta și familia sa au avut în proprietate o construcție în T,-, care a fost distrusă de către inundații, motiv pentru care în perioada 1960 -1970, reclamanta a edificat un corp nou de clădire pe același teren, în absența unei autorizații de construcție, dar cu consimțământul tacit al Statului Român, care nu a reacționat în nici un fel, dată fiind starea de fapt care conturează că, în acea zonă a orașului, populată de familii, evident, paupere, mai multe persoane au procedat în același fel, aspect atestat și de Sentința civilă nr. 4426/2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 20733/2001 și necontestat de către Stat.
Fiind un bun constructor de bună - credință, reclamanta a răsturnat prezumția relativă prevăzută de art. 492 Cod. Civil. B - credință a reclamantei rezultă și din aceea că pe același amplasament, acesta a deținut construcție - aspect detaliat în expertiza tehnică în cauză - cu privire la care Statul Român nu a reacționat în condițiile în care acea construcție a fost edificată în perioada 1920 -1944.
În plus, raporturile juridice, generate de faptul construirii unei case familiale, s-au consolidat în timp, nefiind axate pe ideea de fraudă, ceea ce impune asigurarea concordanței între situația de fapt și starea de drept menită a rândui raporturile dintre părțile împricinate în cauză.
Ca o consecință a reținerii calității de constructor de bună - credință a reclamantei, cu privire la construcția edificată și, pe cale de consecință, a unui drept de proprietate asupra edificatelor, asigurarea funcționalității imobilului implică conservarea uni drept de folosință asupra terenului aferent construcției în favoarea reclamantei, construcție juridică care se impune a fi realizată prin constatarea unui drept de superficie în favoarea reclamantei, aspect sub care decizia recurată este temeinică și legală, motiv pentru care, reevaluând recursurile declarate în cauză, Curtea urmează a anula, ca netimbrat, recursul P T, în raport cu exigențele art. 11 și 20 (3) din Legea nr. 146/1997, republicată, și a respinge recursul Consiliului Local al Municipiului T, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 4, 8, 9 Cod procedură civilă, invocate, căci împrejurarea invocată, potrivit căreia terenul în discuție aparține domeniului public, aduce în discuție Legea nr. 213/1998, ignorând împrejurarea că edificiul a fost edificat într-o perioadă mult anterioară acestei legislații, sfera de incidență a dispozițiilor art. 492 Cod civil, nefiind restrânsă în nici un fel din 1989 și până în prezent, la care se adaugă valoarea jurisprudențială care a consolidat dreptul de superficie în ipoteze de tipul celor identificate în prezenta cauză.
Pe cale de consecință și dispozițiile Legii nr. 7/1996 devin incidente în cauză, iar invocarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 nu este relevantă în cauză, imobilul construcție nefiind construit de Statul Român, ci de reclamanta în cauză, cu consimțământul tacit al Statului Român. În plus, Legea nr. 10/2001 oferă o gamă largă de soluții cu ocazia evaluării notificărilor vizate de lege, în ipoteza în care imobilele revendicate nu sunt " libere", în sensul legii.
Alăturat acestor considerente, recursul Consiliului Local al Municipiului T nu este fondat și din perspectiva Decretului nr. 144/29.03.1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construcție, reparare și desființare a construcțiilor, precum și a celor referitoare la înstrăinările și împărțelile terenurilor cu sau fără construcții, acte normative, în vigoare la data ridicării noii construcții de către reclamanta în cauză, nevalorificate de către Statul Român, prin aplicarea de sancțiuni împotriva constructorilor, Statul tolerând ridicarea casei în litigiu, motiv pentru care nu -și poate invoca propria culpă în acest proces, prin invocarea lipsei autorizației de construcție.
De asemenea, situația scriptică de F nemaifiind în concordanță cu situația actuală reală a imobilului, în mod corect, s-au valorificat și dispozițiile art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, de către instanța de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire formulată de revizuienta împotriva Deciziei civile nr. 457/4.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, și, rejudecând:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Municipiului T împotriva Deciziei civile nr. 88/A/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Anulează, ca netimbrat, recursul pârâtei PTî mpotriva aceleași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 octombrie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.B/20.10.2009
DACT.B/2ex/22.10.2009
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
