Anulare act. Decizia 878/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 878
Ședința publică din data de 3 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul - domiciliat în B,-, -.4,. A,. 9,. 39, sect.2, împotriva deciziei civile nr. 176 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele, ambele domiciliate în B, str. -.-, nr. 21, sect.3 și cu.ales la.Av. și Asociații - B,-,. 1,. 2, sect.2, domiciliat în B,-.A, sect.3.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 26 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, la solicitarea apărătorului intimatelor-pârâte pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 3 octombrie 2008 când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B sub nr.7631/1996 reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâții și, anularea contractului de întreținere autentificat sub nr.24212/1993 și a contractului de donație nr.24988/1993 pentru lipsa consimțământului întreținutei, respectiv a donatoarei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că starea sănătății numitei -, era înrăutățită cu mult timp înaintea încheierii actelor, nemaifiind în deplinătatea facultăților mintale.
Prin sentința civilă nr.8513 din 29.09.1999 a Judecătoriei Sectorului 3 B, a fost admisă acțiunea și s-a constata nulitatea absolută a celor două contracte.
Apelul declarat de pârâți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat de Tribunalul Dâmbovița, instanță competentă în soluționarea apelului urmare a strămutării cauzei de la Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 839/08.09.2003.
-2-
Prin decizia civilă nr.176/2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul declarat de pârâta împotriva deciziei nr.839/2003 a Tribunalului Dâmbovița, pe care casat- cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță cu
motivarea că în cauză nu au fost introduși toți moștenitorii defunctului, decedat pe parcursul procesului.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat la 20.03.2006 decizia civilă nr.121 prin care a admis apelul pârâților, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului -, a schimbat în tot sentința civilă nr.8513/29.09.1999 a Judecătoriei Sectorului 3 B și pe fond a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că lipsa consimțământului defunctei la încheierea celor două acte juridice este sancționată cu nulitatea relativă și nu absolută, iar nulitatea relativă nu poate fi invocată de oricine, ci doar de părțile contractante.
Împotriva acestei decizi a declarat recurs reclamantul, susținând în esență că în mod greșit s-a apreciat că nu are calitate procesuală activă, practica judecătorească fiind unanimă în sens contrar, în situația în care se solicită de către moștenitorii legali, nulitatea unei liberalități și a unui contract de întreținere încheiate de autori ce se află în imposibilitate de a avea capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor actelor juridice.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.1314/16.10.2006 a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, respingând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
La pronunțarea acestei soluții instanța de recurs a reținut că în speță lipsa consimțământului face ca actul astfel încheiat să fie sancționat cu nulitatea absolută ce poate fi invocată de oricine are interes, nu doar de părțile contractante și față de considerentele expuse în raport de obiectul cauzei este cert că în cazul în speță reclamantul are calitate procesuală activă.
Instanța de trimitere, reinvestită cu soluționarea cauzei a pronunțat la 17.05.2007 decizia civilă nr.256 prin care a admis apelul declarat de pârâți, a schimbat în parte hotărârea atacată și pe fond a dispus anularea contractului de întreținere autentificat sub nr.24212/1993 și a contractului de donație nr.24958/1993, în loc de constatarea nulității acestor contracte.
Pentru a decide astfel, instanța de trimitere a reținut că în speță este vorba de o nulitate relativă, întrucât lipsa discernământului la momentul încheierii actului juridic este sancționată cu o atare nulitate și nu cu nulitate absolută iar în raport de întregul material probator al cauzei se constată că defuncta la momentul încheierii celor două contracte nu avea discernământ.
Recursul declarat de pârâte împotriva deciziei a fost admis de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr.1221/23.11.2007 și cauza a fost casată cu trimiterea spre rejudecare la același tribunal, cu motivarea, în esență că instanța de apel nu a respectat îndrumările date de instanța de control judiciar în baza disp, art.315(1) cod pr.civilă.
-3-
În rejudecare, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat la 05.05.2008 decizia civilă nr.176 prin care a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în tot hotărârea apelată și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând în esență că din probele administrate nu a rezultat lipsa consimțământului defunctei - la încheierea celor două contracte a căror anulare s-a solicitat.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că și în al patrulea ciclu procesual instanța de apel a încălcat îndrumările date de Curtea de APEL PLOIEȘTI care a rezolvat irevocabil cauza, intrând în puterea lucrului judecat cu privire la nulitatea absolută a celor două contracte, violând flagrant atât dispozițiile art.315 al.1 cât și dispozițiile art.295 cod pr.civilă.
Arată recurentul că, ignorând în totalitate probatoriul administrat la fond, instanța de apel face confuzie între vicierea consimțământului și lipsa acestuia care atrage nulitatea absolută, astfel că în final se ajunge la soluția schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii.
Invocând doctrina și jurisprudența în materia recursului, susține că lipsa discernământului echivalează cu lipsa consimțământului, această primă condiție a consimțământului de a emana de la o persoană cu discernământ decurgând din însăși natura actului juridic de a fi o manifestare de voință, făcută în mod conștient, cu reprezentarea urmărilor de ordin juridic al unei atare manifestări de voință.
Or, în cazul unei persoane lipsite de discernământ nu se poate susține că s-ar asigura caracterul volitiv al procesului de formare al voinței juridice.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatele-pârâte și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată că recursul este fondat și va fi admis în baza art.312(1) și (2) rap. la art.304 pct.9 cod pr.civilă, cu motivarea de mai jos:
În speță, după mai multe casări succesive cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr.1314/2006 a rezolvat irevocabil problema obiectului cauzei deduse judecății, reținând că sancțiunea care se aplică în condițiile încheierii unui act juridic de o persoană fără consimțământ, este nulitatea absolută care poate fi invocată de oricine are interes în cauză.
cu soluționarea apelului declarat de pârâți împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 B, Tribunalul Dâmbovița, concluzionând în sensul că din probatoriul cauzei a rezultat că defuncta - a înțeles natura contractelor încheiate și astfel nu se confirmă susținerea intimatului-reclamant cu privire la lipsa consimțământului acesteia, admite apelul declarat de pârâți și în consecință respinge acțiunea.
O atare soluție ignoră însă concluziile expertizei psihiatrice administrată în fața instanței de fond, care de altfel se coroborează și cu probatoriul testimonial al cauzei.
-4-
Astfel, raportul de constatare medico-legală psihiatrică care a avut la bază copia fișei de consultații medicale a defunctei, reținând un consult psihiatric al acesteia cu 16 luni înaintea semnării contractului de întreținere a cărui nulitate s-a solicitat, concluzionează că defuncta prezenta tulburare organică de personalitate cu deteriorare cognitivă pe fond de ateroscleroză sistemică predominant cerebrală.
În finalul lucrării se reține că la data de 06.07.1993 (data încheierii contractului de întreținere) defuncta nu avea capacitatea psihică de apreciere critică a
conținutului și consecințelor ce decurgeau din încheierea actului juridic respectiv, având discernământul abolit (fila 81 dosar fond).
Valoarea probantă a expertizei psihiatrice nu poate fi contestată, de altfel intimații-pârâți nu au mai insistat în efectuarea unei alte expertize iar prin rezoluția din 08.04.2002 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B s-a dispus neânceperea urmăririi penale în cauza sesizată de împotriva reclamantului - sub aspectul infracțiunii de fals privind actul medical care a stat la baza întocmirii expertizei psihiatrice.
Concluziile expertizei de specialitate se coroborează cu probatoriul testimonial a dministrat, martorii - (fila 82 dosar fond) și -
(fila 95 dosar fond) audiați la propunerea reclamantului arătând în depozițiile lor că starea sănătății defunctei nu-i permitea să aibă reprezentarea consecințelor juridice ale actelor încheiate cu pârâții.
În plus, așa cum au reținut instanța fondului și Tribunalul Dâmbovița într-o primă decizie prin care a confirmat soluția judecătoriei, defuncta avea suficiente mijloace de trai din pensie și sumele de bani obținute din închiriere unor camere ale imobilului proprietatea sa, ceea ce presupune că nu avea nevoie de întreținere, concluzia că cele două acte nu s-ar fi încheiat dacă starea sănătății sale psihice i-ar fi permis reprezentarea consecințelor juridice respective fiind evidentă.
Față de cele mai sus arătate, Curtea va admite recursul declarat de reclamant și va modifica în tot decizia atacată în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâților, păstrând sentința instanței de fond.
În baza disp. art.274-277 cod pr.civilă intimații vor fi obligați în solidar la plata sumei de 719 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxă de timbru și onorariu avocat către recurentul-reclamant -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul - domiciliat în B,-, -.4,. A,. 9,. 39, sect.2, împotriva deciziei civile nr. 176 din 5 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele, ambele domiciliate în B, str. -.-, nr. 21, sect.3 și cu.ales la.Av. și Asociații - B,-,. 1,. 2, sect.2, domiciliat în B,-.A, sect.3, și în consecință:
Modifică în tot decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul pârâților.
-5-
Obligă intimații-pârâți în solidar, la plata sumei de 719 lei reprezentând cheltuieli de judecată - taxă de timbru și onorariu avocat către recurentul-reclamant -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
--- - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. /tehnored.VM
3 ex./09.10.2008
7631/1996 Judecătoria sect.3
a- Tribunalul Dâmbovița
--- -, C,
-
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Gherghina Niculae Constanța
