Anulare act. Decizia 927/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 927
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 280 din data de 27 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul, asistat de avocat și intimatul asistat de avocat, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul, solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor invocate în scris.
Avocat pentru intimatul, pune concluzii de respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr.8485 din 27 octombrie 2006, pronunțată în dosar nr.16876/C/2005, Judecătoria Craiovaa respins excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat invocată de pârâtul și a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.
S-a constatat nulitatea absolută a încheierii de îndreptare a erorii materiale nr.455/25.02.2002, parte integrantă a contractului de întreținere autentificat sub nr.622/19.02.1996, de BNP, precum și nulitatea absolută a acestui contract.
Au fost obligați pârâții la 22,6 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta este neîntemeiată, întrucât obiectul cererii îl reprezintă constatarea nulității absolute, astfel încât, sub acest aspect acțiunea este imprescriptibilă potrivit art.2 din Decr.167/1958.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, aceasta este de asemenea neîntemeiată, întrucât față de decizia civilă nr.2102 din 12 iunie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, nu există tripla identitate cerută de art.1201 civ. sub aspectul obiectului și cauzei, în litigiul anterior nesolicitându-se constatarea nulității absolute a încheierii de îndreptare eroare materială, cu consecința constatării nulității absolute și a contractului de întreținere.
Pe fond, prin contractul de întreținere autentificat sub nr.622 din 19 febvr.1996 de BNP, a, văduvă, a transmis în proprietate nepotului său de fiică și soției acestuia, pârâți în cauză, mai multe suprafețe de teren și construcții, în schimbul asigurării de către aceștia a întreținerii până la deces.
În încheierea de autentificare nr.622 /19 febr.1996, notarul public a menționat că părțile contractante s-au prezentat în fața sa, au citit actul și au consimțit la autentificarea acestuia, semnând toate exemplarele lui.
Contractul de întreținere nu cuprinde însă semnătura înstrăinătoarei.
aad ecedat la 29 iulie 1999.
La data de 11 febr.2002, pârâtul a formulat o cerere către BNP, prin care a solicitat emiterea unei încheieri de îndreptare a unei erori materiale, motivând că dintr-o omisiune regretabilă, s-a menționat că toate părțile au citit și au semnat toate exemplarele contractului. Consemnarea nu putea corespunde realității, deoarece întreținuta nu știa carte, și, pe cale de consecință, nu putea citi sau semna actul, aspect confirmat de lipsa semnăturii sale. Pârâtul a apreciat că mențiunea corectă era cea din art.65 alin. 2 lit. b și art.62 din lg.36/1995, în sensul că trebuia menționat motivul nesemnării actului.
a emis încheierea de îndreptare a erorii materiale nr.455 din 25 febr.2002, constatând ca întemeiată cererea pârâtului și apreciind că este evidentă eroarea materială, care constă în neconsemnarea în încheiere a faptului că înstrăinătoarea a nu știa carte, pentru a rezulta motivul nesemnării actului.
În consecință, notarul public a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că încheierea de autentificare va avea următorul cuprins corect: " dar a nu știe carte și nu a semnat".
Însă, condiția legală pentru a se putea proceda la îndreptarea erorilor materiale sau omisiunilor vădite, potrivit art.453 din Lg.36/1995, o reprezintă existența unor date în dosar, care să facă posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor.
În speță, s-a constatat că notarul public nu a avut la dispoziție nici o dovadă care să-l îndreptățească pe acesta să aprecieze că a nu știa carte, astfel că a avut în vedere numai susținerea pârâtului, care nu a fost coroborată cu alte date.
S-a reținut în consecință că nu sunt îndeplinite cerințele art.53 din Lg.36/1995, încheierea de îndreptare a erorii materiale fiind lovită de nulitate absolută.
Pe cale de consecință, observându-se lipsa semnăturii întreținutei din cuprinsul contractului, fapt care echivalează cu lipsa totală a consimțământului acesteia la încheierea actului, condiție esențială de fond impusă de art.948 Cod civ. s-a constatat și nulitatea absolută a contractului de întreținere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, invocând în principal puterea lucrului judecat, în raport cu hotărârea care a fost pronunțată în dosarul nr.16216/2001.
Prin decizia civilă nr.541 din 08 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja admis apelul și a schimbat sentința, în sensul respingerii acțiunii, obligând intimatul reclamant la 10,15 lei cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență următoarele:
În speță, nu este întrunită condiția triplei identități prevăzută de art.1201 Cod civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat, însă, puterea de lucru judecat este reglementată de art.166 Cod pr. civ. nu numai ca o excepție de fond peremptorie, ci și ca o prezumție legală absolută.
Atât prezumția cât și excepția lucrului judecat constituie instrumente juridice menite să servească instituția puterii lucrului judecat, care, în calitate de cel mai important efect al hotărârilor judecătorești, are la bază două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată; soluția cuprinsă în hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
În speță, există o statuare jurisdicțională ce are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art.1200 pct.4 Cod civ. decurgând din existența unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care mai fost analizată această chestiune.
Astfel, în considerentele deciziei civile nr.2347/24 oct.2002 a Tribunalului Doljs -a statuat faptul că, din cuprinsul actului rezultă că a s-a prezentat în fața notarului, fiind identificată cu actele de stare civilă, că actul a fost verificat de părți și citit acestora, prezența în fața notarului fiind o mențiune de pe act care nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals, procedură neurmată de părți.
S-a mai reținut că actul nu a fost semnat deoarece vânzătoarea nu știa carte, iar ulterior, prin încheierea de îndreptare eroare materială, notarul a consemnat faptul că s-a omis a se scrie în finalul actului că înstrăinătoarea nu poate semna, neștiind carte.
Chiar dacă în cadrul dosarului respectiv nu a fost contestată în mod expres această încheiere pe calea unei acțiuni, ea a făcut obiectul analizei instanței, întrucât validitatea actelor juridice poate fi cercetată de instanță și din oficiu, pentru a se constata dacă actul respectiv produce efecte juridice.
Or, respectiva instanță a stabilit că această completare a actului prin încheierea de îndreptare eroare materială reprezintă înlăturarea unei omisiuni vădite în sensul art.53 din Lg.36/1995.
Această hotărâre judecătorească, respectiv decizia civilă nr.2347/24 oct.2002 a Tribunalului Dolj, fiind intrată în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumția absolută că reflectă adevărul, neputând fi contrazisă prin-o hotărâre ulterioară.
S-a constatat în consecință că, în raport de această hotărâre judecătorească, sentința atacată este nelegală și netemeinică, soluția corectă fiind de respingere a acțiunii.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ.
În esență, s-a invocat nulitatea actelor de procedură îndeplinite de apelant prin apărătorul său și inclusiv a deciziei, întrucât acesta nu avea calitatea de reprezentant avocațial al părții - nemaiavând calitatea de avocat, fiind radiat din evidențele Baroului D, începând cu data de 01 martie 2007, precum și greșita aplicare a dispoz.art.1201 Cod civ. privind autoritatea de lucru judecat, în speță neexistând autoritate de lucru judecat, cât timp litigiul soluționat prin decizia 2347/2002 a Tribunalului Dolja avut altă cauză și alt obiect, iar motivarea instanței, în sensul unei prezumții legale absolute de adevăr, este greșită.
S-a arătat astfel că în dosarul anterior, valabilitatea încheierii de îndreptare a erorii materiale nu a fost pusă în discuție, nu s-au analizat aspectele de conformitate a acesteia cu prevederile Lg.36/1995 invocate în prezenta cauză, și nu s-a stabilit că vânzătoarea nu știa carte și nu poate semna, instanța neavând la dispoziție actele din dosarul notarial.
Ca atare, în mod nelegal Tribunalul nu a examinat motivele de nulitate ce vizează încheierea de îndreptare eroare materială și în consecință și contractul de întreținere, respectiv nerespectarea prev.art.53, 6, 49, 60, 62 și 65 din Lg.36/1995.
Recurentul a arătat de asemenea motivele care atrag nulitatea încheierii de îndreptare și consecutiv nulitatea contractului de întreținere, respectiv: notarul nu a consemnat că întreținuta nu știe carte și nu poate să semneze, menționând clar că a citit și a semnat, în condițiile în care semnătura lipsește și, în consecință, și consimțământul; în cauză nu este aplicabil art.53 din Lg.36/1995 deoarece nu este situația de eroare materială sau omisiune vădită, fiind vorba de o modificare a actului; nu există în lucrările notariale date sau elemente care să facă posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor, așa cum cere art.53 din Lg.36/1995, nu exista acordul moștenitorilor; recurentul nu a fost legal citat la notar; încheierea nu cuprinde mențiunea că partea nu poate semna, cum impune art.65 din Lg.36/1995. S-a apreciat că susținerile pârâtului în sensul că întreținuta nu a fost înscrisă la școală în anumiți ani și deci nu știe carte, sunt irelevante, iar în raport de motivele arătate, soluția legală este de constatarea nulității încheierii de îndreptare eroare materială, și pe cale de consecință, și a actului de întreținere care nu are nici un elemente legal de manifestare a consimțământului.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, motivând în esență că în cadrul dosarului nr.15216/2001 instanța a examinat și s-a pronunțat cu privire la încheierea de îndreptare eroare materială ce face obiectul prezentei cauze, și existând o statuarea jurisdicțională, ce are valoarea unei prezumții legale absolute, potrivit art.1200 pct.4 Cod civ. soluția de respingere a acțiunii cu această motivare, este legală; în ceea ce privește prima critică adusă deciziei, s-a arătat că la data încheierii contractului de asistență juridică, apărătorul apelantului figura pe avocaților din cadrul Baroului D, decizia de pensionare intervenind ulterior încheierii angajamentului. S-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La prezentul termen de judecată, deci peste termenul prevăzut de art.303 Cod pr. civ. pentru motivarea recursului, recurentul, prin apărător, a invocat și un alt motiv de recurs - apreciind că este motiv de nelegalitate de ordine publică - respectiv neintroducerea în cauză la instanța de fond a tuturor moștenitorilor înstrăinătoarei
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia civilă nr. 280 din 27.03.2008, a respins recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 541 din 8 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și .
A fost obligat recurentul reclamant la 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ceea ce privește prima critică adusă deciziei Tribunalului, s-a constatat în primul rând că este vorba de o excepție de procedură ce poate atrage sancțiunea nulității relative și, ca atare, în condițiile în care nu a fost invocată la instanța a cărei hotărâre se atacă, nu poate fi invocată nici în calea de atac, în speță, a recursului.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art.105 alin.2 Cod pr. civ. nulitatea poate fi invocată numai dacă prin îndeplinirea actului respectiv cu neobservarea formelor legale, s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului, în speță a hotărârii.
Or, în cauză, prin punerea de concluzii de către avocatul apelantului pârât, intimatul reclamant nu a suferit nici o vătămare, acesta fiind asistat la rândul său de către avocat, care a răspuns la toate cererile și excepțiile, punând concluzii și pe fond.
Mai mult, partea poate să pună concluzii personal, în cazul în care nu este asistată de avocat, iar punerea de concluzii, personal sau prin apărător, nu este de natură să influențeze în vreun fel hotărârea instanței și, prin urmare, să producă vreo vătămare părții adverse.
De asemenea, și pe fond critica este neîntemeiată, întrucât contractul de asistență juridică este un mandat judiciar încheiat intuitu personae, având la bază încrederea reciprocă între părți și care se stinge numai în cazurile prevăzute de lege; altfel, avocatul are obligația de a executa personal mandatul, în speță de a acorda asistență juridică în faza de judecată a apelului, substituirea sa de către un alt avocat, în cazul în care se pensionează, fiind numai permisă și nu impusă. Codul d e procedură civilă, prin art.67 și următoarele, care reglementează reprezentarea părților în judecată și respectiv asistarea de către avocat, nu cuprinde nici o dispoziție contrară în acest sens, iar în context, calitatea de avocat interesează ca și pregătire juridică și nu neapărat ca și exercitare a acestei profesii.
În ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat, critica este neîntemeiată.
Astfel, instanța nu și-a motivat hotărârea pe autoritatea de lucru judecat prev. de art.1201 Cod civ. precizând chiar că în speță nu este îndeplinită cerința triplei identități (de părți, obiect și cauză), ci pe dispoz.art.1200 pct.4 și art.1202 Cod civ. care prezumă că o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, corespunde adevărului.
Această prezumție legală "dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută", poate fi răsturnată numai prin mărturisire. Dacă însă mărturisirea este inadmisibilă, prezumția de adevăr ce rezultă din hotărârea judecătorească irevocabilă, nu mai poate fi răsturnată prin nici un mijloc de probă.
Este vorba deci de o prezumție legală absolută irefragabilă, astfel încât partea împotriva căreia se invocă, nu o poate răsturna prin nici un mijloc de probă.
În speță, prin decizia civilă nr.2347 din 24 oct.2002 a Tribunalului Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2102 din 12 iunie 2003 Curții de APEL CRAIOVA, s-a reținut că, după depunerea la dosar (având ca obiect ieșire din indiviziune), a contractului de întreținere autentificat sub nr.622/1996, reclamantul a invocat excepția nulității absolute a contractului.
Sub acest aspect, prin decizia menționată, instanța a examinat și s-a pronunțat după cum urmează:
"Din cuprinsul actului a rezultat că a s-a prezentat în fața notarului, fiind identificată cu actele de stare civilă, că actul a fost verificat de părți și citit acestora, prezența în fața notarului fiind o mențiune pe act ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals, procedură neurmată de părți.
Actul nu a fost semnat deoarece vânzătoarea nu știa carte.
Ulterior, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale, notarul a consemnat faptul că s-a omis a se scrie în finalul actului că înstrăinătoarea nu poate semna, neștiind carte.
Această completare a actului reprezintă o eroare materială în sensul art.53 din Lg.36/1995, fiind o omisiune vădită.
Consimțământul înstrăinătoarei a fost exprimat, iar dovada este făcută prin prezența părții în fața notarului și încheierea actului într-o anumită formă, după ce a fost adus la cunoștința părților.
Faptul că autoarea a consimțit la vânzare este dovedit și dintr-o prezumție simplă, aceea a împrejurării că întreținătorii erau nepoții vânzătoarei și au locuit efectiv cu aceasta anumite perioade de timp, ocupându-se de întreținere.
Între data încheierii actului și decesul înstrăinătoarei au trecut 3 ani, timp în care niciuna dintre părți nu a făcut acte din care să rezulte că este nemulțumită de executarea obligațiilor contractuale.
Modul în care părțile s-au manifestat a fost evident, fiind cunoscut de familie și cunoștințe, conținutul actului.
Ca urmare, s-a constatat că autoarea a consimțit liber la încheierea contractului de întreținere, fiind prezentă la notar, unde i s-au adus la cunoștință conținutul actului, notarul omițând însă să consemneze că aceasta știa carte, omisiune completată prin încheierea de îndreptare eroare materială".
Cu această motivare, instanța a respins excepția, constatând că aaî nstrăinat numiților și imobilele cuprinse în contractul de întreținere nr.622/1996, menținând astfel valabilitatea contractului.
Prin urmare, există putere de lucru judecat față de decizia civilă nr.2347 din 14 oct.2002 a Tribunalului Dolj, astfel încât, în mod legal Tribunalul a soluționat cauza pe excepție.
S-a reținut astfel în mod corect că existența unei hotărâri judecătorești irevocabile poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie identitate de părți, obiect și cauză, cum se impune atunci când se invocă autoritatea de lucru judecat, care este numai o parte a puterii de lucru judecat.
Ca atare, pârâtul se poate prevala în prezenta cauză de dreptul recunoscut prin hotărârea judecătorească anterioară, astfel încât soluția de respingere a acțiunii, pronunțată de instanța de apel, este legală.
Apelul fiind soluționat pe excepția puterii lucrului judecat, înseamnă că toate celelalte susțineri ale recurentului, ce vizează aspecte de fond ale cauzei, se privesc ca irelevante, dată fiind legalitatea soluției pronunțată pe excepție.
Cu referire la motivul de recurs invocat peste termenul legal - ca motiv de ordine publică - respectiv necitarea în cauză a tuturor moștenitorilor înstrăinătoarei a, s-a constatat că acesta vizează încălcarea unor norme de interes personal și nu a unor norme imperative, de interes general, care pot constitui motive de nelegalitate de ordine publică. Cum numai motivele de ordine publică pot fi formulate peste termenul legal, astfel după cum prevede art.306 Cod pr. civ. iar motivul invocat de recurent nu se încadrează în această categorie, sub acest aspect, astfel încât nu a putut fi primit.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și nelegalitate.
Un prim motiv este acela că instanța nu a analizat în concret motivul de recurs constând în greșeala materială, potrivit căreia avocatul apelantului nu era pensionat cu drept de continuare a activității, ci era o persoană care și-a pierdut dreptul de exercițiu al profesiei.
De asemenea, se mai arată că instanța, din eroare, nu a examinat motivul de recurs nr. 2, reținând în mod greșit că în cauză a operat puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile anterioare.
În acest sens, se arată că instanța a omis să analizeze motivul de recurs în care se arăta că în prezenta cauză există motive de drept și de fapt noi față de procesul anterior.
Un ultim motiv este acela că nu s-au examinat motivele de recurs cuprinse la pct. 3.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Potrivit art. 318 Cod pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece motivele invocate sunt nefondate, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există eroarea materială invocată de contestator, așa cum este reglementată în art. 318 Cod pr. civ.
Lecturând decizia contestată, instanța reține că a fost analizat în mod expres motivul 2 de recurs, iar în privința motivului 3, instanța a concluzionat că toate susținerile recurentului care vizează aspecte de fond ale cauzei sunt irelevante, având în vedere legalitatea soluției pronunțată pe excepție, în final analizându-se și motivul de recurs invocat peste termenul legal, ca motiv de ordine publică.
În consecință, având în vedere că dispoz. art. 318 Cod pr. civ. sunt de strictă interpretare, iar motivele invocate de contestator nu se încadrează în aceste dispoziții, instanța urmează să respingă contestația, iar în baza art. 274 Cod pr. civ. contestatorul va fi obligat la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr. 280 din data de 27 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Obligă contestatorul la 400 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex/18.11.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
