Anulare act. Decizia 932/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția civilă mixtă -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 932/R/2008
Ședința publică din 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Galeș Maria JUDECĂTOR 2: Cigan Dana
JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de reclamanții domiciliat nr. 266 Județul M, R - domiciliată Carei Cartier - 65. 13 în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați Carei Calea Armatei Române nr. 46, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B sector 3 dul - I nr. 24, Orașul Carei prin primar împotriva deciziei civile nr. 47/A din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2289 din 4 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria carei în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurenților reclamanți, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 115 din 24 martie 2008 emisă de Baroul satu Mare - Cabinete Asociate de Avocați &, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 40 lei achitată prin chitanța depusă la dosar de reprezentantul recurenților și timbre judiciare în sumă de 1,2 lei, precum și faptul că intimații au depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentantul recurenților, nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantului recurenților asupra recursului.
Reprezentantul recurenților reclamanți susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea în tot a sentinței civile în consecință a se dispune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată la instanța de fond pentru motivele arătate în scris susținute oral, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat și taxele de timbru achitate. În esență susține că și-au întemeiat acțiunea pe dreptul comun și nu în baza legii 10/2001, că actul de schimb trebuia autorizat de Primăria Carei.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2289/04.12.2007 pronunțată de Judecătoria carei în dosar nr-, a fost respinsă excepția prescripției și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și R în contradictoriu cu pârâții, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI ALIMENTARE A ROMÂNIEI prin reprezentanții săi legali și ORAȘUL C prin PRIMAR, fiind obligați reclamanții în solidar la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților și, ca întemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.462/23.04.2003 pronunțată de Judecătoria carei în dosar nr.1149/2002, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.116/A/19.05.2004 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr.2984/2003 și confirmată prin decizia civilă nr.486/2004-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr.3565/2004, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație încheiat de către antecesorii reclamanților, și -, proprietari tabulari, cu Statul Român, având ca obiect imobilul înscris în CF 2386 Carei sub nr.top.1475 și 1476.
S-a mai reținut că în baza hotărârii judecătorești de mai sus, urmare a constatării nulității absolute a donației realizate de antecesorii reclamanților în favoarea Statului Român, a fost introdusă acțiunea civilă ce face obiectul cauzei de față, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a tuturor actelor subsecvente respectivei donații, enumerate în petit, întemeiat pe reaua-credință a subdobânditorilor, solicitându-se totodată rectificarea înscrierilor de carte funciară în acest sens precum și predarea de către pârâții și a posesiei și folosinței imobilului în cauză către reclamanți.
Prima instanță a mai reținut că, raportat la efectele juridice ale înscrierii în evidențele de carte funciară a dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la imobilul în litigiu, pârâții în cauză se prezintă a fi de bună-credință și, coroborat cu eroarea comună și invincibilă rezultată din această înscriere și apreciată de către instanța de fond ca fiind incidentă în cauză, a respins ca neîntemeiată cererea introductivă a reclamanților.
De asemenea, instanța de fond a respins excepția prescripției extinctive speciale a capetelor de cerere vizând nulitatea absolută a actelor de înstrăinare subsecvente, excepție invocată de către pârâți și întemeiată pe disp.art.50 din Legea nr.10/2001, apreciind că atâta vreme cât între aceleași părți s-au mai purtat și alte procese, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, rezultă că termenul prescripției speciale astfel evocate a fost întrerupt și în consecință a analizat cererea introductivă a reclamanților pe fondul cauzei.
Totodată prima instanță a făcut aplicarea disp.art.274 și 277 Cod de procedură civilă în privința cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâților.
Împotriva acestei sentințe au promovat apel în termenul legal reclamanții și R - solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul menținerii soluției de respingere a excepției prescripției extinctive speciale dar al admiterii cererii introductive în primă instanță astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Prin decizia civilă nr. 47/A din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- a fost respins apelul înaintat de apelanții-reclamanți,.în nr.266, jud.M, și R,.în mun.Carei, Cart. II, str.- -,.65,.13, jud.S M, împotriva sentinței civile nr.2289/04.12.2007 pronunțată de Judecătoria carei în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.în mun.Carei, Calea Armatei Române nr.46, jud.S M,.în mun.Carei, Calea Armatei Române nr.46, jud.S M, MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în mun.B, Sector 3, bd.- I, nr.24, jud.S M, și ORAȘUL C, prin PRIMAR.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, sub aspectul stării de fapt reținute de către prima instanță și necontestate de către părțile în litigiu, în sensul că inițial, în litigiul din dosar nr.1149/2002 al Judecătoriei Carei, astfel cum a fost acesta soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.486/2004-R a Curții de APEL ORADEA, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație nr.508/1953 încheiat de notariatul de Stat al Raionului Carei între donatorii și - cu donatarul Statul Român privind imobilul înscris în CF 2386 Carei sub nr.top.1475 și 1476 (filele nr.5-10 din dosarul primei instanțe), pe de o parte, iar pe de altă parte că în virtutea contractului de schimb evocat s-a realizat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, sub poziția nr.11 din CF nr.2386 Carei (fila nr.12 verso idem), tribunalul a apreciat că instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie la speța dedusă judecății în prezenta cauză.
Astfel, raționamentul judiciar al primei instanțe în sensul că principiul potrivit căruia nulitatea absolută a unui act juridic determină nulitatea tuturor actelor juridice subsecvente, cu excepția situațiilor în care subdobânditorii au fost de bună-credință, astfel încât sancțiunea nulității actelor juridice subsecvente nu operează în mod automat, se prezintă a fi just și legal.
În același sens, soluția primei instanțe de analiză a bunei-credințe invocate de către subdobânditorii în cauză, din perspectiva raționamentului de mai sus, se prezintă a fi temeinică și legală, în mod corect reținându-se de către instanța de fond și pronunțarea în această materie deciziei nr.191/2002 a Curții Constituționale a României care a statuat că, în aplicarea disp.art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, buna-credință a subdobânditorilor trebuie apreciată alături de eroarea comună și invincibilă pentru a-și putea produce efectul prevăzut de această normă.
Pe cale de consecință, aprecierea realizată de către instanța de fond în sensul că, de vreme ce în evidențele de publicitate imobiliară, în CF nr.2386 Carei, sub poziția nr.11 (fila nr.12 verso) figura ca proprietar tabular cocontractantul subdobânditorilor, coroborat cu posesia și exercitarea celorlalte prerogative pe care le presupune un drept de proprietate imobiliară asupra imobilului în cauză, au creat o eroare comună și invincibilă care se asociază și cu buna-credință a acestor subdobânditori, a fost apreciată de către instanța de apel ca fiind temeinică și legală, criticile apelanților sub acest aspect prezentându-se a fi nefondate.
Totodată, s-a reținut a fi nefondate și criticile apelanților structurate pe ideea unei greșite aplicări în cauză de către prima instanță a prevederilor incidente în materia procedurii speciale reglementate prin Legea nr.10/2001. Astfel, așa cum rezultă din analiza considerentelor sentinței apelate, trimiterile la decizia nr.191/2002 a Curții Constituționale a României precum și la disp.art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, acestea au fost evocate de către instanța de fond doar în sprijinul reținerilor sale realizate în condițiile dreptului comun în materia consecințelor juridice ale constatării nulității absolute a unui act juridic anterior. De asemenea, aceste trimiteri s-au realizat și ca răspuns la evocarea normei juridice de mai sus de către părțile în proces, instanța de fond având obligația în temeiul art.129 Cod de procedură civilă să le analizeze și să se pronunțe și asupra acestora.
În sfârșit, tribunalul a apreciat ca fiind corectă și reținerea primei instanțe vizând constatarea bunei credințe a pârâților inclusiv din perspectiva stării de fapt constând în posesia continuă și netulburată exercitată de către cei doi pârâți asupra imobilului în cauză, de la realizarea schimbului a cărui nulitate se cere și până în prezent.
Împotriva hotărârii pronunțate în cauză reclamanții au formulat recurs, solicitând instanței să admită acțiunea așa cum a fost aceasta formulată cu consecința anulării contractelor încheiate în ceea ce privește imobilele înscrise în 2386 și 2267 Carei și să se dispună repunerea în situația anterioară de sub 11 din, 2386 Carei în sensul recunoașterii dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea antecesorilor reclamanților, și -, în final instanța, urmând să dispună obligarea tuturor pârâților să predea reclamanților - în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari - posesia și folosința imobilului înscris în 2386 Carei nr. top. 1475 și 1746.
Motivând recursul reclamanții își fundamentează criticile pe ideea că, este absurd să se rețină valabilitatea actelor subsecvente câtă vreme actul de donație încheiat de antecesorii reclamanților cu statul român a fost lipsit de efecte în baza unei hotărâri judecătorești.
Consideră recurenții că în mod greșit a fost reținută buna credință a subdobânditorilor în condițiile în care numiții, - și au dobândit imobilul din litigiu în temeiul unui act normativ care nu era aplicabil decât terenurilor agricole necesare comasării în vederea constituirii unor noi cooperative agricole de producție. În aceste condiții dobânditorii puteau și trebuiau să știe că nu au primit în mod legal imobilul, această nelegalitate afectând și actele juridice ulterioare.
Prin întâmpinarea depusă și au solicitat respingerea recursului cu motivarea că dreptul la acțiune s-a prescris iar, în subsidiar, în mod corect instanțele au reținut buna lor credință în momentul încheierii actelor juridice a căror lipsire se cere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În 2386 Carei apare sub 9 și 10 înscris dreptul de proprietate în favoarea antecesorilor reclamanților și -. Sub 11 se face mențiunea transmiterii proprietății în favoarea orașului Carei cu titlul de donație, contract ce a fost desființat prin decizia civilă nr. 116 din 19 mai 2004 Tribunalului Satu Mare rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Ceea ce se constată însă este că respectiva hotărâre nu este opozabilă pârâților persoane fizice din prezentul dosar, care nu au avut calitatea de părți în dosarul respectiv.
În anul 1972 în baza unei hotărâri judecătorești se înscrie în 2386 Carei dreptul de proprietate al lui -, și, ulterior încheindu-se un contract de vânzare cumpărare în favoarea lui pentru cota de 2/10 părți se transmite cota de 5/10 părți cu titlul de moștenire în favoarea legatarei -, această cotă fiind înstrăinată în anul 1990 lui și.
Având până în anul 1992 o posesie de peste 30 de ani coroborată cu înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în temeiul unei hotărâri judecătorești, pârâților nu li se poate imputa reaua credință în exercitarea atributelor drepturilor de proprietate cu certitudinea că sunt în realitate proprietari ai imobilelor din litigiu. Aceștia pot invoca în favoarea lor uzucapiunea reglementată de codul civil, sau în egală măsură, uzucapiunea căreia îi sunt aplicabile prevederile Decretului - Lege nr. 115/1938 precum și împlinirea termenului de un an în care actele de vânzare cumpărare privind imobilele cărora li s-au aplicat prevederile Legii 112/1995 puteau fi lipsite de efecte juridice.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor Decretului Lege 115/1938, preluate de Legea 7/1996 hotărârea prin care s-a dispus anularea contractului de donație putea produce efecte față de terțul subdobânditor de bună credință cu titlul oneros doar dacă ar fi fost obținută la trei ani de la data înscrierii în cartea funciară a unității administrativ teritoriale, termen ce nu a fost respectat.
Este la fel de adevărat însă că pierderea unor bunuri din patrimoniu, și cu atât mai mult a unor imobile de M valoare trebuie compensată, despăgubirile trebuind să acopere pierderile suferite de proprietar, adică ele trebuie să reflecte valoarea de circulație a imobilului, aspecte ce nu a fost analizat de către instanțe.
Considerând soluția de respingere a acțiunii ca fiind legală și temeinică în limitele precizate, instanța de recurs apreciază că se impune, în temeiul art. 1 din Protocolul al Convenției Europene a Drepturilor Omului recunoașterea în favoarea reclamanților recurenți a calității de persoane îndreptățite la despăgubiri urmând ca acestora să le fie achite despăgubirile corespunzătoare potrivit dispozițiilor legale în materie.
Față de cele reținute, instanța va admite recursul în limitele recunoașterii în favoarea recurenților a acestei îndreptățiri la despăgubiri dar nu va acorda cheltuieli de judecată nici uneia dintre părți deoarece situația creată a fost determinată de culpa Statului Român de a gestiona aceste relații între foștii proprietari și chiriașii imobilelor ce au fost preluate în mod abuziv de Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de reclamanții domiciliat nr. 266 Județul M, R - domiciliată Carei Cartier - 65. 13 în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați Carei Calea Armatei Române nr. 46, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B sector 3 dul - I nr. 24, Orașul Carei prin primar împotriva deciziei civile nr. 47/A din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în sensul că:
Stabilește dreptul la despăgubiri al recurenților în temeiul art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru imobilul înscris în 2386 Carei.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.CD
26.06.2008.
Jud fond
Jud apel -
Dact IM/2 ex./26.06.2008.
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Cigan Dana, Popa Aurora
