Anulare act. Decizia 948/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 948
Ședința publică din 16 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile de recurs nr. 623/R/23.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru contestatoarea și avocat pentru intimații și G, lipsă fiind intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul intimaților invocă excepția tardivității contestației în anulare, față de care excepție reprezentantul contestatoarei pune concluzii de respingere a excepției, cu precizarea că s-a încadrat în normele procedurale, iar pe fond pune concluzii de admitere a contestației în anulare, conform formulării ei în scris, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților pune concluzii de respingere a contestației în anulare cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 623/R/23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile de apel nr. 999/A/28.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu reclamanții și G și cu pârâții și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs (majoritară)reține în esență că pârâta recurentă a invocat art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, fără însă a dezvolta aceste motive de recurs. Astfel, hotărârea instanței de apel este amplu motivată, atât în fapt, cât și în drept, iar motivele nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii, nefiind incidente deci cerințele art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
De asemenea, nu se poate reține ca motiv de recurs, nici art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, în sensul că s-ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, sau că s-ar fi schimbat natura acestuia, instanța de apel interpretând probatoriul administrat în cauză, în raport cu acțiunea cu care a fost investită.
Nu se poate reține ca motiv de recurs nici art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nefiind încălcate prevederile art. 1191 Cod civil, prin încuviințarea probei cu martori, întrucât s-a urmărit dovedirea unei stări de fapt și anume faptul că prețul nu s-a plătit, stare de fapt confirmată chiar de către două dintre părțile contractante și anume vânzătoarea și cumpărătorul, în mod corect constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 419/2001,pentru lipsa elementelor esențiale cerute de art. 948 Cod civil, respectiv lipsa prețului și lipsa cauzei, ceea ce duce la aplicarea art. 966 Cod civil, în speță făcându-se dovada că nu s-a plătit nici o sumă de bani, drept preț, scopul urmărit de vânzătorii și G fiind acela de a-i exclude de la viitoarea lor succesiune pe doi dintre copii lor, adică reclamanții și G în detrimentul celui de al treilea copil, pârâtul și a soției acestuia, pârâta -.
Prin opinia separată se arată că, în raport de obiectul acțiunii, de temeiul de drept invocat în susținerea acesteia și prin probatoriul administrat în cauză, s-ar fi impus admiterea recursului pârâtei, cu consecința modificării în tot a ambelor hotărâri și rejudecând pe fond respingerea acțiunii reclamantei, reținându-se în esență că este inadmisibil că după încheierea contractului de vânzare-cumpărare în fața notarului public, și înserarea expresă în cuprinsul acestui act a mențiunii plății și respectiv a încasării prețului stabilit de părți, aceleași părți să revină ulterior cu solicitarea de constatarea nulității absolute, pe motiv că prețul nu a fost plătit.
Împotriva acestei decizii civile de recurs, a formulat, în termen legal, contestație în anulare, pârâta, invocând în drept art. 318 Cod procedură civilă și motivând în esență că această hotărâre este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, nerealizându-se o corectă interpretare, coroborare și aprecierea materialului probator administrat în cauză, greșit fiind admisă proba cu martori și prin aceasta în prezenta cauză dedusă judecății, producându-se și o gravă greșeală materială, iar instanța de recurs nu a analizat, poate din greșeală, motivele de recurs invocate referitoare la analiza probelor administrate în cauză.
Prin întâmpinarea de la dosar, intimații G și ( 28) solicită respingerea contestației în anulare, formulată de petenta, ca inadmisibilă, invocând și tardivitatea formulării ei, conform art. 319 Cod procedură civilă.
Verificând contestația în anulare de față, prin prisma admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform art. 318 Cod procedură civilă, invocat în speță, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privată ca admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 319 și 320 Cod procedură civilă, întrucât referitor la contestația în anulare specială exercitată în condițiile art. 318 Cod pr.civilă, Curtea stabilește că potrivit prevederilor acestui text legal, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițând-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (teza II).
Așadar contestația în anulare specială poate fi formulată în condițiile art. 318 alin.1, teza I, Cod procedură civilă, atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale. În această privință - a greșelii materiale - este de menționat că reglementarea legală reprezintă o excepție, astfel că această noțiunea nu trebuia interpretată extensiv, întrucât legiuitorul a avut în vedere numai greșeli de ordin material cu caracter procedural (iar nu greșeli de judecată), care au condus la pronunțarea unei soluții eronate (nefiind vizată stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor), precum de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv ( deși el era declarat în termen) ori anularea unui recurs ca netimbrat (deși exista la dosar dovezi privind timbrarea lui legală ), încât deci o - eventuală - netemeinicie a hotărârii nu poate constitui o greșeală materială de natură să justifice admiterea unei contestații în anulare.
Ca atare, Curtea consideră că greșelile materiale la care se referă art. 318 teza I Cod pr.civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată (ca în speță), întreaga doctrină juridică și practică judiciară statuând că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli materiale, de fapt iar nu greșeli de judecată, adică de apreciere a probelor și de interpretare dispozițiilor legale, pe această cale ( a contestației în anulare) nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, căci textul legal indicat poartă numai asupra unor erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită și nicidecum ceea ce rezultă din prezenta contestație în anulare promovată și anume că ea se referă integral la greșeli de judecată, având finalitate aprecierea asupra probelor și interpretarea acestora și de aceea, evident, Curtea nu le poate primi.
De asemenea, referitor la teza II - alin.1 - a aceluiași art. 318 Cod procedură civilă, vizând contestația în anulare specială, bazată pe omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea consideră că prezenta contestație în anulare nu este admisibilă, deoarece instanța de recurs a respins în mod legal și corect recursul declarat de pârâta contestatoare și a analizat toate motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, grupându-le și stabilind just că nici unul dintre aceste motive de recurs nu sunt incidente în dosar.
Așadar, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, căci instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că eventuala omisiune de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu poate deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 al.1 teza II Cod pr.civilă și chiar lipsa de claritate potențială (situație neincidentă în acest recurs) purtând asupra considerentelor deciziei de recurs nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs.
Numai o necercetare totală a vreunui motiv de recurs vizând modificarea ori casarea poate atrage admiterea unei contestații în anulare, dar nu este cazul acestui dosar.
Din studiul dosarului, Curtea observă că, întrucât din considerentele deciziei de recurs atacate rezultă fără echivoc că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune, așadar, respingerea contestației în anulare de față, deoarece instanța de recurs nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte, ci să formuleze raționamentul juridic de sinteză, în speță fiind evident că - pe calea contestației în anulare - nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare ori de modificare, care au formulat obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a unei încălcări a legii ( ceea ce nu este cazul acestui dosar), astfel că o contestație în anulare nu poate constitui un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
În consecință, contestația în anulare este o cale extraordinare de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile - expres și limitativ - arătate în art. 318 Cod pr.civilă și prin ea se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, Curtea apreciind că o contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe motive ce puteau fi invocate în calea ordinară a recursului, (deoarece imposibilitatea invocării lor în cadrul căii ordinare a recursului reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare), astfel că dispozițiile art. 318 alin.1, teza I și II Cod pr.civilă nu sunt incidente în prezenta cauză, impunându-se deci respingerea acestei contestații în anulare ca atare, deoarece instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau de casare.
Curtea consideră deci că textul legal în materie care prevede admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată în drept pe art. 318 Cod procedură civilă, este de strictă interpretare prin această cale extraordinară de atac, de retractare, urmărindu-se - doar repararea unor nereguli procedurale, în afara însă a problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, instanța de recurs nefiind ținută să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze, pentru a răspunde la motivele de recurs, printr-un considerent comun, cum a procedat just instanța de recurs, anularea unei decizii de recurs, în temeiul tezei II a art. 318 Cod procedură civilă neputând fi dispusă decât dacă instanța de recurs nu a cercetat deloc, adică sub nici un aspect, niciuna din criticile formulate în recurs,ceea ce evident nu este cazul acestei spețe și nici lipsa de claritate a considerentelor deciziei de recurs nu justifică anularea ei, prin procedura contestației în anulare, în principiu în calea extraordinară a contestației în anulare nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare.
Așa fiind, în raport de toate considerente ce preced și cum motivele invocate în prezenta contestație în anulare nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor art. precitate, Curtea o va respinge ca atare, întrucât această cale extraordinară de ataca nu poate constitui un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, deoarece instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, mai sus indicate, și nu poate să examineze justețea soluției pronunțată în cauză, legiuitorul neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt și a unei eronate aprecieri a probelor administrate.
În consecință, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, nici una din susținerile contestatoarei nefiind întemeiate.
De asemenea, raportat la art. 318 Cod procedură civilă, contestatoarea nu arată care este greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs și nici care sunt motivele recursului sau la care instanța de recurs nu a răspuns când i - a soluționat recursul, neputând fi găsită așadar, admisibilă prezenta contestație în anulare și fiind cazul respingerii ei ca atare, întrucât motivele contestației în anulare nu pot privi greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii (care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs), nemulțumirea contestatoarei neputând în consecință să facă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, bazată pe art. 318 Cod procedură civilă.
Curtea mai reține, că în raport de aceste prevederi legale - art. 318 Cod procedură civilă - care conțin motivele și condițiile de admisibilitate în principiu a unei contestații în anulare, prezenta contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe nici una din condițiile prevăzute, expres și limitativ în acest texte legale, căci hotărârea de recurs, nu cuprinde nici o greșeală materială de fapt, involuntară, (care nu se confundă cu greșelile materiale, la care se referă art. 281 Cod procedură civilă, care pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple ) și de asemenea instanța de recurs nu a omis din greșeală să verifice nici unul din motivele de modificare sau de casare, singura soluție juridică legală ce se impune în dosar fiind aceea de respingere a acestei contestații în anulare de față.
În ce privește excepția tardivității contestației în anulare de față, formulată de intimații G și, prin întâmpinare și susținută oral la termenul de astăzi, prin apărător, Curtea o va respinge, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată, întrucât această contestație în anulare este introdusă în termenul legal, prev. de art. 319 al. 2 Cod procedură civilă, conform și datei rezultate din plicul atașat la contestației în anulare ( 16 dosar).
Deși intimații de mai sus - G și - au solicitat cheltuieli de judecată, în prezenta cauză, aceste nu sunt justificate cu nici un fel de înscris doveditor, astfel că, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, nu li se vor acorda acestora cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației în anulare invocată de intimații G și.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile de recurs nr. 623/R/23.06.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - secția civilă - în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 10.11.2008
Tehnored /18.11.2008
Ex.2
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
