Anulare act. Decizia 948/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR. 948/
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S- luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.654/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Primarul Comunei și Ministerul Finanțelor Publice B, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți și avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică câte 1 exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul reclamanților recurenți.
Reprezentantul reclamanților recurenți și avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș pentru rejudecarea fondului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentinta civila 13948/06.11.2008, pronuntată de Judecătoria Timișoara in dosarul - a fost respinsa excepția lipsei calității procesuale pasive a, în reprezentarea Statului Român și exceptia inadmisibilității chemării în judecată a acestuia, a fost admisa acțiunea formulată si precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul R prin Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei și prin prin DGFP T, s-a constatat nulitatea absolută a donației cotei de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a făcută de către reclamantul Statului Român, s-a constatat preluarea fără titlu valabil a cotei de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a de la reclamanta, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român revenindu-se astfel la situația anterioară de CF si s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ca potrivit extrasului CF nr.949, nr.top.332-333/a, asupra imobilului constând în casa nr.154 și nr. 154/a, curte și gradină în suprafața de 1439 mp, în prezent proprietar tabular este Statul R în cota de 1/1 parte cu titlu de donație cu nr.140/75 și în baza Decretului nr.223/74, cu nr.9294/76.
Prin oferta de donație autentificată sub nr.19361/1974, în calitate de donator, a donat cota de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a în favoarea Statului Român, făcând mențiunea că are cunoștință de dispozițiile Decretului nr.223/1974, însă nu dorește să beneficieze de prevederile acestui act normativ.
Oferta de donație a fost acceptată prin decizia nr.22/04.01.1975 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului T, procedându-se la efectuarea procedurilor de publicitate imobiliară.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate absolută a donației, respectiv nerespectarea formei autentice la încheierea donației, din coroborarea dispozițiilor art. 817, 1171.civ. prima instanță a reținut că sfera actelor autentice este mult mai largă decât cea a actelor încheiate de notar, că donația făcuta în favoarea unei persoane juridice de drept public trebuia acceptata prin decizia organului administrativ competent de aoa ccepta; în speță, aceasta decizie de acceptare a donației există, actul de acceptare având natura juridica de act autentic, astfel că acest motiv de nulitate a donației este neîntemeiat, a arătat judecătoria.
În ceea ce privește lipsa cauzei la încheierea donației, s-a apreciat că în speță lipsește intenția reclamantului de a gratifica, scopul urmărit la încheierea actului fiind o contraprestație din partea Statului R, respectiv acordarea permisiunii de a pleca în Germania, lipsind intenția reclamantului de a gratifica, diminuându-și patrimoniul fără a primi nimic în schimb.
În acest sens, s-a reținut că, potrivit art.966 din Codul civil, "obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect". Cauza in cazul contractului de donație cuprinde așadar, în primul rând, voința de a dărui, animus donandi, si apoi motivul care a hotărât pe dispunător să facă liberalitatea, fără insa ca aceste elemente sa poată fi separate si examinate apoi izolat, ele formând un tot.
In concluzie, voința de a dărui, manifestata prin actul aparent al donației, nu poate ea singura sa justifice o liberalitate întemeiata pe un motiv sau o cauza de natura aov icia, de a determina donatorul la a dispune în acest sens.
Ca atare, actul de donație nu a avut la baza animus donandi care trebuie sa constituie cauza juridica a liberalității realizate, ci s-a urmărit finalitatea arătata, în cauză fiind incidente dispozițiile art.966 din Codul civil, respectiv nulitatea absolută a donației făcută de către reclamant Statului Român.
În ceea ce privește cealaltă cota de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a, aceasta a trecut din proprietatea reclamantei în favoarea Statului R în baza dispozițiilor Decretului nr.233/1974.
Conform dispozițiilor art.6 din Lg.nr.213/1998, titlul statului constituit în temeiul Decretului nr.223/1998 nu este valabil, întrucât răsfrânge ordinea de drept existentă la data constituirii lui, respectiv art.12 și 16 din Constituția din 1965 și art.481 din Codul Civil, în raport de care reclamanții nu puteau fi lipsiți de imobilul proprietatea lor decât din motive de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire. În același sens sunt și prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Așadar, prima instanță a constatat, având în vedere prevederile art.480-481. civ. că statul, care a devenit posesor prin decretul mai sus menționat, nu are titlu valabil de proprietate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv a inadmisibilității chemării sale în judecată în calitate de pârât invocată de pârâtul chemat în calitate de reprezentant al Statului Român, s-a arătat de către judecătorie că potrivit art.6 alin.2 și 12 pct.5 din Legea nr.213/1998, în litigiile referitoare la bunurile preluate de Statul Român fără titlu valabil - abuziv - ele pot fi revendicate pe calea dreptului comun - art.480-481.civ. iar statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Față de actul normativ mai sus menționat, s-a apreciat că statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, are calitate procesuală pasivă cu privire la constatarea trecerii în mod abuziv, fără titlu valabil a cotei de din dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului înscris în imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a, motiv pentru care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate și pe cale de consecința a inadmisibilității chemării acestui pârât.
În consecință, față de cele reținute, constând că în ceea ce privește donația făcută Statului R de către reclamant, față de adresa nr.-/2008 a MEF, bunul nu figurează în domeniul public al statului, figurând per a contrario în domeniul privat, s-a apreciat întemeiat demersul reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Statul R prin Consiliul Local al Comunei, Primarul Comunei, iar al reclamantei în contradictoriu cu Statul Român prin prin DGFP T, motiv pentru care a fost admisă acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, s-a constatat nulitatea absolută a donației cotei de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a făcută de către reclamant Statului Român, precum și preluarea fără titlu valabil a cotei de din imobilul înscris în CF nr.949, nr.top.332-333/a de la reclamantă și s-a dispus radierea dreptului de proprietate al pârâtului Statul Român revenindu-se astfel la situația anterioară de CF.
Impotriva hotărârii au formulat recurs pârâții Statul R prin Consiliul Local si Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de
Prin decizia civilă nr.654/10.07.2009 Tribunalul Timișa admis apelurile declarate de pârâții Statul R prin Consiliul Local si Primarul Comunei și Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de DGFP T, împotriva sentinței civile nr.13948 din 06.11.2008, pronunțată de Judecătoria in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimații - reclamanți si, prin mandatar -
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
A respins cererea de chemare in judecata formulata si precizată de reclamanții si împotriva paratului Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui parat.
A admis excepția inadmisibilității acțiunii formulata împotriva pârâților Statul R prin Consiliul Local si Primarul Comunei.
A respins ca inadmisibila cererea de chemare in judecata formulata de aceiași reclamanți împotriva pârâților Statul R prin Consiliul Local si Primarul Comunei.
A respins cererea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel.
A obligat intimații si la plata către apelanții Statul R prin Consiliul Local si Primarul Comunei a sumei de 1220,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, respectiv cate 610,15 lei fiecare dintre acești intimați.
Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Imobilul in litigiu face parte din imobilele ce fac obiectul de reglementare al articolelor 1 si 2 din Legea 10/2001, valorificarea drepturilor foștilor proprietari deposedați asupra imobilelor preluate abuziv trebuind a fi făcută in conformitate cu prevederile acestei legi. Reclamanții nu mai pot deci formula o acțiune in revendicare pe dreptul comun, întemeiată pe dispozițiile art.480 cod civil după intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001, lege speciala ce deroga de la dreptul general.
Impotriva deciziei civile nr.654/10.07.2009 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanții si, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivarea cererii de recurs s-a susținut că tribunalul în mod greșit a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr.10/2001, decizia instanței de apel fiind dată cu încălcarea art.20 alin.2 din Constituția României, a Deciziei nr.33/9.06.2008, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispozițiilor art.1 din primul Protocol Adițional la Convenție, a jurisprudenței CEDO și a Hotărârii din 13 ianuarie 2009, pronunțată în cauza Faimblat vs.România.
Prin decizia pronunțată, Tribunalul Timișa încălcat și art.329 alin.3 pr.civ. potrivit căruia soluțiile pronunțate în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate, dar se pare că, pentru completul care a judecat apelul, nu este obligatorie nici legea și nici deciziile date în interesul legii pentru că le-a ignorat în totalitate.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, invocată de către recurente și reținută de instanța de apel, s-a constatat că această excepție este neîntemeiată deoarece, așa cum rezultă din Decizia nr.33/9.06.2008, dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, dacă există neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Se precizează că această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Astfel, existând neconcordanță între Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția are prioritate în cazul acțiunii întemeiată pe dreptul comun.
In consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
In drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
Intimații Consiliul Local al comunei, Primarul Comunei au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca fiind nefondat, hotărârea instanței de apel fiind legală.
S-a susținut că față de art.480-481 Cod civil, reglementările Legii nr.10/2001 sunt speciale, iar mecanismul de punere în aplicare a acestei legi este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie. Astfel, înainte de a se adresa instanței judecătorești, reclamanții aveau obligativitatea de parcurge procedura prealabilă prevăzută de legea specială, în art.21 și următoarele, obligație impusă și de art.109 alin.2 pr.civ.
In aceste condiții, reclamanții nu mai sunt îndreptățiți să formuleze acțiunea în revendicare potrivit dreptului comun, respectiv art.480-481 Cod civil și să solicite restituirea în natură, respectiv despăgubiri în echivalent pentru imobilul naționalizat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Intimata T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat de asemenea respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamanți, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap. la art.312 alin.3 pr.civ. a constatat că este fondat.
In virtutea accesului liber la justiție, statuat de art.21 din Constituția României, reclamanții au dreptul se a se adresa instanțelor de judecată și de a solicita acestora verificarea valabilității titlului, în baza căruia imobilul a trecut în proprietatea Statului Român.
De asemenea, potrivit disp.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanții au dreptul la acces la justiție.
In raport de cele de mai sus, soluția tribunalului aduce atingere la dreptul reclamantului de acces la instanță așa cum este garantat de art.6 din Convenție.
De altfel, este sancționabilă și din perspectiva art.1 din primul protocol adițional la CEDO, și cu raportare la jurisprudența Curții Europene și în particular, la cauzele în care România a fost parte (a se vedea cauzele, d).
Mai mult, prin Decizia nr.33 din 9.06.2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dacă există neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate.
S-a precizat că această prioritate -poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului de fond, obiectul acțiunii promovate de reclamant vizează revendicarea imobilului ce a trecut în proprietatea Statului în temeiul Decretului nr.223/1974.
In prezent imobilul în litigiu se află în proprietatea Statului, nefiind înstrăinat.
Acțiunea în revendicare întemeiată pe disp.art.480 Cod civil și 481 Cod civil este admisibilă iar prin adoptarea Legii nr.10/2001 intenția legiuitorului a fost de a facilita acordarea măsurilor reparatorii printr-o procedură specială, nicidecum de a paraliza demersurile judiciare ale foștilor proprietari de a supune verificării valabilității trecerii bunului în proprietatea Statului pe calea dreptului comun.
Pe de altă parte, potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există o normă de drept intern și un tratat internațional, au prioritate reglementările internaționale, situație în care instanța are obligația de se raporta în soluționarea demersului judiciar inițiat de reclamanți la art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție și la Decizia pronunțată în interesul legii dată de Înalta Curte de casație și Justiție la 9.06.2008 publicată în Monitorul Oficial la 10.06.2006.
In consecință, față de considerentele expuse mai-sus Curtea, urmează ca în baza art.312 alin.3 pr.civ. să admită recursul de față declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.654/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va casa decizia civilă recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de față declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.654/10.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia civilă recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe respectiv Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.EN/6.11.2009
Dact.MM/2 ex./9.11.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
