Obligație de a face. Decizia 944/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 944/
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții, și și de pârâta SC SA, împotriva deciziei civile nr.83/A/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți, și avocat, iar pentru pârâta recurentă SC SA se prezintă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursurile au fost declarate în termen și au fost legal timbrate cu suma de câte 9,50 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, fiecare.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, reprezentantul pârâtei recurente - consilier juridic depune la dosar note scrise și un set de înscrisuri.
Reprezentanta reclamanților recurenți - avocat, depune la dosar delegația avocațială de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate în sensul menținerii ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente - consilier juridic solicită a se lua act de renunțarea la judecata recursului pârâtei. Față de recursul declarat de reclamanți, solicită respingerea acestuia și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, reclamanții nedovedindu-și pe fond acțiunea, conform notelor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la vânzarea imobilelor a căror chiriași sunt reclamanții, în condițiile Legii nr.85/1992, republicată, la prețul stabilit prin Decretul nr.61/1990, completat de Decretul nr.93/1997.
In susținerea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, în calitate de angajați ai SC SA, au încheiat contracte de închiriere asupra apartamentelor în care locuiesc, iar după privatizarea societății la care și-au desfășurat activitatea, au formulat cereri pentru cumpărarea apartamentelor. Reclamanții au mai susținut că pârâta a oferit un preț de vânzare foarte mare, reclamanții fiind în imposibilitate de a achita vreodată suma de 160.000 euro.
Prin sentința civilă nr.863/07.04.2008, prima instanță admis în parte, acțiunea civilă, respectiv a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA, a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții, împotriva pârâtei SC SA, a obligat pârâta la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, privind apartamentele deținute de reclamanții, și, în condițiile Decretului nr.61/1990, Decretului nr.93/1977 și ale Legii nr.85/1992 și a obligat pârâta la plata, către reclamanții, și, a sumei de 1.819 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, conform extrasului CF.1570, nr.top. BV104/, nr.cad.549, compus din locuințe, magazii și teren în suprafață de 25.756 mp. asupra imobilelor este proprietară pârâta, prin cumpărare la licitație, cu înscrierea nr.6266/2005, de sub 46.
Așa cum s-a susținut de părți, aceste imobile au fost proprietatea SC SA, care în urma intrării în procedura lichidării, a vândut, la licitație, imobilele în care locuiau, în calitate de chiriași, reclamanților, și.
Față de reclamanții, și, întrucât aceștia nu au făcut dovada calității de chiriași, prin depunerea contractelor de închiriere, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins acțiunea formulată de aceștia.
În ceea ce privește restul reclamanților, aceștia au făcut dovada calității lor de chiriași ai fostei proprietare SC SA, prin depunerea contractelor de închiriere încheiate cu reclamanții în perioada anilor 1983, 1998-2000, pe un termen de închiriere de 1 an.
La expirarea termenului închirierii, reclamanții au continuat să locuiască în aceleași apartamente, achitând în continuare chiria. Această chirie a fost achitată până în anul 2004, când SC SA a intrat în procedura lichidării, fapt recunoscut chiar și de actuala proprietară, care nu a solicitat, până în prezent, prin nici o acțiune, contravaloarea acelor chirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta SC SA B, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii introductive.
În susținerea apelului s-a arătat că, prin hotărârea civilă apelată, nu a fost soluționată excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și nu a fost respectat principiul disponibilității, întrucât instanța de fond a soluționat cererea principală invocând dispozițiile art.1436 și art.1437 Cod civil, ori reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.85/1992 și ale Decretului- Lege nr.61/1990.
S-a învederat că toate contractele de închiriere invocate s-au încheiat pe durată determinată, respectiv până în anul 2000, dată la care proprietarul imobilelor în discuție era SC, iar reclamanții nu au făcut dovada formulării unor cereri de cumpărare a imobilelor în condițiile Decretului - Lege nr.61/1990.
S-a arătat că de la această dată (2000), până în anul 2004, când SC SA a devenit proprietar prin licitație publică, reclamanții nu au achitat chiria aferentă spațiilor locative pe care le dețin, neproducând probe în acest sens.
De asemenea, nu au fost prezentate dovezi din care să rezulte că reclamanții au solicitat în mod expres închirierea sau contracte de vânzare-cumpărare în condițiile de prețuire stabilite prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 04.04.2007 a SC SA
Nici în privința cheltuielilor de judecată, a susținut pârâta, nu s-a procedat la o aplicare corectă a dispozițiilor art.276 și art.277 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.83/A/14.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis apelul declarat de apelanta SC SA B împotriva sentinței civile nr.863/07.04.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de intimații reclamanți.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ce privește nesoluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocat de către apelantă, deși pusă în discuția părților prin încheierea ședinței de judecată din 28.01.2008 și 03.03.2008, nu s-a pronunțat în mod expres, reținând doar lipsa calității procesuale active a reclamanților, și care nu au făcut dovada că dețin calitatea de chiriași.
Însă, procedând la verificarea calității de chiriași a celorlalți reclamanți, prima instanță a reținut că aceștia au calitatea de chiriași în temeiul contractelor de închiriere depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care față de aceștia și deci implicit față de reclamantul a pronunțat o soluție pe fondul cauzei.
Cu prilejul judecării în fond a cauzei, prima instanță a stabilit corect că dreptul de proprietate asupra imobilului de sub BV 104/C nr. cad. 549 teren cu locuințe și magazii de 25.756. al SC SA Baf ost întabulat în CF nr.1570 prin încheierea nr.6266/20.05.2005 prin cumpărare la licitație publică.
Rezultă că dreptul de proprietate s-a transmis apelantei intimate, în calitate de adjudecatar, în urma vânzării prin licitație, conform act 4139/2005 ( fila 59 dosar ).
Din acest considerent, având în vedere dispozițiile din secțiunea V, art.518 și art.519 Cod procedură civilă referitoare la efectele adjudecării imobilelor achiziționate în acest mod sunt dobândite,libere de sarcini, iar prin,întabulare, adjudecatorul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat potrivit regulilor de CF.
Față de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta SC SA B împotriva sentinței civile nr.863/07.04.2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și a schimbat în parte sentința civilă.
A respins acțiunea civilă formulată de intimații reclamanți.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
Impotriva deciziei civile nr.83/A/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanții, și, la data de 26.05.2009, cât și pârâta SC SA B, la data de 27.05.2009, aceasta din urmă prin declarația depusă la fila 28 dosar din data de 3 august 2009, renunțând la judecata recursului.
In motivarea recursului lor, reclamanții, și au criticat decizia civilă pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. susținând că, deși la dosar au fost administrate probe prin care au dovedit calitatea de chiriași ai imobilelor în litigiu, ce le-au fost acordate ca și locuințe de serviciu de către SC SA. Au mai precizat faptul că au formulat cereri pentru cumpărarea acestor locuințe de serviciu încă din anul 2004, însă întrucât SC SA se afla în procedura lichidării judiciare, aceste cereri nu au fost soluționate mai mult, lichidatorul societății a procedat la vinderea imobilelor către pârâtă.
Reclamanții au invocat în favoarea lor tacita relocațiune a contractului de închiriere, apreciind că sunt incidente dispozițiile art.1437 și art.1452 civ. operând un nou contract de locațiune pe perioadă nedeterminată, dovadă fiind faptul că ei locuiesc și în prezent în aceleași imobile.
In această situație, reclamanții susțin că raportat la dispozițiile art.1441 civ. cumpărătorul este dator să respecte locațiunea făcută înainte de vânzare, cu atât mai mult cu cât pârâta a comunicat reclamanților intenția ei de vânzare a imobilelor, ceea ce presupune că a acceptat tacita relocațiune și deci, în cazul de față sunt incidente dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 republicată, prețul de vânzare urmând a se face în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990.
Nu în ultimul rând au fost invocate dispozițiile art.44 și 47 alin.1 din Constituție cu privire la măsurile de protecție socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor cumpărători care restrâng, pentru un motiv de interes general, libertatea contractuală.
In consecință, reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanți, în raport de actele depuse la dosar, obiectul acțiunii și dispozițiile art.299, 312 alin.1 pr.civ. raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.85/1992 și dispozițiile Decretului-Lege nr.61/1990, invocate ca și temei de drept în susținerea acțiunii civile, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Imobilul în litigiu intabulat în cartea funciară 1570 este proprietatea tabulară a pârâtei SC SA B, dobândit prin cumpărare la licitație publică, astfel cum rezultă din extrasul de CF depus la fila 59 dosar fond.
Pornind de la titlul în baza căruia pârâta a devenit proprietar asupra acestui imobil, cumpărare la licitație publică, și având în vedere reglementarea specială relativ la această modalitate de dobândire în proprietate, astfel cum este reglementată în dispozițiile art.518, 519.pr.civ. (relativ la efectele adjudecării imobilelor), în aliniatul 3 al art.518 făcându-se mențiunea expresă că "de la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță", Curtea apreciază că în mod corect tribunalul respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanți în sensul obligării pârâtei SC SA B la vânzarea locuințelor pe care le ocupă ca și chiriaș, în condițiile Legii nr.85/1992 republicată, la prețul stabilit în condițiile Decretului-Lege nr.61/1990.
Deși reclamanții au invocat în susținerea demersului lor judiciar valabilitatea contractelor de închiriere deținute anterior ca urmare a tacitei relocațiuni în condițiile art.1437 și urm. civ. din actele depuse la dosar rezultă că aceste contracte de închiriere încheiate cu SC SA, expiraseră din anul 2000, iar dobândirea de către pârâta SC SA a dreptului de proprietate asupra imobilului prin cumpărare la licitație publică, în anul 2004, cu înștiințarea vânzării acestor imobile la prețul pieței libere, justifică respingerea cererii formulate de aceștia de obligare a pârâtei la vânzarea acestor locuințe.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.299, 312 alin.1 pr.civ. Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă și corectă interpretare a dispozițiilor legale în materie, respectiv a dispozițiilor art.518-519.pr.civ. raportat la disp.art.7 din Legea nr.85/1992 republicată și, nefiind incident nici un temei de drept din cele invocate de reclamanți în susținerea recursului, îl va respinge ca nefondat.
In baza dispozițiilor art.246 pr.civ. Curtea va lua act de renunțarea pârâtei SC SA B la judecata recursului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, și, împotriva deciziei civile nr.83/A/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Ia act de renunțarea pârâtei SC SA B împotriva aceleiași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/21.12.2009
Tehnored./M/ 2 ex./21.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Marinela Giurgincă, Erica Nistor
