Anulare act. Decizia 9959/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9959
Ședința publică de la 14 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1220/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru repetarea procedurii de citare, iar recurenta cere și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se solicită judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanta a contestat Deciziile nr.3 emise de Școala cu cls.I-VIII la data de 24.02.2006 solicitând drepturi salariale conform art.166 al.1 Codul muncii.
In motivarea contestației, reclamanta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art.268 al. 2, lit. a, b, c,d, e și f din Codul muncii fiind vorba despre două decizii cu conținut diferit. Astfel, potrivit uneia dintre acestea, valabilitatea deciziei nr.69/1.10.2005 încetează la data de 24.11.2005, iar potrivit celeilalte la data de 24.02.2006.
A solicitat de asemenea, îndemnizația de secretar din luna 2005 și până în prezent, reactualizată cu indicele de inflație și remedierea statului de plată în sensul includerii în conținutul acesteia a unui număr de 23 zile lucrătoare și nu 19, ținând cont de faptul că, i-a mai rămas neefectuat un rest de 5 zile din concediul de odihnă aferent anului școlar 2006 / 2007.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar acte.
În apărare, intimata a formulat și a depus la dosar întâmpinare arătând că, reclamanta a fost supusă unei cercetări prealabile disciplinare pentru un incident ce a avut loc în cursul anului 2007, însă cercetarea nu fost finalizată, astfel că deciziile emise nu și-au produs efecte, iar contractul de muncă al reclamantei nu a înregistrat modificări.
Prin sentința nr.1220 din 30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliu în comuna județul M în contradictoriu cu pârâta Școala cu clasele I-VIII cu sediul în comuna, județul
S-a reținut că prin Dispoziția nr. 69/1.10.2005 emisă de conducerea Școlii coordonatoare, reclamanta a fost numită în funcția de secretar de școală cu un sfert de normă, urmând a fi retribuită la plata cu ora prin cumul.
La data respectivă, reclamanta îndeplinea și funcția de învățătoare la Școala.
Ulterior, la data de 24.02.2006, noul director numit al Școlii a dispus încetarea valabilității deciziei de numire a reclamantei în funcția de secretar, constatând că în această funcție a fost numită o altă persoană, validată de Consiliul de Administrație al școlii, decizia de încetare fiindu-i comunicată și reclamantei.
Numirea reclamantei în funcția de secretar cu un sfert de normă și exercitarea de către aceasta a atribuțiilor specifice conform deciziei emise, a avut caracter temporar și nu a dus la modificarea contractului de muncă al reclamantei încheiat ca urmare a pregătirii profesionale a acesteia. Practic, prin decizia emisă, angajatorul a dispus ca reclamanta să îndeplinească și alte atribuții, remunerate corespunzător, considerându-se că nu mai este nevoie de vreo formalitate ori să intervină un alt act scris (o modificare sau completare a carnetului de muncă), astfel că, pentru simetrie încetarea exercitării acestor atribuții s-a dispus printr-un act similar celui inițial emis. Este o aplicare a principiului simetriei actelor juridice, astfel că nu se poate considera că măsura înlocuirii din funcția de secretar avea caracterul unei măsuri disciplinare, măsură care ar fi trebuit să fie precedată de o cercetare prealabilă specifică, iar actul în baza căruia s-a dispus să fie emis în condițiile art.268 al.2 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, sub acest aspect, acțiunea a fost respinsă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale constând în indemnizația de secretar începând cu luna 2005 și până în prezent, pentru considerentele sus expuse se apreciază că pârâta nu datorează reclamantei această sumă, de vreme ce nu a mai fost prestată în mod corelativ și munca specifică, plata îndemnizației fiind o consecință a prestării unei munci, motiv pentru care urmează a fi respins și acest capăt de cerere.
In privința îndemnizației de concediu solicitată, s-a constatat că aceasta nu se restituie, ci în situația în care angajatorul înțelege să-l recheme pe salariat din concediu, se va proceda la regularizarea plăților în raport cu îndemnizația aferentă zilelor de concediu neefectuat și cu îndemnizația pentru perioada lucrată după întreruperea concediului sau cu drepturile cuvenite pe această perioadă, după caz. Cum din actele anexate la dosar de către reclamantă nu rezultă încălcarea dreptului acesteia la efectuarea concediului său legal de odihnă și la plata îndemnizației corespunzătoare, s-a dispus și respingerea acestui capăt de cerere. S-a constatat că reclamanta s-a aflat în imposibilitatea de a efectua integral concediul legal de odihnă aferent anului școlar 2006 -2007 datorită stării de sănătate certificată de acte medicale și potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997, restul de concediu rămas neefectuat a fost planificat pentru vacanța anului școlar următor. Așa cum rezultă din memoriul anexat de reclamantă la dosar, această restanță a fost efectuată în vacanța din cursul lunii octombrie a anului școlar 2007 - 2008, astfel că aceasta nu avea cum să fie considerată în activitate, numărul de ore efectiv lucrate fiind diminuat în mod corespunzător.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta susținând că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor din Codul muncii care reglementează raporturile de muncă cu privire la schimbarea locului de muncă.
Arată reclamanta că, în mod greșit a fost schimbată din funcția de secretar al școlii și a fost angajată în locul său o altă persoană, și că se impunea obligarea școlii să-i plătească suma de bani pentru 1/4, aferentă funcției de secretar pe care a îndeplinit-o, în cadrul pârâtei.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse în dosarul acuzei rezultă că, prin dispoziția nr. 69/01.10.2005 reclamanta a fost numită în funcția de secretar în cadrul pârâtei, cu un sfert de normă, urmând să fie retribuită la plata cu ora prin cumul, deoarece îndeplinea și funcția de învățătoare, în cadrul aceleiași unități școlare.
Astfel, prin această dispoziție pârâtul a dispus ca pe lângă funcția de învățătoare reclamanta să efectueze și lucrările de secretariat urmând să fie retribuită, pentru această activitate, la plata cu ora prin cumul.
În carnetul de muncă al reclamantei nu au fost făcute mențiuni cu privire la funcția de secretar, cu o normă de 1/4, îndeplinită în cadrul pârâtei.
Ulterior, la data de 24.11.2005, Consiliul de Administrație al școlii, prin decizia nr. 3/2006, a dispus încetarea deciziei de numire a reclamantei în funcția de secretar al școlii, cu normă de 1/4, urmând ca aceasta să-și desfășoare activitatea ca învățătoare în cadrul unității școlare.
Prin probele administrate, în cauză, nu s-a făcut dovada că dispoziția ce a dus la încetarea activității, ca secretar de școală a reclamantei constituie o sancțiune disciplinară, în sensul dispozițiilor din Codul muncii sau Statutului cadrelor didactice.
În considerarea celor prezentate instanța constată că nu se impunea analizarea cererii formulate de reclamantă ca o contestați împotriva unei decizii emise nelegal de angajator ci ca o acțiune în pretenții, deoarece aceasta solicită plata contravalorii co neefectuat și a drepturilor salariale, în cotă de 1/4, cât a îndeplinit funcția de secretară.
Or, prin sentința, pronunțată la fond, au fost soluționate și aceste capete de cerere, reținându-se că pârâta nu datorează sumele către reclamantă deoarece pe de o parte aceasta nu a prestat activitatea, iar pe de altă parte, concediul de odihnă neefectuat urmează să îl ia în vacanțele școlare, așa cum a fost înștiințată, prin adresa nr.349/30.08.2007, aflată la fila 4 în dosarul instanței de fond.
Potrivit actului sus menționat, efectuarea concediului de odihnă al reclamantei pentru anul școlar 2006/2007 a fost aprobat în ședința Consiliului de Administrație din data de 12.06.2007, ca urmare a solicitării scrise formulate de reclamantă, prin cererea înregistrată sub nr.221/11.06.2007.
Conform aceluiași act, " Deoarece concediul de odihnă a fost întrerupt, în perioada 01 - 07.2007, de concediul medical, conform Legii nr.128/1997, art. 103, lit. e, neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanțele anului școlar următor."
Așa fiind recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1220/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Școala cu clasele I-VIII, având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.11.2008
Tehn.2 ex
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
