Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006/R/2009
Ședința publică din 21 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja președintele secției
- - - vicepreședinte al instanței
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și alții, împotriva sentinței civile nr. 39/F din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚAN și DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, cons. jur., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ solicită respingerea recursului declarat de reclamanți și menținerea hotărârii instanței de fond.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.39/F din 31 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins, ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale a instanței precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL PUBLIC, excepții invocate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, G, -A, G, ȘI, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC prin Procurorul general al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BISTRIȚA -N și - din cadrul Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
S-a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că in coroborarea dispozițiilor art.137 proc.civ. art.2 pct.1 lit."c" proc.civ. art.67-68 din Legea 168/1999, astfel cum a fost modificată, art.284 din Codul muncii, tribunalul a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Bistrița -N invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție, în soluționarea prezentei acțiuni, motivat de faptul că pretențiile salariale ale reclamanților derivă din raporturile juridice de muncă, intrând în categoria conflictelor de drepturi astfel că, din acest punct de vedere este competent tribunalul și drept consecință, litigiul intrând în categoria conflictelor de drepturi a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de același pârât.
Examinând în fond pretenția reclamanților dedusă judecății, tribunalul a reținut că re clamanții au calitatea profesională de procurori în cadrul parchetelor din raza județului B-N, aporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de dreptul muncii, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 295 al. 2 din Legea 53/2003.
Fundamentarea măsurii de acordare a stimulentelor financiare a fost bazată pe prevederile art.4 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004, respectiv Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, acordarea stimulentelor realizându-se cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia precum și unor categorii de personal din cadrul instanțelor.
rin Hotărârea nr.15/23.01.2006, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări indirecte, potrivit art. 2 al.1- al.2, art.6 lit c, art.8 al.3, art. 19 al. 4 din OG 137/2000 având în vedere faptul că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei, doar pentru judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani încălcându-se astfel principiul egalității de tratament judiciar, însă discriminarea a fost constatată în cadrul aceleași categorii sociale, respectiv JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
În aceste condiții, Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 nu este opozabil Ministerului Public, acesta fiind act administrativ emis de Ministerul Justiției în calitatea sa de ordonator principal de credite. Acesta are atribuții de dispoziție și de gestiune doar asupra bugetului propriu și al unităților de instanță subordonate, nu și asupra bugetului altor ordonatori principali de credite, în speță MINISTERUL PUBLIC.
Prin prisma aspectelor reținute și apreciind că nu se poate reține existența unei discriminări în sensul art.5 din Codul muncii, art.1 din OUG nr.137/2000 și nici în sensul art.2 din Declarația Universală a drepturilor omului sau a celor prevăzute în Convenția OIM nr.111/1958, față de personalul din instanțe căruia Ministerul Justiției a înțeles să acorde stimulente financiare, instanța a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, astfel că în temeiul art.281 și urm. din Codul munciia fost respinsă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Economiei și Finanțelor invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a apreciat că acesta nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății în această cauză, lipsindu-i legitimarea procesual pasivă întrucât drepturile bănești în discuție provin din fondul special pentru stimularea personalului din sistemul justiției constituit în baza art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, astfel că s-a admis excepția invocată de acesta.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând casarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au arătat că hotărârea instanței de fond este în parte greșită, deoarece și reclamanții ca parte a categoriei generale de personal din Ministerul d e Justiție au dreptul, potrivit art.16 alin.1 din Constituția României, fără nici o discriminare, la salariu, sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală și că la nivel de principiu, deși Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 nu îi vizează direct pentru faptul că nu sunt angajații Ministerului Justiției, are incidență egalitatea de tratament în salarizare.
Apreciază că potrivit principiului egalității de tratament în salarizare, ar trebuie să le fie recunoscut dreptul de a beneficia de stimulentul financiar acordat prin ordin judecătorilor cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, salariul compunându-se, potrivit art.155 muncii din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri. Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, care favorizează doar o categorie de magistrați - judecătorii cu vechime în activitate între 0 și 3 ani, nu poate justifica existența unui scop legitim pentru a aduce atingere dreptului celorlalți magistrați de a beneficia de completarea drepturilor salariale cu stimulentul acordat categoriei favorizate în sumă de 1700 lei.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamanți, Curtea reține următoarele:
Acțiunea reclamanților se întemeiază pe prevederile Ordinului MJ nr. 1921/C/15.12.2005 prin care s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente pentru personalul din sistemul justiției, conform anexei care face parte integrantă din ordin.
Potrivit acestei anexe, repartizarea fondului de stimulente s-a făcut pe ordonatorii din 40 de județe ale țării, Municipiul B, și Ministerul Justiției pentru: funcționari publici, personal contractual, consilieri de probațiune și JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
Reiese din cele arătate că emitentul ordinului, în calitate de ordonator principal de credite a indicat categoriile de personal care sunt angajate în sistemul al cărui ordonator de credite este ministrul justiției, care urmau să beneficieze de respectivele stimulente.
Practic, ordinul invocat este emis de un ordonator principal de credite, beneficiarii fiind angajații sistemului gestionat de acest ordonator.
Reclamanții au funcția de procurori, fiind angajați în cadrul Ministerului Public.
Potrivit art. 70 alin. 1 și 4 din Legea nr. 304/2004, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite.
Reiese din cele arătate că, reclamanții se prevalează de un ordin emis de un ordonator principal de credite, altul decât cel care gestionează un alt buget decât cel în vederea administrării căruia s-a emis ordinul invocat de reclamantă.
Este evident că, ordinul invocat îi vizează numai pe angajații Ministerului Justiției, iar reclamanții sunt angajații Ministerului Public.
Așa fiind, față și de considerentele corect reținute de tribunal în sentința atacată, văzând și dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, G, G, -A, împotriva sentinței civile nr. 39/F din 31 ianuarie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./2ex.
26.05.2009
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Gabriella Purja
