Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1182/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1182/R-CM
Ședința publică din 24 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.74/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenta- pârâtă și intimații-reclamanți și
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta- pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.10.2008 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții și G au chemat în judecată pe pârâta, solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, pentru anii 2005-2007, actualizată la data plății efective, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că potrivit art. 157 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin. 1 lit. e din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paște și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază, fapt ce rezultă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă. La nivelul s-a încheiat actul adițional nr.1/25.10.2007 care constituie punctul de vedere real al partenerilor de dialog social cu privire la modalitatea de acordare a primelor de Paște și C și care prevede expres că primele respective au fost incluse în salariu în anul 2003 și au rămas incluse în continuare și în anii următori, astfel că admiterea acțiunii reclamanților ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a acestora.
A mai precizat pârâta că solicită în subsidiar acordarea drepturilor salariale în raport de cuantumul salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevăd dispozițiile art.157, 158 din contractul colectiv de muncă și care a fost comunicat prin adresa depusă la dosar, cu mențiunea că aceasta cuprinde sumele brute.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă la data de 14 ianuarie 2009, reținându-se că potrivit art.157 din contractul colectiv de muncă la nivel de încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
.e) a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit.c) a aceluiași text legal.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.74/CM din 16 ianuarie 2009, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare neacordate reprezentând prima de C pe anul 2005 și prima de Paște pe anul 2006, iar reclamantului G prima de C pe anul 2005, primele de Paște și C pe anul 2006 și prima de Paște pentru anul 2007, drepturi ce se vor calcula în raport de salariul de bază mediu la nivelul unității pârâte, din care se vor deduce contribuțiile corespunzătoare, șomaj și impozit și se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că eclamanții au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetul de muncă al acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.157 alin.1, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alin.2 al respectivului articol s-a precizat că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul, pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 menținut dispozițiile art.157 alin.1, însă alin.2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.157 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.157.
Potrivit art.969 od civil, voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.157 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
După cum rt.157 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, tribunalul a constatat că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art.287 din Codul muncii.
Instanța de fond a reținut că prin noile modificări aduse contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, prin actul adițional nr.1/25.10.2007 la nivel de s-a prevăzut că interpretarea art.158 alin.1 și 2, precum și art.157 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivelul este în sensul că primele de Paște și C, începând cu anul 2003 au fost incluse în salariul de bază. Art.7 din contractul colectiv de muncă pe 2007 la nivel de prevede la alin.1 că "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior".
2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea".
În consecință, tribunalul a constatat că reclamanților li se cuvin drepturile salariale solicitate pe perioada 2004-2007 în parte, ținând seama de perioada efectiv lucrată de fiecare din ei.
Pentru aceste considerente și în raport de dispozițiile art.157 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de, coroborate cu prevederile art.236 alin.4 din Codul muncii și cu cele ale art.969 od civil, cererea reclamanților a fost privită ca întemeiată în parte, fiind admisă ca atare.
Actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a fost dispusă în baza art.161 alin.4 din Codul muncii.
Împotriva sentinței civile nr.74/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în termen a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- Apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale constituie contravaloarea muncii prestate, sunt menționate în contractul individual de muncă și se acordă periodic.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Astfel, se arată, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- Se arată în al doilea motiv de recurs că motivarea sentinței este sumară și neconvingătoare.
Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.158 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este combătută de interpretarea logică a acestora.
Textul alin.2 al art.158 din contractele colective de muncă, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat nu ar mai fi avut niciun rost în anii următori dacă părțile semnatare nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Alineatul care explică ce s-a întâmplat în anul 2003, menținut și în anii următori are rostul de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime, adică faptul că și în 2004, 2005, 2006 se va proceda așa cum s-a procedat în 2003.
Această argumentație este întărită și de Actul Adițional din data de 25.10.2007, care arată sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul societății, care a fost voința internă a părților.
- Al treilea motiv de recurs vizează împrejurarea că în mod greșit a fost obligată să plătească reclamanților prima de C pe anul 2007, în condițiile în care prin Adițional la data de 25.10.2007 s-a reglementat această problemă a primelor.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
Examinând criticile formulate se constată că nu sunt întemeiate, iar recursul nu este fondat.
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat.
salariale de Paște și de C au fost de altfel incluse în salariul de bază al tuturor salariaților pentru anul 2003, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul pe anii 2004-2006, art.158 are un singur alineat, în care se prevede că de Paște și de C, salariații acestei societăți comerciale vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Abia în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007 la nivelul se adaugă acestui alineat un al doilea, prin care se stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale menționate în primul alineat au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 19.06.2007 la A, negocierea acestor drepturi salariale suplimentare a fost preluată în forma anterioară cu cele două alineate. S-a schimbat numai numărul articolului din 158 în 157.
S-a susținut că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză - art.158 alin.1.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Pentru argumentele expuse anterior, se constată că nici cel de-al treilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Rezultă că nu se regăsesc, cu privire la hotărârea criticată, cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmând ca recursul declarat de pârâta să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.74/CM din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
