Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1346/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 25 din 17 septembrie 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr- privind și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că doamna judecător - membru al completului de judecată 7 R - este incompatibilă în cauză întrucât s-au pronunțat pe fond, în compunerea completului de judecată intrând domnul judecător conform programării de permanență în materie.
La termenul de judecată de azi, instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 25 din 17 septembrie 2008 Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele, - și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru hotărî astfel instanța a reținut că, pretențiile formulate de către reclamanți derivă din existența și aplicarea unor dispoziții legale privind salarizarea - element fundamental al raportului juridic de muncă -, ceea ce conferă litigiului dedus judecății caracterul unui conflict de drepturi aparținând sferei dreptului muncii, cu privire la care CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nu are calitate procesuală pasivă, nefiind angajator. De altfel reclamanții nu au formulat un petit prin care să aibă pretenții față de acest pârât.
Cu privire la fondul cauzei, curtea a constatat că în condițiile în care atribuțiile fiecărei categorii din cele invocate de către reclamanți, anume grefierii și grefierii-arhivari, sunt diferite, potrivit art. 54 și art. 62 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin nr. 387/2005, înseamnă că la salarizarea fiecărei categorii s-a avut în vedere că acestea sunt două categorii profesionale distincte cu activități diferite.
Dacă sunt categorii distincte cu activități diferite nu poate fi vorba de discriminare deoarece discriminarea poate apărea doar în cazurile de încălcare a principiului egalității. Or, dacă nu sunt situații egale nu poate exista discriminare deoarece doar în situații de egalitate tratamentul trebuie să fie egal, nediscriminatoriu.
În acest sens art. 1. alin. 3 din nr.OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile iar art. 2 alin. 1 din același act normativ precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire făcută în condiții de egalitate a persoanelor.
Curtea a reținut că încadrarea ca grefier nu este singura condiție avută în vedere la acordarea salarului ci la această condiție trebuie adăugat felul activității în funcție de care legiuitorul înțelege să reglementeze sau nu acordarea unui salar și în cuantum diferit.
Reclamanții nu se aflau în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează salarul ca și pentru grefieri deoarece fiecare dintre aceștia exercită o activitate diferită.
Nu în ultimul rând, potrivit deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, - și solicitând admiterea acestuia.
În motivare reclamanții precizează că dreptul de a fi retribuit într-un echitabil și nediscriminatoriu în raport cu munca efectuată, nivelul pregătirii profesionale și al cerințelor postului este prevăzut în Constituția și Legislația din România. Întrucât ca angajați au Ministerului Justiției nu aveau posibilitatea de a-și negocia salarizarea, socotindu-se îndreptățiți a se adresa instanței de judecată în apărarea drepturilor lor.
Mai precizează că pe parcursul anilor s-au adăugat noi cerințe la atribuțiile grefierului arhivar și registrator cum ar fi obligativitatea operării evidenței în sistem informatizat, informarea directă a justițiabililor la nivelul acestor departamente (judecător de serviciu doar supervizând activitatea de informare).
Consideră că munca acestei categorii de personal auxiliar NU este una necalificată, iar încadrarea acesteia nivelul salariului minim pe economie și salarizare la nivel a 55% din salariul celorlalte categorii de personal auxiliar cu studii medii încadrați pe aceeași treaptă profesională, este nejustificată și discriminatorie.
De asemenea, aplicarea diferențiată a procentului de majorare salarială la promovarea treptei profesionale între aceste categorii de personal auxiliar este de asemenea fără temei.
Solicită instanței să se constate numărul extrem de redus al personalului încadrat pe aceste funcții, respectiv grefier arhivar și registrator, în raport cu volumul de muncă din aceste departamente, situație ce se justifică în fapt cu tendința de atribuire a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal auxiliar către persoane încadrate ca grefieri și salarizate conform încadrării. Or, atâta timp cât persoane ce efectuează aceeași muncă sunt salarizate diferențiat consideră aceasta a fi o situație discriminatorie.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă ), Curtea de Apel apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic a reținut prima instanță că potrivit art. 54 și art. 62 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor aprobat prin nr. 387/2005 atribuțiile grefierilor și grefierilor-arhivari sunt diferite, și, drept urmare salarizarea acestora trebuie să fie diferită.
Deoarece sunt categorii distincte cu activități diferite nu există discriminare deoarece aceasta poate apărea doar în cazurile de încălcare a principiului egalității, art. 1. alin. 3 din nr.OG 137/2000 prevede că exercitarea drepturilor enunțate în acest articol privește persoanele aflate în situații comparabile iar art. 2 alin. 1 din același act normativ precizează că prin discriminare se înțelege orice deosebire făcută în condiții de egalitate a persoanelor.
De asemenea, potrivit deciziei nr. 819/03.07.2008 a Curții Constituționale a României, prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea de Apel apreciază în temeiul considerentelor enunțate anterior că nu este cazul în prezenta speță.
Art. 2 alin. (2) pct.a) din Directiva 2000/78/CE privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (invocată de reclamanți) prevede că există discriminare în situația în care două persoane aflate în situație asemănătoare sunt tratate în mod diferit. Or, așa cum s-a precizat anterior grefierii arhivari și registratori nu se află în aceeași situație juridică cu ceilalți grefieri, în condițiile în care exercită activități diferite.
În consecință, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr. 25 din 17.09.2008 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.D/Dact.
2 ex./24.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Adrian Repede
