Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1350/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1350/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 667 din 15 aprilie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- privind și pe intervenienții, și alții și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursurile declarate de intervenienții și alții au fost disjunse de recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și soluționate în dosarul nr- prin Decizia civilă nr. 1108/R/2009 din 30 aprilie 2009.
În temeiul art. 306 alin. (2) Cod procedură civilă instanța invocă din oficiu ca motiv de recurs de ordine publică nelegala constituire a completului de judecată care a soluționat cauza în fond, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.667 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, invocate din oficiu de instanța și s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a respina excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
s-a respins excepția inadmisibilității și a necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, - și intervenienții în nume propriu, TA, fostă, -, -, B fostă, N, -A, AN, MB., TA, -A, G, fostă, A, A, -A, I, CERAT AN, -, -, U MB. MB., -, MB., -, G, TA, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj, pârâții fiind obligați, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, pentru perioada noiembrie 2000 - 15.04.2008.
Curtea de Apel Cluja fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cărțile de muncă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să efectueze demersurile necesare alocării fondurilor necesare plății sumelor de încasat cu acest titlu.
S-a respins cererea privind obligarea plății sumelor menționate și pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții și intervenienții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Cluj și judecătoriile aflate în raza teritorială a acestui tribunal.
În Legea nr.50/1996 era prevăzut sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în art.47, care a fost abrogat de Guvernul României prin OG 83/2000.
În conformitate cu Titlul IV din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, pentru elaborarea actelor normative, completarea, modificarea, abrogarea actelor normative sunt evenimente distincte care pot fi dispuse și efectuate prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv.
Prin urmare, abrogarea parțială a unui act normativ prin OG nr. 83/2000 reprezintă o modificare a acestuia efectuată printr-un act normativ de nivel inferior legii, respectiv printr-o ordonanță de guvern și nu se încadrează în limitele stabilite prin Legea nr. 125/2000.
Această intervenție a Guvernului României a prejudiciat magistrații și personalul auxiliar, deoarece ca urmare a specificului activității aceștia erau îndreptățiți să primească sporul de risc și suprasolicitare. Chiar dacă ulterior acestei intervenții au fost alte acte normative care au majorat indemnizațiile reclamanților, ele nu au privit acest spor, ci au adaptat în context general salariile persoanelor care lucrează în activitatea judiciară la situația economică a statului.
Întrucât toate aspectele avute în vedere la data adoptării prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 se regăsesc și în prezent în activitatea persoanelor vizate inclusiv a reclamanților, aceștia fiind și în prezent expuși riscului și suprasolicitării neuropsihice, dreptul reclamanților este actual și evident.
În acest sens, sunt de amintit și prevederile Directivei nr. 89/391/CEE, implementată în sistemul legislativ românesc prin Legea nr. 319/2006, care prin art. 6 prevăzut obligația generală a angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea angajaților sub toate aspectele legate de muncă. Ca urmare, art. 47 din Legea nr. 50/1996 se constituie într-un echivalent bănesc privind asigurarea securității și sănătății, iar sporul salarial indicat, fiind o compensație (în sensul îndeplinirii de către angajator a obligației imperativ prevăzute de art. 6 alin. 1 în actul normativ amintit), pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la care sunt supuși magistrații, se impune a fi menținut, cu atât mai mult cu cât pentru evitarea riscului magistrații sunt nevoiți să suporte cheltuieli suplimentare, cheltuieli interzise expres prin alin. 3 al art. 6 din Legea nr. 319/2006 și art. 7 alin. 6, care prevede că: "Măsurile privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio situație obligații financiare pentru lucrători". Acest spor trebuie acordat tocmai ca o măsură eficientă pentru combaterea riscurilor în profesie și pentru evitarea consecințelor negative ale suprasolicitării neuropsihice.
Așadar, afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin OG nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, deoarece guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu și să abroge dispoziții ale acestuia, iar abrogarea s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operațiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului inițial;
Raportat la art.57 din Legea nr. 24/2000, dispozițiile OG nr. 83/2000 nu au produs efectele juridice asupra textului cuprins în art. 47 din Legea nr. 50/1996. Nici ulterior aceste dispoziții legale nu au fost legal abrogate, expres sau implicit.
În consecință, excepțiile ridicate de pârâți sunt întemeiate doar parțial. Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității chemării in judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost ridicată în considerarea faptului că acest pârât ar fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu ceea ce nu este real, deoarece în acțiune și in cererea de intervenție acest minister a fost chemat pentru a efectua toate demersurile legale ce se impun în vederea asigurării acestor drepturi salariale.
Excepția prescripției nu poate fi luată în considerare, deoarece față de prevederile art.41 alin.2 și 53 din Constituția României abrogarea unui text legal făcută cu încălcarea Constituției nu a produs nici un efect în afară de acela al suspendării cursului prescripției extinctive.
Potrivit Deciziei 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție -secțiile unite, în dosar nr.5/2008 s-a statuat faptul că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% calculat la indemnizația brută, respectiv la salarul de bază brut lunar și după intrarea in vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, decizie care conform art.329 alin.3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Fiind vorba de drepturi salariale considerate ca stabilite și actuale, excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost respinsă, nefiind aplicabile prevederile art.36 alin.2 din OUG 27/2006. Totuși, drepturile salariale vor fi acordate până la data pronunțării, întrucât obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat-o ca deplin valabilă și nu în baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării, neputând constitui bază pentru un drept salarial în viitor.
În consecință, apreciind că drepturile salariale solicitate sunt întemeiate, tribunalul a admis în parte atât acțiunea reclamanților cât și a intervenienților în conformitate cu prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, raportat la art.155 muncii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de acest pârât.
În motivare a arătat că între reclamanți și pârât nu există un raport juridic care să permită acestora formularea unor pretenții în mod direct, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind lipsit de calitate procesuală pasivă.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la virarea fondurilor solicitate în lipsa aprobării rectificării bugetului conform unei propuneri a Ministerului Justiției.
Arată că elaborarea și adoptarea legilor de rectificare anuale este reglementată de Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și care presupune, conform art.15 alin.1 întocmirea unor propuneri de elaborare a unor proiecte de acte normative a căror aplicare atrage majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, inițiatorii având obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru creșterea cheltuielilor.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului, respectiv Parlamentului, potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002, Parlamentul este acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reclamanții -TA, --, -, -, MB.-, --, ȘI, prin recursul lor au solicitat casarea în parte a sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, reiterând aceleași motive de recurs ca și reclamanții și.
Reclamanții, -, B, -, TA, (fosta ) NORA, -, au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii promovată.
În motivare au arătat că în mod greșit instanța a respins obligarea intimaților la plata sumelor menționate și pentru viitor, apreciind ca obligația angajatorului de a plăti salariul este stabilită în baza unei legi pe care IC. a apreciat-o ca deplin valabilă și nu n baza hotărârii judecătorești care trebuie să se raporteze la legislația în vigoare la data pronunțării.
Decizia XXI pronunțată de la data de 10.03.2008 în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 proc.civ.după 3 zile de la data publicării în Of. însă intimații nu au înțeles să aplice dispozițiile acestei decizii, în prezent drepturile salariale fiind calculate fără sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, prin recursul său a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței cu respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că prin art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, acest articol a fost abrogat total și explicit.
Mai arată că având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale restante, în cauză sunt incidente dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit art.283 din muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În speță, termenul de prescripție a început să curgă pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare.
Prin Decizia civilă nr. 1108/R/30.- s-au disjuns recursurile declarate de intervenienții, (pentru perioada 01.07.2005-01.12.2007), și și pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIE și s-a format prezentul dosar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de părți și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Intervenienții, și sunt funcționari publici în cadrul Tribunalului Cluj, respectiv a Curții de Apel Cluj.
Conform art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede " auzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe". În consecință, completul de judecată care a soluționat în fond cauza trebuia să fie compus dintr-un singur judecător, șa cum prevede art. 54 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară.
Drept urmare, reținând că în primă instanță acțiunea reclamanților a fost soluționată în mod greșit de un complet specializat pe litigii de muncă (complet alcătuit conform art. 55 din Legea 304/2004 din 2 judecători și 2 asistenți judiciari), Curtea apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, completul care a soluționat cauza în fond nefiind compus dintr-un singur judecător, așa cum prevede în mod expres art. 54 din Legea 304/2004.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se vor admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, care va fi casată în partea privitoare la acțiunea intervenienților, și și se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj în complet de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 667 din 15.04.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în partea privitoare la acțiunea intervenienților, și și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj în complet de contencios administrativ.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.D/Dact.
3 ex./17.06.2009
Jud.fond: și
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Lucia Ștețca, Adrian Repede
