Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1321/R/2009
Ședința publică din data de 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1048 din 5 IUNIE 2008 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanta și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL SĂLAJ și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că doamna judecător - membru al completului de judecată 7 R - a formulat cerere de abținere de la judecarea cauzei întemeiată pe prev. art. 27 pct.1 proc.civ. cerere care a fost admisă prin încheierea dată în Cameră de Consiliu din data de 26 mai 2009. În compunerea completului de judecată a intrat domnul judecător conform programării de permanență în materie.
La termenul de judecată de azi, instanța reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1048 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale, lipsei calității procesuale pasive si a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTITIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, TRIBUNALUL SĂLAJ, CURTEA DE APEL CLUJ, si în consecință;
Au fost obligați pârâții de rd.1-3 în solidar la plata actualizată în raport cu indicele de inflație a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 11.03.2005-15.02.2006.
Au fost obligați pârâții de rândul 4 să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Potrivit Deciziei nr. 21/10.03.2008, Inalta C de Casatie si Justitie a statuat obligatoriu că judecătorii au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară si după intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
In lumina acestor prevederi, cererea reclamantei care are calitatea de judecător a fost considerată fondată și a fost admisă, iar pârâtii de rd.1-3 să au fost obligați în solidar la plata actualizată în raport cu indicele de inflație a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada 11.03.2005-15.02.2006, iar pârâtul de rd.4 să aloce sumele necesare efectuării plăților.
Excepțiile invocate de Ministerul Economiei si Finanțelor au fost respinse deoarece acest pârât a fost chemat în judecată pentru a efectua demersurile legale ce se impun în vederea asigurării plății drepturilor solicitate de către reclamantă și nu pentru a fi obligat la plata sumelor din bugetul propriu, iar pe de altă parte, nu se contestă un drept salarial ci dreptul reclamantei rezultă din lege și ca o consecință, nu sunt incidente prevederile OUG 27/2006, ci dispozițiile Codului muncii sub aspectul competenței.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii împotriva sa, invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.6,8 și 9.pr.civ.
În motivarea recursului s-a susținut că rolul esențial în procesul bugetar și în execuția de casă bugetară revine Guvernului respectiv parlamentului potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
rolul Guvernului la art.18 din aceeași lege, stabilește că acesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
În continuare recurentul arătat că, din interpretarea coroborată disp. art. 1-3, 20, 21 din Legea nr. 90/2001, nu se poate pune semnul egalității între Guvern și Ministerul Economiei și Finanțelor în ceea ce privește sfera atribuțiilor acestora privitoare la aprobarea bugetului.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat prin Legea nr. 488/2008.Recurentul nu poate fi obligat să includă în bugetul pe anul 2008 sumele solicitate cât timp acestea nu au fost aprobate prin legea bugetară anuală, iar legile de rectificare sunt elaborate de guvern.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel, potrivit art.15 din HG nr.83/03.02.2005, publicată în Monitorul Oficial, partea I din 11.02.2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este C care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Motivul întemeiat pe prevederile Legii nr. 90/2001, respectiv faptul că nu se poate pune semnul egalității între Guvern și Ministerul Economiei și Finanțelor, în ceea ce privește sfera atribuțiilor acestora privitoare la aprobarea bugetului este atât nefondat, cât și total străin de obiectul și natura pricinii. Reclamanta solicitând obligarea pârâților chemați în judecată la plata sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, a chemat în judecată și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca acest pârât să aloce fondurile necesare plății, în baza atribuțiilor conferite prin art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Reclamanta nu a chemat în judecată Guvernul României, astfel încât referirile recurentului la actul normativ privind organizarea și funcționarea Guvernului României și ministerelor, cu referire strictă la alcătuirea Guvernului și a aparatului de lucru al acestei instituții, nu prezintă nicio relevanță în speță.
Nici motivul vizând lipsa de suport legal a obligației instituite în sarcina recurentului, de includere în bugetul pe anul 2008 sumelor solicitate nu este fondat.
Obiectul litigiului constituindu-l sume datorate pe ani calendaristici și bugetari finalizați, respectiv perioada 11.03.2005-15.02.2006, este evident că Ministerul Justiției în calitate de ordonator de credite nu poate să includă în bugetul de cheltuieli pe anul 2008 (în condițiile în care hotărârea primei instanțe s- pronunțat la 05.06.2008), sume datorate pe ani bugetari încheiați, fără chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Proiectul de buget pe un an include cheltuielile previzibile și determinabile pe care ordonatorul de credite le poate anticipa, or, pentru include în bugetul pe anul 2008 sau 2009 sume aferente anilor 2005-2006, care la momentul respectiv nu puteau fi anticipate, este evident că se impunea chemarea în judecată a recurentului, în baza art.26 din Legea nr. 379/2005.
Obligația stabilită în sarcina recurentului nu vizează includerea sumelor necesare plății actualizate a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea reclamantei în bugetul aferent anilor 2005-2006, obligație evident imposibil de executat în condițiile în care execuția bugetară aferentă acelor ani s-a încheiat la data de 31 decembrie a fiecăruia dintre ei. Această obligație vizează includerea acestor sume, eventual pe calea rectificării bugetare, în bugetul anului 2009, în vederea executării hotărârii judecătorești și implicit plății drepturilor la care reclamanta este îndreptățită.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1048 din 5 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar - pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
2 ex/2 ex.
Jud. primă instanță:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen Vitos, Adrian
