Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.1367/R/2009
Ședința publică din data de 28 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții recurenți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 299 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamanta intimată și pe pârâta intimată CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
Prin Încheierea pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009 s-a respins ca tardivă cererea de abținere formulată de d-na judecător.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 26 mai 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 299 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a espins excepția prescripției dreptului la acțiune si excepția lipsei competenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Justiției
S-a respins excepțiile lipsei competentei materiale, a lipsei calității procesuale pasive si a inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și în consecință a fost obligați pârâții Ministerul Justiției si Libertăților si Curtea de Apel Cluj să achite reclamantei sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația lunară brută aferentă perioadei 01.11.2000-01.10.2004, sume actualizate cu rata inflație la data executării.
Totodată a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce sumele necesare plătii drepturilor mai sus menționate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, eclamanta a lucrat ca judecător la Curtea de Apel Cluj, fiind pensionată la data de 01.10.2004.
Referitor la excepția de necompetență materială a Tribunalului Cluj, instanța a arătat că este competentă material să soluționeze cauza, deoarece fiind un litigiu de muncă, care are ca obiect plata unor obligații de natură salarială, conform art. 283, alin. 1 lit. c, din Codul muncii, coroborat cu prevederile art. 2 alin 1, lit. c, proc. civ. competent este Tribunalul d e la domiciliul reclamantei. Așa fiind. instanța va respinge excepția necompetenței materiale invocată de către pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că potrivit prevederilor art.15 din HG nr.83/03.02.2005 și art. 118 din Legea nr.304/2004 care stipulează că activitate a instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, iar pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că instanța va respinge excepția formulată de pârâtă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 21/2008 magistraților li s-a recunoscut magistraților dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Așadar, în baza de calcul a indemnizațiilor magistraților, au fost incluse sporul de vechime de risc și suprasolicitare neuropsihică. Conform dispozitivului recursului în interesul Legii nr. 21/2008 aceste ultime sporuri sunt re cunoscute "și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000".
Cu privire la aspectul privind termenul de prescripție instanța reține că, alături de o jurisprudență bogată în sensul acordării acestor drepturi începând cu data de 01.10.2000, termenul de prescripție nu a început să curgă decât din momentul pronunțării recursului în interesul Legii nr. 21/2008, constatând că până la momentul pronunțării nu a curs și nu a început să curgă termenul de prescripție.
Prin sentința civilă nr. 674/2008, dată ședința publică de la 15.04.2008, definitivă și irevocabilă, instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata actualizată, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru magistrați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B, s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că în mod greșit prima instanță a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și inadmisibilitatea acțiunii, întrucât nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanta, astfel încât aceasta să fie îndreptățită să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților s-a solicitat admiterea acestuia, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind prescrisă.
În memoriul de recurs s-a arătat că dreptul la acțiune privind drepturile salariale pretinse de reclamantă în cererea de chemare în judecată este prescris în parte în conformitate cu prevederile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, Legii nr.53/2003 - Codul Muncii și OG nr.137/2000 privind combaterea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a mai învederat că Decizia 21/11.03.2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu a stabilit în cuprinsul său un termen de la care a început să curgă prescripția, așa cum face de exemplu Decizia nr.XXIII/12.12.2005 publicată în Monitorul oficial nr.233/15.03.2006 și prin urmare, începutul cursului prescripției trebuie să se determine potrivit prevederilor Decretului nr.167/1958 și art.283 din Codul muncii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel apreciază cu majoritate de voturi că recursurile sunt întemeiate, urmând să le admită pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se reține că, art.118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin. 1 pct. 6 din HG 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Public, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțelor publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios atât excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că Decizia nr.XXI/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii referitor la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște dreptul la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii.
CEDO a statuat în mod constant că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal impune ca exercițiul lui să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept, care ar fi de natură să pună în discuție însăși substanța sa. În mod evident însă valorificarea unei creanțe este protejată de dispozițiile invocate de recurentă, însă nu în mod absolut și protejândsine diepasivitatea creditorilor, trebuind să fie respectate dispozițiilor speciale cuprinse în legea națională, respectiv Decretul 167/1958, care reglementează atât începutul prescripției extinctive, cât și cauzele de suspendare ale acesteia. Mai mult, reclamanta putea să-și exercite dreptul la acțiune în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, iar jurisprudența CEDO invocată nu este aplicabilă în cauză, deoarece regimul legal al prescripției extinctive nu s-a modificat succesiv în perioada pentru care reclamanta solicită drepturile salariale.
Drept urmare, independent de previzibilitatea și predictibilitatea dispozițiilor interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiției, Curtea apreciază că dreptul la acțiune pentru plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.11.2000- 01.10.2005 nu s-a născut la pronunțarea deciziei în interesul legii. Și, reținând că acțiunea a fost înregistrată după împlinirea termenului de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune (respectiv data la care trebuiau să fie achitate în fiecare lună sporul de vechime, plata salariului fiind o prestație periodică), în temeiul art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă în mod greșit de către instanța de fond, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind întemeiat.
Pentru aceste considerente, cu majoritate de voturi se vor dmite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, și Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 299 din 9 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar - care va fi modificată în sensul că se va respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei având ca obiect calcul drepturi salariale aferente perioadei 01.11.2000 - 01.10.2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi,
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 299 din 9 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar - pe care o modifică în sensul că respinge ca prescrisă acțiunea reclamantei având ca obiect calcul drepturi salariale aferente perioadei 01.11.2000 - 01.10.2004.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
cu opinie separată în sensul
respingerii recursurilor
GREFIER
Red./Dact.
2 ex./17.06.2009
Jud.fond: și
OPINIA SEPARATA
Opinia separată vizează respingerea recursurilor având în vedere următoarele considerente ce înlătură excepția prescripției extinctive în ce privește pretenția reclamantei de acordare a sporului de risc și suprasolicitare pe perioada 1.11.2000-11.10.2004, raportat atât la considerentele deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 cât și la opinia majoritară exprimată în Minuta întâlnirii dintre conducerea și membrii comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele secției civile a, reprezentantul și președinții secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel pentru discutarea problemelor de practică judiciară neunitară din 1 aprilie 2009.
Astfel, prin Decizia de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 magistraților li s-a recunoscut dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Astfel, conform dispozitivului deciziei sus evocate, aceste sporuri sunt recunoscute și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000. În acest sens, este de reținut că dispozițiile Deciziei nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite din 10 martie 2008 (care față de considerentele expuse) trebuie interpretate în sensul că, fiind vorba de constatare neconstituționalității unei norme și de aplicabilitatea în continuare a normei abrogate pe durata de timp de la abrogare și până la constatarea neconstituționatății normei abrogatoare nu se poate pune problema curgerii prescripției dreptului la acțiune și nici de constatarea prescripției dreptului de a cere drepturile salariale restante în discuție, după trecerea unei perioade de 3 ani.
Prin Minuta pentru unificarea practificii judiciare din 1 aprilie 2009 încheiată cu ocazia întâlnirii dintre conducerea și membrii Comisiei pentru unificarea practicii judiciare cu președintele Secției civile a - reprezentantul și președintele secțiilor civile, conflicte de muncă și asigurări sociale a Curților de Apel, s-a statuat într-o opinie majoritară, că nu este incidentă excepția prescripției extinctive cu următoarele argumente:
"Însuși pârâtul Ministerul Justiției ca organ de administrație centrale de stat are inițiativa legislativă în acest domeniu, întocmind proiectele de acte normative în numele Guvernului, din care face parte și susține adoptarea lor atât în ședințele de Guvern cât și în Parlament (HG nr.83/2005, cu modificările și completările exterioare aduse până în luna mai 2008) condiții în care, invocând prescripția dreptului la acțiune se prevalează de propria culpă, ceea ce în sistemul de drept procesual al oricărui stat democratic este inadmisibil (nemo propriam turpitudinem allegans).
Pe de altă parte, Ministerul Justiției a recunoscut că datorează tuturor magistraților și personalului auxiliar de specialitate din justiție, drepturile salariale restante începând cu anul 2000, stabilind și termenul de plată în decembrie 2005, termen pe care nu l-a respectat.
Această recunoaștere a datoriilor restante s-a făcut printr-un act normativ, cu putere de lege și deci, cu efecte ergo omnes, anume prin Hotărârea de Guvern nr.232/2005 Anexa 2, VI, 3.2 care face parte integrantă din hotărâre și care este contra-semnată de ambii miniștri care conduceau cele două Ministere.
Or, sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică intră în categoria generică a drepturilor salariale, deoarece toate sporurile, indemnizațiile și oricare alte adăugiri la salariul de bază sunt desființate de lege a fi părți componente ale salariului (art.155 muncii)".
În aceeași idee, se reține de altfel chiar în considerentele Deciziei nr.XXI/2008 de recurs în interesul legii că "inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și art.IX alin.2 din OG 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 republicată. Prin urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.47 din Legea 50/1996 republicată și respectiv ale art.231din Legea 56/1996 modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Astfel, față de cele expuse, și de considerentele Deciziei de recurs în interesul Legii nr.XXI/2008 nu este incidentă prescripțiea extinctivă și ca atare având în vedere și opinia majoritară exprimată în Minuta din 1 aprilie 2009 pentru unificarea practicii judiciare, pct.C, conflicte de muncă și asigurări sociale - "prescripția dreptului la acțiune spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea 334/2001, opinia separată vizează respingerea recursurilor pârâților.
JUDECĂTOR,
- -
Red.PE/CA
30.06.2009 - 2 ex.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Eugenia Pușcașiu, Marta Carmen
